Etichetă: el

Femeia copil

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Il cunoaste. Mi-a zis intrigata, ca de mult l-ar fi futut, ea si toata firma. Si chiar isi planuia misiunea ultima data cand s-au intalnit la targ, dar ce pacat ca, el era cu nevasta.

Imi vorbea cu gelozia in ochi, intrigata si mirata, ca am fost capabila de o asa cucerire. Emana pentru mine respect si invidie deopotriva, prin fiecare cuvant pe care il rostea. Intr-un moment de indrazneala, s-a comparat cu mine, numindu-ne interesante, dar nu frumoase.

Mi-am abtinut ironia, muscandu-mi buzele, ca sa nu scap un „poate tu”.

M-a intrebat cum e la pat, si i-am raspuns ca egoist, ca s-o menajez. Marimea nu i-am putut-o nega.

M-a intrebat detalii, desi nu o interesau, asa ca le-am sumarizat pe cele pe care le stia deja. I-am comunicat ca, m-am saturat de el, ca e insurat si nu ma mai intereseaza, ca nu e asa grozav pe cum i-se pare ei, si nu mai vreau sa continui aventura, ca am terminat-o cu el. Printre cuvinte s-a intrebat ceea ce m-am intrebat si eu, „cum poti sa revii la unul normal, dupa ce ai fost cu el?”. I-am zis ca nu-i chiar asa special pe cum pare, dar am recunoscut bosumflata si cu jumate de gura, ca sunt indragostita. Si, in timp ce eu il pliveam de calitati, ea ma lamurea cum situatiile astea au sorti de izbanda, si ma impingea spre el, manata de propria-i ambitie.

Printre altele m-a sfatuit in van despre secretele atractiei, aratandu-mi pozele imbietoare pe care le trimitea pretendentilor ei de pe Tinder, aia care o ofertau la schimb cu o linie de koks si pizde de gagici, in hoteluri de cinci stele.

M-am simtit novice in experientele vietii, ca un copil ce doar a incercat borcanul de smantana cu degetul, prea temator sa-l infulece pe tot. Apoi am privit-o indulgenta, mimand uimirea descoperirii in timp ce, in mintea mea intelegeam ironica, de ce nu i-a iesit pasenta cu el. Odata, mi-a fost si mie greu sa inteleg ca, barbatii vor femei care se cer cucerite si nu care se ofera pur si simplu. Si cateodata, cu cat e mai lunga fusta, cu atata creste interesul, ca sa vezi ce se ascunde sub ea. Apoi m-am simtit proaspata, nealterata, ca marul fraged al Evei, intins cu drag barbatului iubit. Am inteles slabiciunea lui pentru mine. A inteles-o si ea, numindu-ma femeia-copil.

Același El

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Îmi mănâncă nervii, intr-un joc al dragostei, urii și sorții. Ma domina cu corpul lui masiv, ma subjuga cu mintea lui plină de neprevăzut și îmi alimentează adrenalina prin fiecare por. Îl găsesc cald și iubitor pe de o parte, ca un copil neputincios in brațele mamei, răutăcios și răzbunător pe de alta, ca un războinic nemilos și cutezător.

Un singur om, ce stârnești in mine un carusel de sentimente. E posesiv, egoist, cicălitor, obositor de critic și dur, ca mai apoi sa fie tăcut, gânditor, nesigur, generos si pe alocuri temător. Mușcă din mine fără milă, cu un egoism și o gelozie fără de margini, in timp ce, cu câteva minute mai devreme a fost gentil și atent.

E bărbatul, care-mi usucă parul cu blândețe, ca mai apoi, sa ma fută trei ore aproape încontinuu, intr-un maraton brutal, in care el domina o femeie delicata, fragila și supusă, pe care se lupta, sa o rupă in bucăți, până la epuizare. Doar ca ea nu se rupe, pentru ca ea, sunt eu. Și mie îmi place. Îmi place tot ce îmi face, toate jocurile dominatoare, toate emoțiile crude și sexul extrem, când își bagă pula mare și groasa in mine, lovindu-mă brutal cu coapsele lui, in timp ce, palma lui lată mă sufocă, cu un deget in gură și nasul acoperit. Pentru ca eu ma simt vie și fericita, in spatele lui pe motocicleta cu 150 km/h, satisfacută cu pula lui in mine după doua ore și liniștită cu el in brațele mele, mângâindu-i parul aspru, cu fire albe și o ușoară chelie.

E groaznic și minunat in același timp, un cocktail perfect, cu alcool tare si o cola, numai buna sa-ți rupă stomacul, ca și cele pe care le bem pe drum, când transpirați și obosiți dupa trei ore pe motocicleta in soare și vânt, facem o pauza la alcool, știind că ne aștepta inca patru ore, poate chiar mai grele, caci din spate ne urmărește furtuna.

Din nou el, următoarea parte din saga

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

Cred ca unul dintre cele mai dureroase lucruri e sa împărtășești cuiva iubirea, iar cealaltă persoana să o ia, fără sa ofere nimic la schimb. Sa o ia precum i s-ar cuveni, ca un stăpân egoist al tuturor lucrurilor bune și frumoase. Sa o ia, ca și cum i-ar aparține de drept, considerând niște chilipiruri, pe care le-a pus pe masă, drept răsplată.

Acum, când stă așa întins lângă mine, nu-l mai găsesc așa frumos, nici așa de deștept și nici pe departe atât de cuceritor. Retorica lui e aceeași, și după ce o înveți pe de rost, realizezi cât de slabă e contribuția lui la comun. Contribuția lui sinceră e aproape nulă, căci banii nu substituie nimic, doar o aparență, pe care el se chinuia din greu să o mențină. Și pe care eu, nu voiam să o văd.

Dacă ma uit sincer la mine, îmi dau seama ca, ceea ce mă rănește cel mai mult, e ca el nici măcar nu încearcă să mă cunoască, să știe cine sunt și ce îmi doresc cu adevărat.

… și totusi, când vreau sa plec fără el, nu pot. Nu pot trai cu el, nu pot trăi fără el. Îl urăsc și îl iubesc, intr-o dezamagire fără sfârșit. E drogul inevitabil, însușit in copilărie, când mâna ce te alinta, te plesnea mai apoi cu mustrare, pentru greșeli închipuite.

… și totusi, așa mă încarcă câteodată de sictir, ceva inimaginabil înainte, dar atât de real acum. Hotelurile astea de cinci stele, sunt toate la fel după in timp, aceleași prosoape albe, aceleași așternuturi reci, același spațiu impersonal. Și el e la fel impersonal, sau poate doar gol.

Când ne-am întors de la piscină, mă întreabă dacă tipele ce au rămas sunt o familie. Îi răspund ca probabil sunt lesbiene, la care el îmi zice ca sigur nu. De unde știi, îl întreb. Pentru ca una a avut chef să ma fută îmi răspunde. Mă uit la el cu o moacă dezamăgită. La piscină erau vreo trei adoleșcente, iar el e un bărbat ușor cărunt, trecut de 45 și cu o delicată chelie. Da, eu îl iubesc, pentru că m-a cucerit intelectual, dar pe niște adoleșcente nu le impresionează. Nici pe mine nu m-ar fi impresionat, dar nu l-aș fi cunoscut in alte circumstanțe.

Gândiri din Kotor

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Nici măcar nu pot să plâng, nu pot vărsa o lacrimă pentru că știu că nu merită. Sunt doar una din mulțime, încă una din ciclul scăpării de realitate, evadării de responsabilități, încă o alta, poate mai bună, cu siguranța mai plăcută și atât.

Am înțeles rolul meu limitat când am fost în sfârșit liberă, stăpână pe viața mea și pe dorințele mele, când m-am văzut în sfârșit plină și sigură pe ceea ce pot sa ofer. Atunci l-am văzut și pe el așa cum este în realitate, un bărbat ocupat, limitat, un om nefericit care își caută alinarea și dorința de a trăi în alte brațe, decât cele pe care singur și le-am ales.

Nu pot scapă de sentimentul că am căzut destul de grav în capcana asta, dar atunci atât puteam și mi-se părea mirific. Liniștea pe care o oferea el, generozitatea, tandrețea și sexul erau pentru mine prea prețioase ca să privesc pe ansamblu la realitatea rece. De unde veneam eu când l-am cunoscut, era o gaură mult prea adâncă, ca să nu prețuiesc orice gură de oxigen ce-mi apărea în cale.

Acuma când mă cunosc mai bine, când știu ce am de oferit, când știu ce pot și ce vreau, îl văd cu alți ochi. O parte din mine ar ține de el cu dinții, ar lupta pentru el până la ultima suflare, o alta însă îi dă încet drumul, pentru că nu-i decât un alt copil rătăcit, în corpul unui bărbat foarte ocupat.

Din păcate dureroasa realitate de care mi-am dat seama, face insuportabile zilele care au să vină.

Vacanța cu el

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

Mă chinuiesc să citesc The Economist (voiam sa iau Harvard Business Review dar era prea scumpă, mult prea subțire și cam plină de bullshit cu CEO-uri americane), dar nu îmi iese. Stresul e prea mare și nu mă pot concentra. Nu știu dacă este agitația mi-e stimulată de vacanță sau de el. Ne vedem din nou după multe promisiuni că-i fac vânt din viața mea.

În aer plutește mirosul familiar al avioanelor Lufthansa, amestecat cu aroma de Chanel, parfumul meu dintotdeauna, la care mă întorc de fiecare data când vreau să mă regăsesc.

Nu îți pune parfum, mi-a scris, ca am pentru tine. Am așezat parfumul pe masa cu un pic de îndoială. Sunt intrigata de mirosul cu care mă asociază el după cinci luni de absentă.

Comand meniul standard de zbor: suc de roșii cu piper și suc de mere. Mi-au dat și un sandvici, dar am prea mulți fluturi în stomac ca să mai încapă acolo și mâncare. Zborul este scurt, cu o schimbare în Germania și apoi … el.

Ma întreb dacă îl iubesc atât de tare sau sunt doar emoțiile dorului pentru cineva care locuiește pe un alt continent, pe care nu-l poți avea la discreție, oriunde și oricând, ce mă stimulează. Nu știu cum voi reacționa, evit să-mi programez asta, lăsându-mă prinsă în brațele curiozității, căci vreau să aflu cu adevărat ce simt pentru el. Mă întreb dacă-mi voi controla emoțiile sau le voi da drumul fără restricții, ca într-un salt fără parașută. Nu știu la ce să mă aștept în primul rând de la mine și poate că filosofez în punga, când omul este clar setat pentru o vacanță aventuroasa și ceva futai la pachet.

Proful de sport în acțiune din nou

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii
Photo by Isidoro Martínez on Unsplash

A ieșit de la baie ud cu prosopul prins în jurul taliei. Și-a pus mâinile în jurul soldurilor mele, ascunse galant sub dantela neagra. Eu mi le-am palmele pe pieptul lui musculos și păros. Am început să dansam, mișcându-ne lent și ondulat pe acordurile muzicii lui Cohen.

Când a intrat în mine m-am uitat fix în ochii lui albaștrii, pe care i-am văzut clari și expresivi, cu tot întunericul din camera. L-am sărutat cu buzele umede și l-am primit strâmtă și deschisă, prinzându-l între mușchii mei cu putere. M-am terminat uitându-mă la chipul lui zâmbitor, lăsându-l să-mi citească sinceritatea și plăcerea orgasmului. Apoi s-a terminat el. Am rămas îmbrățișați minute in sir, cu el încă în mine, cu mine sub el, în timp ce mâinile mele îl mângâiau delicat spate. Ne-am desprins după un timp, doar ca să schimbam poziția, iar în cele din urmă am adormit liniștită și satisfăcută în bratele lui calde. M-au cuprins visele rapid și adânc, trezindu-mă cu mintea limpede după doar câteva ore. Se împacheta. L-am ținut în brațe câteva minute, atingându-i delicat fruntea. Era obosit de la orele de nesomn. Și-a uitat ochelarii la mine și s-a întors după ei și să-mi mai dea un sărut înainte de plecare. Avea privirea consternată și rece. De la fereastră l-am privit cum se îndepărtează. Între orgasm și dimineață s-a rupt firul. Eu încă mai țineam de-al meu.

În frigider am găsit prăjitura de la maică-sa, așa că am avut cu ce să-mi cinstesc colegii la munca a doua zi. Mi-a luat din greșeală încărcătorul de la telefon și i-am scris să mi-l trimită prin poștă. Cu calm și fără așteptări am tăiat și eu firul meu după ce s-a făcut ziuă.

Relațiile – dintr-o perspectiva mai profundă

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

img_7197

Când sunt cu el, lumea-i a mea. Mă simt în siguranță, mă simt iubită, protejată, primesc atenția de care am nevoie, stârnesc interesul pe care mi-l doresc. El mă tratează exact așa cum vreau sa fiu tratată, mă atinge cum îmi doresc sa fiu atinsa și îmi oferă tot ceea ce vreau sa primesc. El se comporta exact așa cum mă aștept să se comporte un bărbat cu mine și o face într-un mod firesc. Eu sunt naturală, fiind eu însumi, în cea mai bună formă a mea, excelentă, bine dispusă, zâmbitoare, foarte calmă, sigură și stabilă. Oferim și primim unul de la altul tot ce avem noi mai bun, eu și bărbatul altei femei.

Nu-i  împărtășesc problemele mele reale și nici temerile nu mi-le cunoaște, precum nu-mi  cunoaște nici familia și nici nu plănuim sărbători împreună. Pentru că toate lucrurile ce țin de-o relație de parteneriat, el le are într-o parte, iar eu în alta.  În timp ce el le împarte cu actuala nevastă, eu le împart cu fostul soț. Până nu le scot de acolo și implicit îl las pe fostul soț în urmă, o să mă hrănesc cu relații fictive, oameni incompleți, indisponibili și relații inexistente.

Amanți

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

img_3733

Drumurile de peste ocean sunt largi și pustii. Bagi kilometrii pe ele în timp ce meditezi la cât de îngust privești viata, la cât de mică și închisă este lumea ta. Dar, se deschide ea, cu voință și prin muncă, multă muncă mentală cu tine și cei care te înconjoară, munca de Sisif, care nu se va termina niciodată și de cele mai multe ori nu duce nicăieri, pentru că mereu pornești totul din același loc.

Am ajuns să trăiesc și experiență asta, împărțind cina generoasă și delicioasă cu amantul și nevastă-sa. La masă zâmbete, discuții și alte abureli sofisticate. M-am simțit și mică și măreață în același timp, într-un amestec mai mult amar decât dulce. Când auzi că nevasta a primit un G Class, în timp ce pe tine te hrănește cu eșarfe, fie ele și de la Hermes, îți dai seama care este distanța reală dintre voi doi, și mai ales dintre voi două. Apoi îl simți cum se freacă de tine accidental și totuși public, cum se așează inocent în spatele tău ca să fie prins în cadru lângă amantă, în timp ce nevasta e abandonată la celălalt capăt al pozei. Dar nimic nu te mișcă din amorțeala zâmbetului fals tatuat pe față de calmantele luate la prima oră a dimineții, decât cuvintele lui neutre, ce îi creionează planurile pentru următoarele luni, intensiv umplute de activități și dureros de goale de tine. Lacrimile îți stau să-ți plesnească în ochi și o tristețe amară îți cuprinde inima. Și atunci zâmbești. Fals, artificial, dar zâmbești. Este singura ta armă.

Iți tragi doua palme mentale, deși le-ai prefera fizice, inghiți amar căcatul și mergi mai departe. Apoi, cândva vine și momentul acela de intimitate în care sunteți singuri și vă îmbrățișați ca doi nebuni, lipindu-vă corpurile, frunțile și orice părticică de piele posibilă unul de celălalt. El îți spune ca s-a îndrăgostit de tine, tu îi confirmi afecțiunea ta și sunteți gata să dați cu capul de pereți, ca un berbec venerabil și un săgetător pur sânge. Doar că despărțirea se apropie, orele trec in defavoarea voastră, minutele se scurg necruțător și înainte să apuci să te aduni după îmbrățișarea lui pofticioasă, intri în aeroport, faci check in-ul spre o alta lume, te pui pe un scaun și… asta a fost. Te așteaptă vreo opt ore de zbor, ca viața să poată pune între voi 6 653 de km, iar el se întoarce spășit la nevastă.

Pe când te trezești din euforie ești deja într-o altă lume, lumea ta fără de el. Iți tragi un Aperol Spritz, bagi un articol pe blog și îți vine să fuți doi pumni în perete. Doare, doare prea tare si nu mai est amuzant deja.

Un bărbat frumos

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

isidoro-martinez-sJdmDIwIjG4-unsplash

Photo by Isidoro Martínez on Unsplash

„Nu te uita așa la mine, că poate te îndrăgostești” mi-a zis el în timp ce ochii mei îl devorau cu afecțiune și curiozitate. Cercetându-i fiecare părticică a corpului cu mâinile mele lacome, m-am înfipt cu o placere nebună în părul lui șaten, amestecat cu fire blonde. În urmă cu câteva minute îl mușcam puternic de braț pe când intra tot în mine, ca acum să-i ating delicat barba scurtă și deasă, simțindu-i firele aspre pe pielea mea fină. M-am lipit de el în timp ce-i masam ușor spatele musculos, alb și pistruiat. I-am sărutat mâinile fine și ferme, citindu-i linia vieții și-a inimii în palma stânga. L-am privit cu lăcomie sclipind din ochii mei machiați, până mi-a ascuns privirea cu palma, intimidat de ingerința mea cutezătoare și cuprinzătoare.

Mi-am oprit mintea asupra zâmbetului lui cald si cuibărită între coastele lui am început sa dărâm cărămidă cu cărămidă zidurile sufletul meu. Am tras de pe mine straturi groase de răceală, indiferență și nepăsare. Momentul mi s-a părut etern, iar gândul la privirea lui sincera, comunicativă și complice, pe când se termina în mine, mi-a dat fiori. Nu mai văzusem de mult un bărbat atât de frumos și deschis în momentul orgasmului.

Un alt EL

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Mi-am dat seama că mă ascultă când mi-a spus că am repetat de trei ori același lucru. Da, am obiceiul acesta, de-a repeta lucrurile cu alte cuvinte, pentru a le accentua în mintea interlocutorilor neatenți, însă el a observat asta cu voce tare.

M-a oprit din discursul meu filosofic despre divorț, când de obicei mă aprind ușor, ca să-mi spună că gata, a trecut si acum să vin la el să mă îmbrățișeze. M-am șocat pe loc, am tăcut și m-am executat. În următoarele patru ore nu am scos decât sunete abia perceptibile și câteva cuvinte, fără propoziții însoțitoare.

După orgasm m-am înghemuit lângă corpul lui fierbinte, cuprinzându-mă cu mâinile lui calde ce mă mângâiaseră în prealabil în cele mai ascunse puncte ale erosului meu, pe care nici măcar nu eram conștientă că le posed. Întinsă acolo, în siguranța îmbrățișării lui, mi-am început tortura mintala a simțurilor amorțite de oboseala și incapabile de somn. După vreo trei ore m-am dat jos din pat cautând frenetic melatonina și explicându-i pe întuneric că de la zborurile dese nu pot să dorm noaptea. În mirarea lui am repetat explicația, ne lăsându-ma inima să-i mărturisesc că de fapt nu suport intimitatea, care mă irită mai mult decât ma consolează si pe care o mimez ca să obțin sexul. Nu am vrut să-i spun că  de un an de zile nu mai pot dormi în pat decât cu un singur bărbat, doar ca acela este departe acum și probabil se trezește lângă altcineva, în timp ce eu încerc cu greu sa adorm lângă el.

A doua zi, după ce a plecat, am plâns. Mi-a curs o tura de șiroaie peste obraji în timp ce răceala mea protectoare se fisura sub povara iubirii neîmplinite.