Cum mi-a plătit singură cafeaua la a treia întalnire, din portofelul individului

drew-coffman-Dt9kdskj6ek-unsplash

Photo by Drew Coffman on Unsplash

În Polonia era în urmă cu câțiva ani o lege ce le dădea dreptul fericiților funcționari publici din instituțiile cu risc la locul de muncă, să se poată pensiona după 15 ani de activitate. Lista includea poliția, armata, pompierii și încă, câteva categorii de funcționar, beneficiile extinzându-se atât pentru muncitorii în acțiune, ce teoretic puteau încasa vreun glonț pe undeva, cât și pentru colegii lor, ce-și frecau curul de scaunul de la birou zilnic. Între timp a venit criza și s-au tăiat beneficiile acestea frumoase, dar  pensionarii au rămas cu lozul norocos.

La a treia întâlnire de pe Tinder am dat peste un astfel de pensionar. Din poze, nu părea pe gustul meu, dar cum îmi trebuia și material proaspăt pentru blog, m-am gândit că mă pot jertfi de un ceai cu lapte de dragul artei. Subiectul meu de interes avea 42 de ani, trei copii din două căsătorii, fiind nefericit divorțat recent, deci candidatul perfect. Dar, cum nu sunt eu cea care sa dea prima cu piatra, m-am abținut să judec omul după realizările amoroase și l-am chestionat în legătură cu alte sfere de viața lui. Filosof, mi-a explicat că reușise performanta de a nu face nimic esențial până la vârsta curentă, în afară de faptul că era pensionar pe taxele mele, lucrând 10 ani în ceva birou al armatei și beneficiind de ceva calcule sofisticate ale funcționarilor, care vor să se care mai repede în pensie. Nici vorbă de luptă pentru patria mumă, îndemânare în folosirea armei sau vreun apetit pentru pericole. Nici măcar de fițe, ca să pară și el mai bărbat sau ceva. L-am întrebat exact chestia asta, în speranța mea naivă că a fost măcar rănit ușor în poligon. Și cum trăia el frumos din pensie, am fost curioasă să aflu cu ce se ocupă, adică ce face, în afară de a sta întins pe plajă toată ziua, lângă un cort, căci pe la concerte mi-am dat seama că umblă, după brățara din șnur pe care o purta mândru la mână, cu intrarea de o zi la Opener. La curiozitățile mele, gagiul viguros a dat-o pe lamentări despre femei, în general, și despre cele din viața lui în particular, pe care el le-a iubit cu patimă, dar care nu au știut, și nu au vrut, să-l susțină în visurile lui erotice de artist, poate pictor, poate sculptor, carieră indecisă cum ar veni. Mi-a povestit că, chiar și-a cumpărat odată acuarele, dar l-a certat nevasta că risipește banii pe prostii, demoralizându-l și inhibându-l, de nu a mai apucat să picteze nimic. Și cine știe, s-a întrebat el retoric, poate chiar ar fi avut talent? Doar că, nu a verificat chestia asta, deocamdată. Desigur, ca orice visător măreț, m-a informat că își dorește să călătorească prin lume, i-ar place Georgia (pe care i-am recomandat-o cu căldură) sau poate Balcanii (da, și acolo e frumos, i-am confirmat) și de ce nu România (bingo). Am auzit repede dar-ul, cu niciodată, urmat de ocazia, șansa și curajul. Sârguința, am vrut să-i spun, ca fiind opus la lene, dar mi-a fost jenă.

Că el este tragic e jumătate din sărăcie (zice o expresie poloneză), dar mai tragice sunt gagicile care se încurcă, cu un astfel de exemplar. Gagici care, după spusele lui, sfârșesc întotdeauna părăsite de el, bărbatul echilibrat, pentru că sunt extrem de geloase și posesive, iar el nu le poate face față. Mai să-l cred, când mi-am amintit subit că o colegă de muncă imaginară trebuie să mă viziteze chiar acum acasă, așa că, dacă nu te superi, trebuie sa plec urgent, i-am comunicat. M-a condus până la bicicleta parcată în fața centrului comercial în care ne-am întâlnit, m-am urcat pe ea bucuroasă și dusă am fost. Am pedalat vreo 400 de metrii, căci i-am dat întâlnire lângă casă, de lene.

Despre sex și inhibare

tongue-394965_1920

Image by Bellezza87 from Pixabay

O discuție de 30 de minute, m-a făcut să realizez cât de inhibată sexual sunt cu adevărat. Nu că, m-aș fi considerat foarte emancipată, dar constrângerile mele mentale au fost de-a dreptul puerile, în contextul în care ador sexul, am nevoie de el și sunt foarte dezinvoltă odată ce ajung în pat (cu anumite persoane), ba chiar am tendințe ușor perverse.

Luând-o cu începutul, trebuie să admit că nu am beneficiat de nici o discuție constructivă în materie de sex întreaga mea adolescență, în care am trăit cu „frica” de a nu fi virgină și sunt amenințarea sindromului „dezvirginatei părăsite”. Exista legenda asta printre adolescentele frumușele ale generației mele că, vine un Făt-Frumos pe cal alb, te fute și te dezvirginează implicit, ca mai apoi să te lase cu ochii miorlăiți în soare și cu mucii în batistă, până la adânci bătrâneți, tristă și dezonorată.

Pe la vreo 16 ani am primit primul meu sfat serios în materie de sex de la o prietenă mai mare cu trei ani și care îmi dorea binele. Mi-a explicat ea frumos, din înțelepciunea populară citire, cum stă treaba cu relațiile, sexul și virginitatea. Atunci când la această vârstă fragedă există un el, prietenul meu, care băiat fiind are nevoie de sex, să nu-i dau, pentru că eu trebuie (cu imperativ!) să rămân virgină. În schimbul mândriei mele nepătate, el, băiatul cu hormonii activi, are voie să viziteze alte exemplare feminine, mai ușuratice. Mi-a explicat convinsă că, asta-i calea cea mai bună și sănătoasă, pentru că doar așa mă voi mărita virgină! Ecuația excludea nevoia mea de sex, o rușine de altfel pentru o fată, și nici nu a consolat-o prea tare pe amica mea, când iubitul ei frumos, cu care își făcea planuri mărețe de măritiș, a lăsat-o pentru o vecină de-a lui mai ușuratică, pe care a luat-o și de nevastă.

În rest, grozav sfat! M-a ajutat și mai mult să mă inhib, simțindu-mă rușinată de propriile nevoie,  iar la beție și în contextul favorabil desfrânării, am ajuns să mă comport ca ultima târfă, dar fără sex. Nu mă culcam cu nici una dintre victimele mele, bărbății pe care îi excitam până se urcau pe pereți, și care m-am fi strâns pe loc gât pe loc, nervoși că-i fraieresc. Ca o gagica miștocară ce eram, cu tupeu și priză, m-am combinam platonic cu o mulțime de băieți, foarte mulți, inutil de mulți, dar nesatisfăcător, pentru că-mi refuzam de fapt mie ceea ce-mi doream.

Pe la 17 ani am ajuns în sfârșit, să mă duc până la capăt. A fost un futai de dezvirginare cu un bărbat de care nu eram îndrăgostită și nici nu-mi prea plăcea în mod deosebit. Am fost bucuroasă că s-a terminat, și sexul, și relația, părăsindu-l cu brio și fericită că am scăpat de sindromul dezvirginatei părăsite. Dar, cum de ceea ce ți-e frică nu scapi, m-am îndrăgostit teribil de al doilea tip cu care m-am futut și nu l-am putut uita până nu am ajuns la facultate și am început o relație mai normală și sexuală cu altcineva. Din educația mea liceală în materie de sex îmi amintesc șocul pe care l-am avut când, la final de bac, am aflat că o colegă urâțică din banca din față este însărcinată, și a mai și decis să păstreze copilul.

Am început să mă educ sexual cu primul prieten adevărat, din facultate, cu care am avut primele orgasme. A fost frumos la început, cât timp eram naivă și nu realizam că el umblă în paralel și pe altele cu pula lui mică și neloială. Către finalul relației eram atât de obișnuită cu faptul că mă înșală, că mi-am dat seama că o face doar pe baza unui zvon, cum că amica unei amice și-ar fi tras-o cu el, iar după tipa a afirmat că nu-i prea dotat în pantaloni. Am știut că-i el, fiind deja eu expertă în mărimea pulii, după ce-i urmasem și eu exemplul.

Cu fostul soț, sexul a fost prost de la început, ulterior s-a mai ameliorat, a avut câteva scăpări bune, ca să se strice total la final. Țin minte și acum prima partidă, când am realizat că nu ne potrivim de fel, fiecare mișcându-se în ritmul lui. La un moment dat mi-am pus creierul pe modul de hibernare și doar am stat acolo, așteptând ca el să termine mișcarea de împingere-ieșire. Pentru că o avea mare, după un timp am început să am ceva orgasme, pe principul dai până plesnește, iar în cele din urmă plesnește cumva. Toată căsătoria a fost o jale sexuală de calibru, în care nevoile mele erau pe Marte (la ăia care vor să se fută), iar posibilitățile lui pe Venus (la cei pe care-i doare capu). După ce am născut, am început dezinhibarea, acceptarea și respectarea nevoilor mele în brațele amantului. Am descoperit alături de el că-mi place să fiu ușor perversă în pat, sexy, senzuală și dezinvoltă. Ador să mă joc, să provoc, să fiu brutală și delicată în același timp, să mușc, să ating, să sărut, să fac de toate. Sunt natural pasională, iar de când mi-am descoperit senzualitatea am primit numai aprecieri. Dar, am reușit să fac asta doar cu persoane cu care am stabilit o conexiune de încredere. Oamenii noi mă inhibă.

În loc de post scriptum: nu recomand nimănui să se mărite virgin sau virgină, ori cu o persoană cu care nu se potrivește sexul. Am trăit pe propria mea ultima variantă și a fost groaznic. Să nu primești afecțiunea sexuală de care ai nevoie și care ți-se potrivește este trist și foarte dureros.

Sex oral?

Se așează trei dame la o masă și încep să dezbată. Dacă ar avea prefixul cu unu ar dezbate cu obrajii roșii despre băieți și dezvirginare, primul sărut și fuga de acasă; dacă ar avea prefixul cu șase ar dezbate flegmatic despre doctori, medicamente, farmacii și menopauză; daca ar avea prefixul cu doi ar dezbate controversate despre măritiș, rochii de mireasă și copii. Dar ele, au prefixul cu trei, și dezbat dezinvolte despre sex.

În timp ce una își exprimă dezgustul pentru sexul oral, celelalte două o privesc cu ochiul format de sub sprânceană și o dezaprobă tăcut. Una dintre ele sunt eu si aș vrea sa-i spun direct pe față că nu e nimic rușinos, grețos sau urat in a face sex oral. Poate bărbatu-său nu-i spălat sau poate că percepția și limitele înguste in care am fost crescute, noi româncele, căci toate trei suntem, dăunează grav plăcerii și nevoilor noastre sexuale. O privesc cu reținere și un dezacord, dar nu am curaj sa o contrazic, și împinsă de o pudoare inexplicabile mă afund mai puternic in scaunul pe care stau. În timp ce o ascultam mi-se derula un alt film în minte.

A deschis ușa și suavul meu picior, frumos așezat într-un toc albastru, a intrat în incinta coridorul lui colorat. M-a luat de mana și m-a dus în camera lui întunecata, iar el a intrat sub duș. Eu l-am așteptat întinsă pe patul lui moale, iar el a venit ud și gol la mine. Mi-a dat-o în gură moale și uscată, iar eu am luat-o, am și supt-o până ce a ieșit tare și umedă. În timp ce-mi lingeam buzele de la gustul lui, el mi-a desfăcut picioare și m-a lins delicat cu limba lui umeda, frecându-și bărbia păroasă de labiile mele umflate. Când m-a penetrat si eram in exaltare.

Cum să faci sex cu un străin și să fie și foarte mișto

Am ajuns la birou cu o jumătate de ora mai devreme, cu părul răvășit prins într-o coadă improvizată, mirosind a gel de dus bărbătesc, în cizme până la genunchi, în pantaloni mulați, pe o vreme de 20 de grade, cu casca în mână și zâmbetul pe buze.

În urmă cu o oră încă mă sexam cu necunoscutul ce nu mi-a dat numele lui, dar de care mi-se rupea, la el în dormitor. A fost fantastic. M-am urcat pe pereți de placere. Tipul știa meserie, deci a dat ce a avut mai bun din el, iar eu am luat. Fericită și mulțumită, în putere, am  contemplat la noua perspectivă a vieții mele sexuale. M-am simțit ca o femeie, dorita, apreciată si satisfăcută din punct de vedere sexual și asta era tot ce mă interesa.

Cum m-am schimbat radical in 12 ore, de la o gâsculiță pudică de pe Tinder la o femeie interesată exclusiv de sex de la un bărbat?

După dilemele copilărești în care m-a afectat faptul că tipul nu a vrut să-mi dea numele de familie, am făcut o vizită la cosmeticiana. Cosmeticiana mea, trecută prin viață, cu picioarele adânc împlântate pe pământ este o tipă foarte decisă. Vorbind despre bărbați în timp ce-mi făcea pedichiura, i-am povestit pățania cu tipul care-mi plăcea, dar al cărui comportament luase o întorsătură neplăcută. M-a întrebat dacă mi-l doresc ca bărbat, sexual, iar după ce i-am confirmat, ea m-a sfătuit să-l folosesc fără să mă gândesc prea mult la treaba asta, căci sexul e una și viata e alta, iar bărbații nu se supără dacă femeile îi folosesc doar pentru sex, ei sunt ok cu treaba asta.

Mi-au rămas în minte cuvintele ei, iar când am ajuns acasă i-am scris domnului misterios că-l doresc. În două ore eram la el pe motocicletă, apoi la el acasă, unde m-a servit cu un vin roșu și o partidă de sex. După orgasm m-am pus în pat și am adormit foarte ușor, M-am trezit însă des, mustrări de conștiință. Mi-au trecut toate gândurile tulburi după a doua partidă, de dimineață, concluzionând că nu prea înțeleg eu viața, dar perspectiva din care am privit eu anterior lucrurile era foarte, foarte îngustă.

Adevăruri dureroase

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Azi, dintr-una într-alta am spus un lucru adevărat despre mine: am o sete disperată de a fi iubită. Îmi lipsește iubirea și afecțiunea, cautând-o mereu, fără încetare, în cele mai futute locuri posibile, în paragini de relații și în inimile ocupate ale altor oameni. Am o disperare bolnavă pentru afecțiune și o nevoie acută de a fiu dorită, admirată și iubită, așa că îmi adun în jurul meu o mulțime de bărbați, de care nu am nevoie și pe care îi fut la cap până se îndrăgostesc de mine, până mă doresc cu ardoare, chiar dacă eu nu vreau să fiu cu ei, din diverse motive, ce nu ne-ar permite o relație normală, în care să fi fericită. Iar, cea mai nașpa parte vine abia după ce conștientizez că nu vreau sau nu pot să fiu cu ei, dar nici nu vreau să le dau drumul, ținându-i legați de mine prin anumite circumstanțe, ce mă asigură că ei sunt acolo, la dispoziția mea, când am eu chef, pentru ca așa mi-se pune mie pata.

Odată prins în plasa mea, bărbatul, se afundă până la sufocare, îmbălsămat în iubire și respingere deopotrivă, ceea ce creează între noi o legătură bolnavă și puternică din care nu mai putem ieși normali. Doar că, eu nu sunt normală și toată legătura asta nu face decât sa-mi confirme modelul de viata defect.

Consecințele relațiilor de genul acesta sunt de obicei devastatoare și pentru mine, și pentru ei. Eu nu pot merge mai departe decât dacă sar la următoarea relație, care de cele mai multe ori începe ca o relație adjunctă la relațiile pe care le întrețin deja cu foștii etern vii din viata mea, ca să se sfârșească în mod normal ca și celelalte. Pentru ei se termină în cel mai bun caz cu inima ruptă, iar în cel mai rău cu o obsesie bolnavă pentru mine, îmbălsămată într-o ură ascunsă, ce o proiectează în tăcere asupra mea, de fiecare dată când ni-se intersectează ochii.

Primi pasi pe Tinder: like și nope

 

i-like-432493_1280

Image by kropekk_pl from Pixabay

Primi pași pe Tinder i-am făcut pe Facebook, cu un cont nou, unde mi-am ales un nume sexy si mi-am pus doua fotografii. Una cu nori de profil si alta cu mine, pe care sa o folosesc pe Tinder – eu pe o motocicleta cu pantaloni mulați din piele, geacă din piele, cizme pana peste genunchi și casca peste ochi.

Poza este a mea și o găsesc ideală pentru Tinder – dezvălui ceva, dar păstrez misterul. E o poza care spune: sunt o tipa activă, sexy si îmi plac senzațiile tari; daca vrei sa știi mai multe trebuie să mă descoperi.

Ofer ceva,  ca să ademenesc prada sa vina mai aproape, apoi îi întind plasa în care o să se sugrume singur. In același timp poza e ideala pentru ca nu mi-se vede fața, care ar fi primit probabil mai multe like-uri, dar m-ar fi dezbrăcat de mister și m-aș fi expus.

Cu poza în dotare, m-am pus pe treabă, începând sa survolez vesela până au apărut problemele:

Prima – setarea datei de naștere pe Facebook. Când mi-am pus prima data de naștere pe Facebook mi-a ieșit din neatenție ca sunt minora. UPS! M-am schimbat repede data, la plesneală, fără să mă gândesc prea mult că, anii sunt un element cheie pe Tinder, iar 25 e prea puțin pentru categoria de vârsta în care caut și care, aveam sa o descopăr ulterior, îmi place cel mai mult, adică 28-40. Ma rog, 40 e cu indulgenta, pentru ca majoritatea tipilor trecuți de 35 sunt cam expirați, dar excepțiile sunt super betonate. Când am vrut sa schimb data din nou, ma gândeam sa pun cam vârsta de care arat, adică 28, însă Fabebook nu m-a mai lăsat să schimb de fel.

A doua – cum se folosește Tinder-ul. Pentru ca nu m-am prea obosit sa citesc manualul de instrucție, când jocul s-a pornit am început sa dau in dreapta cu like-uri fără sa analizez prea bine ce fac, unele like-uri fiind din mila, altele pentru aureola boreala, iar altele pentru ca mă luam după prima poză, ne realizând că nu poți vedea mai multe. Și așa m-am trezit fără like-uri si superlike-ul pe care l-am dat din neatenție unui avocat morocănos și ușor misogin, cum avea sa se descrie singur câteva minute mai târziu.