Ce vraji mai fac fetele rele?

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

mia-harvey-SBf1gahpDxo-unsplash

Photo by Mia Harvey on Unsplash

I-am băgat mâna în părul drept și blond cu forță, răsfoindu-i printre degete auriul din șuvițele ei albe și pe alocuri albastre, în timp ce-mi apăsam buzele calde peste ale ei, moi și umede, strivindu-le de dinți cu forța și pasiunea mea dezlănțuită. I-am simțit gustul delicat de țigară și limba musculară încolăcindu-se cu a mea. Am lăsat-o pe ea să preia inițiativa sărutului și înainte de-ași da seama, când se înfierbânta mai tare, m-am retras mușcându-i ușor buza de jos.
”Mai vrei?” am întrebat-o din ochi. ”Mă dorești?”
Ea mă devora cu disperarea mâinilor ei frenetice, frecându-se brutal de sânii mei. Se grăbea, dar era prea beată ca să poată face ceva, așa că am potolit-o. ”O sa o am”, i-am promis, dar nu acum și nu aici, și în nici un caz la pachet cu amicul nostru comun ce stătea cu pula sculată lângă noi, trăind experienta vieții de 28 de ani sintetizata într-un sărut focos între doua gagici. Băiatul era pierdut sub noi și mă mângâia pătimaș pe spate. Am terminat sticla de vin și i-am evacuat pe amândoi din acasă. Pe el nu-l doream, ea era prea beata.

Tot înainte

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

zoriana-stakhniv-PUVgHyBgZn8-unsplash

Photo by Zoriana Stakhniv on Unsplash

Când am pornit la drum acum doi ani, cu valizele pline de bolovani, nu credeam că o să reușesc să merg prea departe. Țelurile mele erau neclare și pierdute într-o imaginație deteriorată. Simțeam însă, că vreau să trăiesc, în ciuda unui sentiment apăsător că viața mea nu are sens. Eram un melc stâlcit sub ploaia depresiva a vieții nefericite și aciditatea biciuitoare a unui fost soț, ce mă hărțui încontinuu. Era și mai drăcos după ce mă mutasem din casa lui, simțind o nevoie acută de a-și descărca urgent frustrările pe mine și în același timp dorind cu orice preț să mă țină cumva încă legată de el în neputință. Mă aflam la jumătatea planului meu genial disperat de a-mi schimba viața, plan țesut ca o soluție, înainte de-a mă arunca sub sinele trenului, ce trecea prin apropierea casei noastre lui de la periferie, și unde tânăra își ducea veacul nefericita noastră familie.

Doi ani mai târziu, o doză mare de curaj, foarte multă voință, doi terapeuți, mult sport, niște cărți citite și câțiva oameni, persoane cheie care m-au susținut și sfătuit, și sunt o altă persoană. De la nevasta nefericită, ofilită și cu părul tot mai scurt, am ajuns să-mi facă bărbații poze pe stradă, iar femeile să mă ia drept model de stil. În noua realitatea sunt curtată de potențiali parteneri și am mereu zâmbetul pe buze.

Cum a fost în iad? Oribil.

Cum este înapoi pe pământ? De vis!

Cum am ajuns acolo? Bună întrebare!

Mă întreb și eu des cum se ajunge în iadul relațiilor? Cu siguranță este un drum frumos la început, pavat cu bune intenții și multe mâini de ajutor, flori și pe alocuri inimioare, ce te copleșesc cu căldura lor până te duc acolo, în bezna inimii, și când ai ajuns viața îți scoate lentilele de cal, ca să realizezi în sfârșit, bălegar în care te-ai băgat. Pentru o dezorientare totală, iadul nu-i un simplu rău suprem pe care să-l simți, să-l miroși și de care să iei imediat distanță. Iadul în cuplu este mult mai sofisticat, fiind un amestec de iubire și ură, disperare și speranță de salvare, ca un pat mare, comod și frumos împodobit, în care te așezi seară de seară lângă călăul tău. Acest loc al deznădejdii supreme este împodobit cu buchete de flori, ce se primesc regulat la evenimente standard, unde așa se cuvine, ca în toate familiile model ce împart fastuos amintiri plăcute, furate printre abuzuri mai mult sau mai puțin discrete. Iadul în sine este  generos, presărat cu bijuterii și parfumuri scumpe, ce se oferă în ziua imediat următoare unei terfeliri din cap până în picioare, mental, desigur, că manual lovesc doar bețivii și săracii. Băieții fini din iadul sofisticat își bat consoartele la intelect, până când își doresc singure să-ți prăjească creierul într-o tigaie, ca Hannibal, după care să-l servească  într-o farfurie de porțelan călăului. Câteodată, din când în când, aceste doamne suprem abuzate ar dori cu patimă să-i de-a soțului cu tigaia în mecla până se despică una din două, dar conștiente că suta lor de kg ar suporta o lovitură de la ale lor cincizeci, dar invers nu, se abțin. Iadul are și portițe, ce par că ar fi de scăpare, momente de libertate nemărginită în care poți să urli până nu te mai salută vecinii și să tragi anevoios câteva capete în perete, ori în mobila de la baie, mai rezistentă și mai la îndemână, în speranța ca ți-se va capul, căci mobila a fost curățată de doamna menajeră.

Iadul aduce cu el plăcerea și durerea, de a te cufunda zilnic și tot mai mult, în bălegarul moale și lipicios al vieții. De acolo, ies doar cei mai puternici și nu are nimic de a face cu banii pe care îi câștigi, cu școlile pe care le termini, cu restaurantele la care mănânci, cu ce bijuterii porți sau ce mașină conduci. Pentru cei ajunși acolo toate acestea nu au nici o importanță. Majoritatea trăiesc în acest bălegar până soarta îi scoate vii sau morți din el. Unii mai curajoși și totodată disperați, își decid singuri calea pierzaniei, aruncându-se sub un tren sau sărind de pe un balcon, în timp ce doar câțiva, puțini, și cu adevărat rezistenți, înoată împotriva curentului până ies la liman. Și nu e nimic mai dulce în viață decât ieșirea din gunoi, iar după ce te-ai îndepărtat mai bine de el, este o plăcere adevărată să te uiți înapoi și să-l vezi în urmă.

Acestea fiind scrise, informez că l-am șters cu succes pe fostul soț de pe Tinder, dar nu înainte de-ai spune că la moaca lui, numai banii îl mai salvează. Mi-am permis această mică răutate și pe următoare, ca să mă decompresez de durerea pe care mi-a cauzat-o ani la rând. Pe gratis, free of charge cum ar veni, l-am sfătuit să-și șteargă o parte dintre pozele de pe Tinder, că arată în ele ca dracu, nu ca nu ar fi, dar măcar să nu-și facă de la început reclamă proastă.

Săgetători în Timișoara

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

sagittarius-36395_1280

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Într-o noapte de august pe la trei dimineața dansam pe melodia lui Mihail într-un parc din Timișoara. Era întuneric bezna și eu mâncam pufuleți la întâlnirea cu un Săgetător.

Era ultima mea seară în oraș, când m-am decis să intru pe Tinder împreună cu prietena la care eram în vizită. Câteodată îmi mai împart Tinderul cu amicele, lăsându-le să like-uiasca după pofta nebună a inimii, cu libertate și umor diverși gagii, pe care după ce mă like-uiesc și ei pe mine trebuie să-i elimin manual, căci mie nu-mi plac ;). Dar, mă bucur că le pot satisface acest mic capriciu și pofta înfrânată de aventură, ceea ce am făcut și în seara respectivă.

M-a cuplat tipa cu câțiva la întâmplare, iar cu doi dintre ei am început să vorbesc pe  Whatsaap. Cu primul, IT-st, născut și crescut în Timișoara după cum se recomanda, discuțiile s-au împotmolit la poze. După ce i-am trimis două poze cu mine, a început cu insistențele, că vrea în costum de baie (de-o labă) și alte porcării, ca să se convingă cică, dacă să mă scoată la o cafea a doua zi dimineața. Obosită de insistențe, i-am scris că dacă nu-i convins că arat bine, ghinion, căci merg la somn. În timp ce stingeam lumina, l-am adăugat pe Whatsaap pe următorul. M-am băgat în pat lângă prietena mea și telefonul a început sa vibreze cu mesaje de la un Săgetător simpatic care îmi scria la greu și în mai puțin de o oră s-a urcat într-un taxi și s-a prezentat la scara blocului în care eram eu.

Am ieșit tiptil din casa pe la 1:30, ca pe vremea adolescenței, blocând în drum ușa de la intrarea blocului cu preșul vecinilor de la parter, căci uitasem codul de intrare și nu doream să-mi trezesc prietena în mijlocul dimineții.

Săgetătorul m-a scos la o plimbare în miez de noapte, ca în filmele romantice, pe străzile pustii ale Timișoarei. După ce ne-am săturat de mers, a cumpărat apă și pufuleți și ne-am așezat într-un parc la un picnic nocturn. Am vorbit și am râs, povestindu-ne întâmplări din viață și aventuri de la întâlnirile noastre amoroase, ca doi necunoscuți ce se știau de o viata și nu avea nimic de ascuns. Am dansat pe banca din parc, ca pe vremea liceului, sub lună plină și am alergat cu picioarele goale prin iarba udă.

Ne-am despărțit pe la cinci și jumătate dimineața, când Săgetătorul simpatic și nedormit m-a condus acasă la prietena mea. Nu a uitat să insiste, fără succes, în a mă conduce la el acasă, promițându-mi un masaj ”blăniță” al pielii mele fine, în timp ce el va fi băiat cuminte.

La 9:15 mă invita la o cafea, la 500 de metrii de apartamentul prietenei mele, unde el începuse munca, în timp ce eu părăseam orașul.

Amante

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Se zice că, femeile ce accepta să fie amante au stima de sine scăzută, de aceea se complac în aranjamente ce le pune din prima pe poziția secundă. Poate că-i adevărat, deși experiența mea în domeniu este limitată, sau poate că pur și simplu nu au chef de relații avansate.

Prima oara, am fost pe locul doi într-o relație în adolescentă, când am dat peste un băiat cu  o prietenă oficială, dar care insista să ducă regulat la plimbare printre blocuri. Aveam 14 ani iar Vali mă aștepta regulat la scara blocului, ca să plimbe nu prea departe de casă, pe străduțe întunecoase, unde  mă săruta și mă pipăia de mama focului. Venea tot la câteva zile să mă cheme la plimbare și câteodată mai trimitea copii din clasele mai mici să mă cheme la alt etaj al școlii, ca să nu-l vadă nimeni de la el din clasă când se întâlnea cu mine în pauze. Nu prea i-am dat importanță, acceptându-l mai mult așa, ca pe un băiat interesat de mine, ce nu mă preocupa prea tare.

A doua oară am pornit pe poziția secundă în facultate, când un universitar rebel, invidios și frustrat rău, cu prietenă acasă, mi-a cântat sâmbetele câteva luni bune, până am cedat  combinației fatale de profesor peste studentă. M-am simțit amantă când am ajuns la el acasă și am văzut pe jos împrăștiate jucăriile copilului prietenei lui din altă căsătorie. Am vrut să plec, dar era prea târziu, iar el s-a terminat înainte să apuce să înceapă. Nu i-a luat mai mult de două zile ca să se laude cu performanța lui cunoștințelor comune, pe care eu am negat-o de jenă. Nervos, m-a prins într-un moment de intimitate și ofticat probabil pe negarea mea, m-a plesnit peste față, cadou de despărțire. M-am simțit oribil, mai ales după curtea asidua pe care mi-o făcuse luni de zile. Am realizat ulterior ura jegoasă și frustrarea pe care o purta în el, iar când a întins mâna asupra mea, i-am văzut în ochi vulnerabilitate, goliciunea și durerea. Am fost șocată, mi-a fost și milă de el, dar nu am reacționat. S-a însurat repede cu prietena pe care a înșelat-o, iar peste ani l-a înșelat și ea pe el, ulterior divorțând. Ne-am mai întâlnit accidental și de fiecare dată m-a privit cu ură fără să spună nimic.

A treia oara când am pornit din plan secund am decis să o fac ca lumea, așa că am devenit amanta cu acte in regulă, nu doar cu oferta, dar și cu pretențiile. Carpe Diem!

M-a prins un tip de cur

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

M-a prins un tip de cur sâmbătă seara. Nimic deosebit, aș fi spus. Am început să fiu prinsă de cur de pe la 16-17 ani de către cunoscuți și necunoscuți, la petreceri, la școală, la muncă, în mijloacele de transport, pe stradă, în restaurante, în toate țările în care am locuit și în câteva prin care am călătorit. Un lucru obișnuit și foarte deranjant deopotrivă.

De ce am tăcut pe tema asta?
De rușine. Mi-a fost rușine de fiecare dată când m-a prins cineva de cur. Rușinea indusă de circumstanțe și educație, care m-a făcut să mă simt de rahat, când o palmă străină mi-a prins curul, deși eu nu am greșit cu nimic. Și totuși, așa m-au educat familia și societatea, că rușinea este de partea mea, că mie îmi va sta în gât și pe mine mă va umple de lacrimi, după ce un pervers necunoscut mă atacă pe stradă, și-mi pune mâna jegoasă pe cur, ori când altul se freca de mine în tramvai și-mi spune tupeist să nu mă mișc, că el trebuia să se termine. Rușinea m-a paralizat și mi-a oprit urletul în gât.

De furie. Furia brutală pe care am simțit-o văzându-mi neputința, când nu mi-a permis momentul, forța sau circumstanțele să-i trag un scan în moaca „amicului” binevoitor care-și freca labele de mine. La început mai delicat, iar mai apoi insistent, în timp ce i-se scula, ca și cum aș fi fost proprietatea lui personală, numai bună pentru un sculat. Repulsia pe care am trăit-o când un client libidos s-a frecat de curul meu, de față cu nevastă-sa, ca doar e plăcut să ne luăm la revedere cu îmbrățișări și atingeri nedorite.

De vină. Vina cultivată cu mult spor binevoitor din partea femeilor urâte și rele, precum și a bărbaților geloși, care mi-au repetat în toate circumstanțe când am îndrăznit să mă plâng, că eu sunt vinovată pentru ceea ce mi-se întâmplă. Că-i o pedeapsă divină pentru că m-am născut atrăgătoare, iar formele mele slabe nu au dreptul să se vadă prin blugi sau rochii, iar dacă o fac, eu trebuie să accept atingerile nedorite, pentru că oricum zâmbesc prea mult și râd, sunt prea fericită, glumeață și eman energie, deci mi-o merit.

În această splendidă realitate am devenit cu timpul imuna la acest viol al corpului meu, ba chiar, ca mintea mea să facă mai suportabilă situația, am început să clasific aceste ofense ca pe un fel de compliment. M-am văzut mai degrabă un fel de Maică Tereza a perverșilor disperași, care când îmi puneau mâna lor mizerabilă pe cur își găseau instantaneu liniștea sufletească și zbuciumul pulii, decât ca o victimă. Reacțiile mele au trecut în timp de la lacrimi, urlete și țipete, la râs ironic și dureros cu gura până la urechi, ceea ce-mi excita călăii și mai tare, în timp ce eu profitam de neatenția lor ca să le scap din strâmtoare. Recunosc că, atunci când purtam verighetă și mă prezentam ca măritată, șansele de a mă trezi pipăită erau  mult mai mici. Acum, divorțată fiind, pipăiala a revenit la modă.

Meciul zilei: Polonia – Germania 0:1

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

bence-balla-schottner-deGn9vSwXIM-unsplash

Photo by Bence Balla-Schottner on Unsplash

Blond, polonez, scund, 43 de ani, pantofi și șosete la 32 de grade Celsius, ușor intimidat, Lexus, pipa, fumează și scrie emailuri în timp ce conduce pe tabletă, iaht, liniște, pasări și pești, vin rosu, se holbează la sânii mei, are mâinile aspre si pătate de soare, vorbește prea mult, și mă roagă să mai stau aplecata, ca sa mi-se vadă sânii mai bine, săgetător, ADHD, înjură, îmi spune că am foarte frumoși (sânii), observă că sunt bronzata pe piept, nu are alte hobby-uri în afară de navigație, a fost căsătorit, mă complimentează că am curaj sa îi port fără sutien, nu are copii, nu se înțelege cu familia (care i-a rămas), are afacerile lui, iar vorbește de țâțuțele mele pe care vrea să le atingă, mă întreabă dacă îl las, mă roagă frumos, că vrea doar să-mi prindă sânii superbi în palma în loc de pupic la prima întâlnire. M-am coborât din Lexus plictisita de el si amețită de vin. I-am spus să-i las colegei mele (cu care eram când m-am întâlnit cu el) numărul lui de telefon, în caz că se decide ea să meargă cu el si amicii lui în croaziera weekendul viitor, când eu voi fi plecată.

Brunet, neamț, cu mama ucrainiană, 31 de ani, glumeț abstract, scund, direct, berbec, vorbareț, îmi comand ceva de mâncare, nu ii plac nemțoaicele, sunt prea complicate, din Berlin, limonada e buna, unde sunt cele mai mișto petreceri, informatician, intre joburi, îmi amintește de Sven, lucrează cam un an, cât să strângă bani, apoi își dă demisia și călătorește câteva luni, după care își găsește alt job mai bine plătit și o ia de la capăt, plătește, deși ma ofer, prizează diverse din adolescenta, mergem la o plimbare în zonă, îi povestesc ca nu am încercat niciodată nimic, mă pupă pe păr și îmi tine un curs pentru novici despre plăcerea la pliculeț, mă pupă pe umăr și mă atinge delicat pe braț, îmi explică detaliat cum funcționează tot ce a încercat și-mi povestește despre ceea ce vrea să încerce, asta e viata în Berlin, filosofează, îmi spune că petrecerile cu chimicale și fum îi țin mereu pula sculată, nu vrea să trăiască în restricții și limite sociale ca și părinții lui, taică-su e nefericit, deși face multi bani, mă pupă din nou pe păr, iar eu mă întorc brusc sper el și îl sărut. Începe vântul înainte de furtuna, noi cautam un magazin de unde să cumpărăm prezervative, dar la naiba, suntem în Polonia și nu se vând la non-stop, am chef sa mi-o trag în ploaie, începe furtuna, ne ascundem lângă un chioșc pe o strada mai întunecata, el mă termină cu mâna în timp ce doi trecători plouați ne zăresc, dar mie nu-mi pasă. Ma întorc uda acasă cu zâmbetul pe buze.

Cum mi-a plătit singură cafeaua la a treia întalnire, din portofelul individului

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

drew-coffman-Dt9kdskj6ek-unsplash

Photo by Drew Coffman on Unsplash

În Polonia era în urmă cu câțiva ani o lege ce le dădea dreptul fericiților funcționari publici din instituțiile cu risc la locul de muncă, să se poată pensiona după 15 ani de activitate. Lista includea poliția, armata, pompierii și încă, câteva categorii de funcționar, beneficiile extinzându-se atât pentru muncitorii în acțiune, ce teoretic puteau încasa vreun glonț pe undeva, cât și pentru colegii lor, ce-și frecau curul de scaunul de la birou zilnic. Între timp a venit criza și s-au tăiat beneficiile acestea frumoase, dar  pensionarii au rămas cu lozul norocos.

La a treia întâlnire de pe Tinder am dat peste un astfel de pensionar. Din poze, nu părea pe gustul meu, dar cum îmi trebuia și material proaspăt pentru blog, m-am gândit că mă pot jertfi de un ceai cu lapte de dragul artei. Subiectul meu de interes avea 42 de ani, trei copii din două căsătorii, fiind nefericit divorțat recent, deci candidatul perfect. Dar, cum nu sunt eu cea care sa dea prima cu piatra, m-am abținut să judec omul după realizările amoroase și l-am chestionat în legătură cu alte sfere de viața lui. Filosof, mi-a explicat că reușise performanta de a nu face nimic esențial până la vârsta curentă, în afară de faptul că era pensionar pe taxele mele, lucrând 10 ani în ceva birou al armatei și beneficiind de ceva calcule sofisticate ale funcționarilor, care vor să se care mai repede în pensie. Nici vorbă de luptă pentru patria mumă, îndemânare în folosirea armei sau vreun apetit pentru pericole. Nici măcar de fițe, ca să pară și el mai bărbat sau ceva. L-am întrebat exact chestia asta, în speranța mea naivă că a fost măcar rănit ușor în poligon. Și cum trăia el frumos din pensie, am fost curioasă să aflu cu ce se ocupă, adică ce face, în afară de a sta întins pe plajă toată ziua, lângă un cort, căci pe la concerte mi-am dat seama că umblă, după brățara din șnur pe care o purta mândru la mână, cu intrarea de o zi la Opener. La curiozitățile mele, gagiul viguros a dat-o pe lamentări despre femei, în general, și despre cele din viața lui în particular, pe care el le-a iubit cu patimă, dar care nu au știut, și nu au vrut, să-l susțină în visurile lui erotice de artist, poate pictor, poate sculptor, carieră indecisă cum ar veni. Mi-a povestit că, chiar și-a cumpărat odată acuarele, dar l-a certat nevasta că risipește banii pe prostii, demoralizându-l și inhibându-l, de nu a mai apucat să picteze nimic. Și cine știe, s-a întrebat el retoric, poate chiar ar fi avut talent? Doar că, nu a verificat chestia asta, deocamdată. Desigur, ca orice visător măreț, m-a informat că își dorește să călătorească prin lume, i-ar place Georgia (pe care i-am recomandat-o cu căldură) sau poate Balcanii (da, și acolo e frumos, i-am confirmat) și de ce nu România (bingo). Am auzit repede dar-ul, cu niciodată, urmat de ocazia, șansa și curajul. Sârguința, am vrut să-i spun, ca fiind opus la lene, dar mi-a fost jenă.

Că el este tragic e jumătate din sărăcie (zice o expresie poloneză), dar mai tragice sunt gagicile care se încurcă, cu un astfel de exemplar. Gagici care, după spusele lui, sfârșesc întotdeauna părăsite de el, bărbatul echilibrat, pentru că sunt extrem de geloase și posesive, iar el nu le poate face față. Mai să-l cred, când mi-am amintit subit că o colegă de muncă imaginară trebuie să mă viziteze chiar acum acasă, așa că, dacă nu te superi, trebuie sa plec urgent, i-am comunicat. M-a condus până la bicicleta parcată în fața centrului comercial în care ne-am întâlnit, m-am urcat pe ea bucuroasă și dusă am fost. Am pedalat vreo 400 de metrii, căci i-am dat întâlnire lângă casă, de lene.

Discuție romantică pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Tinder e locul ideal de manifestare pentru toți idioții și ratații, pe care in mod normal îi selectezi dintr-o aruncătură de ochi pe stradă. Pentru că, nu-i vezi. Mi s-a spus dinainte să instalez aplicația cum stă treaba, dar cum mie îmi place să mă conduc după principul „cercetează și vei afla singură”, nu am putut rata șansa de a ajunge la concluzia asta pe pielea mea.

Obstacole în calea cercetării au fost la tot pasul, la început fiind greu rău să găsesc tipi acceptabili, care să arate cât de cât acceptabil fizic, iar mai apoi dintre ei, să-i selectez pe cei cu care chiar pot să întrețin o conversație acceptabilă gramatical și din punct de vedere al conținutului.  Dacă, a priori Tinder aveam o anumită jenă față de gramatica mea în limba poloneză, a posteriori mă simt integrată lingvistic cu toate greșelile mele.

Observ că cele mai interesante sunt de departe discuțiile cu buraki (sfeclele, cum lise spune în poloneză țăranilor) frumușei, nesimțiți și răutăcioși. Adevărul e că-mi mai place și mie să le-o dau, fiind mai arțăgoasă din fire și ne refuzând câte ceartă online câteodată.

El „…. motocicleta …” (căci majoritatea discuțiilor mele pe Tinder încep cu treaba asta și sunt deja pregătită, știm GS Adventures 1200)
Eu „Nu e a mea, dar am alte calități :)”
El „Care?”
Eu „Trebuie să le afli singur.”
El  „Eu nu trebui sa fac nimic; le zici bine, dacă nu treaba ta.”
Eu „ Desigur că nu trebuie sa faci nimic, dar care unde ar fi fun-ul dacă ți le-aș spune eu”
El „Fun?? Nu știu ce însemna. Nu folosi cuvinte inventate care nu există și sunt schimbate … eu nu am nevoie de niciun fel de fun sau altceva. Tu îți faci reclamă, deci mai de grabă ar trebui să nu contezi pe nici o descoperire … ridicol.”
Eu „Fun = amuzant. Nu folosesc cuvinte inventate. Pur și simplu vorbesc în 3 limbi zilnic și câteodată mai amestec”
El „Știu ce însemna din engleza, dar suntem in Polonia și se vorbește în poloneză, oricum mă doare în cot. Văd deja ca nu ai nimic de oferit. Ciao”
„Pentru tine absolut nimic. Cred că, nivelurile noastre intelectuale nu se potrivesc. În plus, eu nu mă fut cu Pis-owcy*. Și nici după AWF**, că știu nivelul studenților de acolo, dar tu ai o moacă frumoasă și am crezut că poate și ceva în cap.
El „Vaca proasta. Și precis doar ai auzit de AWF …”
Eu ”Știu din experientă, că le-am predat tâmpiților ca tine.

*Pis-owcy = susținători partidului PiS – Dreptate și Justiție, la guvernare din Polonia, naționaliști înrăiți, care se adresează persoanelor cu venituri mici, fiind împotriva străinilor, a avortului sau a firmelor private.

**AWF – Academia de Educație Fizica si Sport.

Despre sex și inhibare

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

tongue-394965_1920

Image by Bellezza87 from Pixabay

O discuție de 30 de minute, m-a făcut să realizez cât de inhibată sexual sunt cu adevărat. Nu că, m-aș fi considerat foarte emancipată, dar constrângerile mele mentale au fost de-a dreptul puerile, în contextul în care ador sexul, am nevoie de el și sunt foarte dezinvoltă odată ce ajung în pat (cu anumite persoane), ba chiar am tendințe ușor perverse.

Luând-o cu începutul, trebuie să admit că nu am beneficiat de nici o discuție constructivă în materie de sex întreaga mea adolescență, în care am trăit cu „frica” de a nu fi virgină și sunt amenințarea sindromului „dezvirginatei părăsite”. Exista legenda asta printre adolescentele frumușele ale generației mele că, vine un Făt-Frumos pe cal alb, te fute și te dezvirginează implicit, ca mai apoi să te lase cu ochii miorlăiți în soare și cu mucii în batistă, până la adânci bătrâneți, tristă și dezonorată.

Pe la vreo 16 ani am primit primul meu sfat serios în materie de sex de la o prietenă mai mare cu trei ani și care îmi dorea binele. Mi-a explicat ea frumos, din înțelepciunea populară citire, cum stă treaba cu relațiile, sexul și virginitatea. Atunci când la această vârstă fragedă există un el, prietenul meu, care băiat fiind are nevoie de sex, să nu-i dau, pentru că eu trebuie (cu imperativ!) să rămân virgină. În schimbul mândriei mele nepătate, el, băiatul cu hormonii activi, are voie să viziteze alte exemplare feminine, mai ușuratice. Mi-a explicat convinsă că, asta-i calea cea mai bună și sănătoasă, pentru că doar așa mă voi mărita virgină! Ecuația excludea nevoia mea de sex, o rușine de altfel pentru o fată, și nici nu a consolat-o prea tare pe amica mea, când iubitul ei frumos, cu care își făcea planuri mărețe de măritiș, a lăsat-o pentru o vecină de-a lui mai ușuratică, pe care a luat-o și de nevastă.

În rest, grozav sfat! M-a ajutat și mai mult să mă inhib, simțindu-mă rușinată de propriile nevoie,  iar la beție și în contextul favorabil desfrânării, am ajuns să mă comport ca ultima târfă, dar fără sex. Nu mă culcam cu nici una dintre victimele mele, bărbății pe care îi excitam până se urcau pe pereți, și care m-am fi strâns pe loc gât pe loc, nervoși că-i fraieresc. Ca o gagica miștocară ce eram, cu tupeu și priză, m-am combinam platonic cu o mulțime de băieți, foarte mulți, inutil de mulți, dar nesatisfăcător, pentru că-mi refuzam de fapt mie ceea ce-mi doream.

Pe la 17 ani am ajuns în sfârșit, să mă duc până la capăt. A fost un futai de dezvirginare cu un bărbat de care nu eram îndrăgostită și nici nu-mi prea plăcea în mod deosebit. Am fost bucuroasă că s-a terminat, și sexul, și relația, părăsindu-l cu brio și fericită că am scăpat de sindromul dezvirginatei părăsite. Dar, cum de ceea ce ți-e frică nu scapi, m-am îndrăgostit teribil de al doilea tip cu care m-am futut și nu l-am putut uita până nu am ajuns la facultate și am început o relație mai normală și sexuală cu altcineva. Din educația mea liceală în materie de sex îmi amintesc șocul pe care l-am avut când, la final de bac, am aflat că o colegă urâțică din banca din față este însărcinată, și a mai și decis să păstreze copilul.

Am început să mă educ sexual cu primul prieten adevărat, din facultate, cu care am avut primele orgasme. A fost frumos la început, cât timp eram naivă și nu realizam că el umblă în paralel și pe altele cu pula lui mică și neloială. Către finalul relației eram atât de obișnuită cu faptul că mă înșală, că mi-am dat seama că o face doar pe baza unui zvon, cum că amica unei amice și-ar fi tras-o cu el, iar după tipa a afirmat că nu-i prea dotat în pantaloni. Am știut că-i el, fiind deja eu expertă în mărimea pulii, după ce-i urmasem și eu exemplul.

Cu fostul soț, sexul a fost prost de la început, ulterior s-a mai ameliorat, a avut câteva scăpări bune, ca să se strice total la final. Țin minte și acum prima partidă, când am realizat că nu ne potrivim de fel, fiecare mișcându-se în ritmul lui. La un moment dat mi-am pus creierul pe modul de hibernare și doar am stat acolo, așteptând ca el să termine mișcarea de împingere-ieșire. Pentru că o avea mare, după un timp am început să am ceva orgasme, pe principul dai până plesnește, iar în cele din urmă plesnește cumva. Toată căsătoria a fost o jale sexuală de calibru, în care nevoile mele erau pe Marte (la ăia care vor să se fută), iar posibilitățile lui pe Venus (la cei pe care-i doare capu). După ce am născut, am început dezinhibarea, acceptarea și respectarea nevoilor mele în brațele amantului. Am descoperit alături de el că-mi place să fiu ușor perversă în pat, sexy, senzuală și dezinvoltă. Ador să mă joc, să provoc, să fiu brutală și delicată în același timp, să mușc, să ating, să sărut, să fac de toate. Sunt natural pasională, iar de când mi-am descoperit senzualitatea am primit numai aprecieri. Dar, am reușit să fac asta doar cu persoane cu care am stabilit o conexiune de încredere. Oamenii noi mă inhibă.

În loc de post scriptum: nu recomand nimănui să se mărite virgin sau virgină, ori cu o persoană cu care nu se potrivește sexul. Am trăit pe propria mea ultima variantă și a fost groaznic. Să nu primești afecțiunea sexuală de care ai nevoie și care ți-se potrivește este trist și foarte dureros.

Sex oral?

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Se așează trei dame la o masă și încep să dezbată. Dacă ar avea prefixul cu unu ar dezbate cu obrajii roșii despre băieți și dezvirginare, primul sărut și fuga de acasă; dacă ar avea prefixul cu șase ar dezbate flegmatic despre doctori, medicamente, farmacii și menopauză; daca ar avea prefixul cu doi ar dezbate controversate despre măritiș, rochii de mireasă și copii. Dar ele, au prefixul cu trei, și dezbat dezinvolte despre sex.

În timp ce una își exprimă dezgustul pentru sexul oral, celelalte două o privesc cu ochiul format de sub sprânceană și o dezaprobă tăcut. Una dintre ele sunt eu si aș vrea sa-i spun direct pe față că nu e nimic rușinos, grețos sau urat in a face sex oral. Poate bărbatu-său nu-i spălat sau poate că percepția și limitele înguste in care am fost crescute, noi româncele, căci toate trei suntem, dăunează grav plăcerii și nevoilor noastre sexuale. O privesc cu reținere și un dezacord, dar nu am curaj sa o contrazic, și împinsă de o pudoare inexplicabile mă afund mai puternic in scaunul pe care stau. În timp ce o ascultam mi-se derula un alt film în minte.

A deschis ușa și suavul meu picior, frumos așezat într-un toc albastru, a intrat în incinta coridorul lui colorat. M-a luat de mana și m-a dus în camera lui întunecata, iar el a intrat sub duș. Eu l-am așteptat întinsă pe patul lui moale, iar el a venit ud și gol la mine. Mi-a dat-o în gură moale și uscată, iar eu am luat-o, am și supt-o până ce a ieșit tare și umedă. În timp ce-mi lingeam buzele de la gustul lui, el mi-a desfăcut picioare și m-a lins delicat cu limba lui umeda, frecându-și bărbia păroasă de labiile mele umflate. Când m-a penetrat si eram in exaltare.