Etichetă: Facebook

Căpșunărița

~ Căpşunăriţa ~ 16 comentarii

TVP_2

Nu mi-e rușine să fiu Căpșunăriță! Și nu pentru că nu culeg căpșuni, ci pentru că nu mi-e rușine de muncă. Interesant cum munca a devenit de ceva vreme o rușine pentru unii români, dar asta-i o altă discuție.

Când am pornit aventura mea internațională într-un autobuz cu zilieri direcția Spania, nu exista nici o diferență între mine, care mergeam la cules de educație și alte tinere la fel de naive și speriate, ce mergeau la cules de căpșuni. Ba, le-am luat și eu calea la munca de jos, lucrând la cantina universității, unde spălam vase alături de studenții săraci, pentru că sistemul educațional din România avea grijă să-și trimită copii cu burse incomplete în străinătate. Așa că, studenții sau cadrele didactice, românii  ce nu beneficiau de susținere financiară, își completau bursa cu munci studențești în aventura lor educațională.

Odată cu redenumirea blogului, am decis să-mi revizuiesc și scrierile anterioare, corectând, modificând, adăugând și completând articolele pe care le-am publicat de la început. Erau greu de citit fără diacritice, pline de greșeli gramaticele și scrise brut, cu expresiile unei limbi neexersate. Recitindu-le, mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat în acești trei ani de când scriu pe acest blog, atât ca stil de scris (mai am mult de schimbat aici), cât și ca mod de gândire.

La final mă recomand pe Facebook. Puteți să dați un like paginii create pentru acest blog și să mă urmări acolo, unde republic aventurile mele de la începuturi, revizuite și câteodată mai detaliate.

Tăiatul frunzei la câini pe LinkedIn

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

Mă uit la pozele de pe LinkedIn cu toți fomiștii din business și îmi dau seama ce mare rahat e toată chestia asta. Ca și pe Facebook-ul, pe LinkedIn e doar reclamă, simularea muncii, ca dincolo simularea fericirea. Sunt câțiva care chiar se promovează, dar sunt puțini și mici, căci oamenii cu adevărata putere de decizie, care chiar fac afacerile, nu se afișează pe LinkedIn. Puterea nu se afișează, ea se execută. În schimb, pe forumuri este plin de tăietori de frunze la câini ce-și simulează importanța în poze: uite-mă la conferința lui pește belit, la întâlnirea de la ambasada altei țări din Africa, la forumul despre nimicuri sau în poză cutărică. Toți incompetenții cu care am lucrat sunt mari barosani pe LinkedIn, cei mai activi și mai fotogenici. Pe cât de varză sunt în viața reală, pe atât de beton se trag în poză. Când ai mult timp liber și nu se prinde de tine munca, o poți freca la greu online și ai timp să te pozezi lângă realizările, de preferință ale altora.

Recunosc că și eu o mai ard boem câteodată pe la evenimente și întâlniri, și știind că, nimic nu iese de acolo, mă mai trag în poze simulând munca, ca să justific anumite deplasări neîntemeiate. Eu însă în loc de LinkedIn foloseam Instagram. Știu că sună bine să faci, să dregi, să mergi, să vorbești și să promovezi, mai ales când te vinzi pe tine și cumva tipele astea de la HR pun rău botul la treaba asta. Interesant că, atunci când trag din greu la jug și chiar fac chestii care chiar pot schimba traiectoria companiei, mediul online este ultimul loc în care  împărtășesc la ce lucrez.

Primi pasi pe Tinder: like și nope

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

 

i-like-432493_1280

Image by kropekk_pl from Pixabay

Primi pași pe Tinder i-am făcut pe Facebook, cu un cont nou, unde mi-am ales un nume sexy si mi-am pus doua fotografii. Una cu nori de profil si alta cu mine, pe care sa o folosesc pe Tinder – eu pe o motocicleta cu pantaloni mulați din piele, geacă din piele, cizme pana peste genunchi și casca peste ochi.

Poza este a mea și o găsesc ideală pentru Tinder – dezvălui ceva, dar păstrez misterul. E o poza care spune: sunt o tipa activă, sexy si îmi plac senzațiile tari; daca vrei sa știi mai multe trebuie să mă descoperi.

Ofer ceva,  ca să ademenesc prada sa vina mai aproape, apoi îi întind plasa în care o să se sugrume singur. In același timp poza e ideala pentru ca nu mi-se vede fața, care ar fi primit probabil mai multe like-uri, dar m-ar fi dezbrăcat de mister și m-aș fi expus.

Cu poza în dotare, m-am pus pe treabă, începând sa survolez vesela până au apărut problemele:

Prima – setarea datei de naștere pe Facebook. Când mi-am pus prima data de naștere pe Facebook mi-a ieșit din neatenție ca sunt minora. UPS! M-am schimbat repede data, la plesneală, fără să mă gândesc prea mult că, anii sunt un element cheie pe Tinder, iar 25 e prea puțin pentru categoria de vârsta în care caut și care, aveam sa o descopăr ulterior, îmi place cel mai mult, adică 28-40. Ma rog, 40 e cu indulgenta, pentru ca majoritatea tipilor trecuți de 35 sunt cam expirați, dar excepțiile sunt super betonate. Când am vrut sa schimb data din nou, ma gândeam sa pun cam vârsta de care arat, adică 28, însă Fabebook nu m-a mai lăsat să schimb de fel.

A doua – cum se folosește Tinder-ul. Pentru ca nu m-am prea obosit sa citesc manualul de instrucție, când jocul s-a pornit am început sa dau in dreapta cu like-uri fără sa analizez prea bine ce fac, unele like-uri fiind din mila, altele pentru aureola boreala, iar altele pentru ca mă luam după prima poză, ne realizând că nu poți vedea mai multe. Și așa m-am trezit fără like-uri si superlike-ul pe care l-am dat din neatenție unui avocat morocănos și ușor misogin, cum avea sa se descrie singur câteva minute mai târziu.