Etichetă: polonezi

Bate vântul schimbării și pe Tinder-ul ăsta…

~ Căpşunăriţa ~ 21 comentarii

Mi-a luat cam 10 minute, să-mi reîmprospătez lista de Tinder. Cam tot al 4-lea like era match, iar doi au și început cu discuțiile, la prima oră din zi. După două texte originale, următorul a fost clasic: poze! Mai multe poze, alte poze, poze cu moaca și banalități din astea. Ce te intrigă, nu-ți dă pace și vrei să afli acum, aici totul. Cel mai bine ar fi să descoperi imediat cum arată, cum vorbește, cum se fute și cum gătește. După ce ai aflat, poți trece liniștit la următoarea, să o descoperi pe aia, poate e mai ciumeagă.

Mă gândesc câteodată, să-mi pun direct o poză cu moaca pe Tinder, că poate s-ar termina discuțiile astea banale, dar cumva, îmi vine să pun pariu că tot o să-mi ceară majoritatea și mai multe poze. M-am înscris mai de mult pe Sympatia (un portal polonez) și acolo am poza mea. Am permanent 50 de mesaje necitite și peste o suta deschise, la care nu m-am obosit să răspund. E un portal plin cu țărani polonezi, toți candidații ideali pentru reality show-ul Fermierul își caută nevastă. Și, pentru că portalul se respectă, își mai cere și bani, dacă vrei să te bagi în seamă cu mai mult de un sms pe zi. Cum futaiul e pe gratis pe Tinder, am zis pas, rămânând la opțiunea de testare.  Cu o singură persoană am reușit să leg totuși ceva discuții și să stabilim o întâlnire. Toate ar fi fost bune și frumoase, dacă aș fi acceptat să merg a el acasă, unde mă învita insistent la vin. Dar, cum nu fac chestii din astea, și am trecut locația în aer liber, a început să mă ia cu pozele, să-i mai trimit poze, probabil să se asigure că, dacă tot își schimbă pijamalele în blugi merită, deși mai sunt și unii care vin în trening la întâlniri. L-am înțeles pe băiat ca, nu-si dorea  să dea peste muma pădurii în realitate, deghizată virtual în gagică mișto. Așa că, i-am trimis poze, dar i-am cerut și eu. Efectul a fost mirific, în timp ce lui i se scula, mie mi se lăsa. I-am dat cu flit, că aveam o urgență în seara cu pricina, motivată de chipul lui rotunjel, bine deghizat în pozele de pe aplicație și burtica în formare. Bănuiesc că, cine înșală, se așteaptă să fie înșelați, iar treaba asta se aplică și la pozele de pe diverse portaluri.

Am dat peste  un coleg de muncă pe Tinder, de care aș putea să fac caterincă în stilul meu clasic, dar … pur și simplu nu mă mai amuză. Nu mă mai amuză nici Tinder-ul, de fel, și aș schimba numele blogului, doar ca, după aia nu-l mai găsește lumea.

Polonia in versiunea de iarna

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Polonia e o țara din asta, wana be, de borfași in devenire. Cu mentalitate și frustrări est europene, polonezii se cred specie aleasa, iar in țara lor dacă nu vorbești limba băștinașă, ți-o trag de nu te vezi bine. Oameni ai muncii, cu rădăcini de nobili, sunt catolici infocati, proporțional cu păcatele. Familiști convinși, căsătoriți odată și pe viața, după regulile catolice, fut tot ce prind cu pasiune, cu ura și in cur.

Polonezii ți-o trag elegant, când nu te uiți bine, bătându-te lejer pe spate in semn de prietenie. Ca să-ți cinstească căderea, te vor invita cu plăcere sa tragi pe gât doua sticle de votcă impreuna cu ei, doar ca sa-ți demonstreze ca pot bea mai mult ca tine.

Polonezii sunt politicoși, și corecți, și ospitalieri, și buni la suflet, atâta timp cât lor le convine și primesc ceva din asta. Când nu mai simt mirosul de profit devin brusc bădărani, indisponibili și neprimitori. Un pic ca și romanii, la faza asta.

Reflexii de Craciun

~ Căpşunăriţa ~ 6 comentarii

In facultate, am făcut la sociologie un studiu calitativ despre îmbrăcatul bradului de Crăciun. Am mers pe la cunostinte, sa vad cum isi impodobesc bradul, studiu observativ cum ar veni, si am mai facut cateva anchete deschise, tip interviu, cei pe la care nu am ajuns. Nu mai stiu ce teze am avut, sau daca am avut, dar cu siguranta am interpretat timid datele. Pe de o parte imi era frica sa trag concluziile dintr-un studiu „pe viu” si inventat de mine, caci majoritatea o lalaiau cu abureli copiate de la altii, pe de alta parte nu prea stiam cum sa o fac „profesional”, caci la curs nu s-a prea pus accentul pe treaba asta. Mi-a ramas totusi in minte o concluzie din studiul ala, si anume ca, acum vreo 17 ani in Romania, bogatia unei familia se putea masura prin imaginea bradului de Craciun: daca la aia mai saraci predominand bomboanele si globurile cat mai colorate, la cei mai avuti predominau sau erau exclusiv prezente globurile, de preferinta intr-una sau maxim doua culori.

Am inceput primul blog in 2008 si aveam de Craciun obiceiul, de a scrie pe blog ce impachetam si ce despachetam in fiecare an. Faceam asta pentru ca imi place sa impachetez cadouri, si sa le cumpar, si sa le gasesc,  pentru cei carora le daruiesc. Mi-a parut rau ca in familia mea nu ne faceam cadouri de Craciun, iar dupa ce am crescut, nici noi copii, nu am mai primit. Asa ca, m-am bucurat sa fac cadouri in familia adoptiva a sotului. Dupa ce am divortat de el, mi-am mai facut cadouri cu ei pana anul trecut.

Taica-meu fiind politist la sat, am avut intotdeuna de Craciun brad adevarat acasa. Mi-a ramas in minte unul anume, de pe la vreo 4-5 ani, un brad frumos, inalt cat camera, de un verde deschis si cu lumanari. Aveam o instalatie alba ce palpaia, cu beculete in forma de clopoteti, pe care era sculptata Scufita Rosie si lupul. In clasa a sasea, noua mea diriginta, m-a pus in tema inainte de Craciun, ca isi doreste un brad, si sa-i spun lui taica-meu. Asa ca taica-meu i-a livrat 3 ani la rand brad de Craciun, fapt care nu a impiedicat-o, sa fie o porcina ordinara in comportamentul ei fata de mine, ofticata ca nu merg la ea la lectii particulare. Un jeg de om.

In Polonia, Craciunul e asociat cu masa din ajun, Wigilia, care incepe cand apare prima stea pe cer. Pentru masa din ajun se gatesc 12 feluri de mancare fara carne, simbolizand cele 12 luni ale anului. La Wigilia, se aseaza pe fiecare masa o farfurie in plus, pentru orice oaspete, care potential ar bate la usa, caci ar fi intotdeuna bine primit. Sunt curioasa, cati polonezi chiar ar invita la masa, in seara de ajun, un strain care le-ar bate la usa?

La pescuit

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Regina Tinder-ului a revenit în forță. Mi-am schimbat poza de profil. Am rămas tot la varianta în cască, dar am renunțat la motocicleta de 20 mii de Euro (mai ales ca mulți gagii erau mai interesați de ea decât de mine) și mi-am pus picioarele la treabă pe un fundal cu Grand Canyon. Nu am optat încă pentru o poză cu fața mea, pentru că nu mă simt pregătită, de aceea prefer să mai pescuiesc încă o perioadă sub anonimat.

La scurta partidă de pescuit recent am prins în plasă un român și cinci polonezi. Romanul nu-i genul meu de pește, dar mi-a plăcut să-l surprind cu un text în limba natală pe când mă aburea filosofic în engleza că vine dintr-o țară cu o reputație proastă. Mirat m-a întrebat cum de mi-am dat seama că-i român, ceea ce nu-i prea greu când polonezii nu-și botează plozii cu Ionuț, Mircea, Marius, Viorel sau Flavius. Polonezii mă aburesc cu dumele locale legate de motoare și tocuri. Au ei obsesia cu tocurile și îi înțeleg, căci nu vezi destule tocuri pe aici la -10 spre -20, decât la sinucigașe ce plănuiesc să-și rupă gâtul.

Acestea fiind spuse, printr-o forța împrejurărilor sunt nevoită să bag două întâlniri într-o seară. Plănuiam să mă dezvăț de obiceiurile tinereții, dar cum pe unul îl aveam programat de mult în ziua respectivă, iar celălalt a insistat că neapărat atunci trebuie să ne vedem,  am zis să le satisfac nevoile ambilor fiind o femeie generoasă din fire.