Coincidențe

Ne-am întâlnit întâmplător la piscină. M-a salutat și i-am răspuns mirată de prezența lui în Dubai.  I-am prezentat-o pe colega mea care mă însoțea și care tocmai se întorsese la de la training. Stătea în zona de fumat la o țigară, așa că ne-am alăturat și noi, mai ales că, colega-i fumătoare înrăită și trage cu plăcere de fiecare dată când are ocazia. Ne-a povestit scurt că-i în trecere prin Dubai și s-a oprit o zi în plus să se relaxeze. Ce mică-i lumea, mai ales in Dubai, am concluzionat toți trei surprinși!

Am povestit și o a doua țigară, după care noi ne-am așezat pe șezlongurile noastre, doar ca să ne reîntâlnim cu el în piscină. Am petrecut mai bine de o oră cu el împreună, la taclale ușoare, iar înainte de despărțire i-am sugerat colegei să-l chemăm cu noi la cină, că poate plătește, am aruncat eu scurt momeala. Ea a răspuns încântată că-i sugerează la țigară, dacă tot duhăneau împreună. Ne-am strâns lucrurile, iar el a venit să mă salute de plecare, iar eu l-am invitat să ne însoțească seara la cină. Am propus Al Safadi, unul dintre restaurantele mele preferate din Dubai cu mâncare libaneză, aproape de hotel. Am stabilit că ne vedem la opt seara și ne-am retras toți trei să ne pregătim de cină.

Mi-am pus o rochie neagră cu spatele brodat, sandale cu tocuri și ruj roșu. M-am machiat cu precizie, ascultând pe fundal încântarea colegei mele legate de Dubai și experiențele minunate pe care le-a dobândit în călătorie. În timp ce-ți număra primele dăți, prima dată cu Emirates, prima dată la cinci stele, prima mâncare în avion și prima dată în afara Europei, zâmbea bucuroasă la cât de mică-i lumea și ce norocoase suntem să dăm peste un tip mișto în același hotel cu noi, care să ne însoțească la cină. Am zâmbit aprobatoare și m-am parfumat din plin cu aromă de sare și caramel.

Am coborât din cameră precum două Seherezade moderne, cu calm și stil, iar el ne-a așteptat în hol ca un desăvârșit gentleman arab, cu țigară în colțul buzelor, deschizându-ne cu eleganță toate ușile și făcând în jurul nostru toate aranjamentele. La restaurant am mers pe mâna lui,   comandându-ne feluri alese de mâncare, pe care mai apoi nu le-a servit în mod tradițional. A combinat gusturile și aromele în delicate shaorme sau pita sandwich-uri, pe care ni le-a făcut cu pasiune, privindu-ne încântat cum le mâncam seduse de gusturile orientale. I-a adus colegei trabucuri cubaneze, din care am tras și eu un fum, iar când am lipsit de lângă ei, mi-a povestit ea ulterior, i-a cerut numărul de telefon, fiind amândoi încântați de câte coincidențe îi leagă: farmaciști de profesie, specializați în plate și fumători înrăiți. Am vorbit despre ierburi, hașiș, opium, marijuana, melatonină, Xanax și Fairouz. El ne-a povestit despre Alepo, Kuwait și anii lui de studenție. Printre zâmbete ne-a istorisit cum a introdus din greșeală în Kuwait niște frunze de marijuana, pe care le uitase accidental în buzunarul de la cămașă. Venea din Franța și la schimbarea zborului în Istanbul și-a amintit că nu luase frazele din cămașă, petrecând următoarele 5 ore într-un stres fantastic, până a ieșit din aeroport zdravăn și liber.

Ne-am întors două stații de metro pe jos, oprindu-ne la un scurt store check, la rugămintea mea, ca o dedicată angajată ce sunt. La hotel i-am dăruit o sticlă de alcool din bagajul meu, dar prezentată ca și de la amândouă, dar ne-a refuzat politicos, informând-ne că nu vrea să mai ducă nimic ilegal în Kuwait, nu după emoțiile cauzate de frunzele.

Am mai rămas câteva minute cu el în lobby, ca să vorbim despre o potențială colaborare, în timp ce colega a urcat în cameră. Ne-am despărțit zâmbind și i-am mulțumit pentru o seară minunată. A doua zi colega mi-a povestit încântată despre impresia bună pe care i-a făcut-o, remarcând că în afară de burta inestetică, arată foarte bine, mai ales la față, fiind un bărbat bine pe ansamblu și foarte stilat. Mi-a spus că, i-a scris, să-i mulțumească pentru seara petrecută împreună, iar el i-a răspuns cu aceleași sentimente pozitive. Ba chiar a rugat-o să nu-l uite. M-a întrebat dacă e căsătorit, iar eu m-am limitat doar să remarc lipsa verighetei. S-a arătat încântată de perspectiva de a-i face lui un training, iar eu i-am promis că voi face ce-mi stă în putere să ne lipim cumva cu businessul de el.

***

Ne-am întâlnit la piscină. Am lucrat de dimineață, ca mai apoi să mă pot întoarce la hotel mai repede, bucurându-mă în liniște de piscină pentru care am ales hotelul și de compania lui, căci pentru asta l-am chemat în Dubai. Ultima dată ne văzusem în Kuwait, în miez de noapte, când m-a așteptat două ore ca să petrecem dimineața până la răsărit în holul gol am hotelului.

Ne-am așezat bucuroși la soare, sub umbrela găurită și au curs poveștile, cu mâinile lui atingându-le delicat și accidental pe ale mele. Am glumit, am râs, el a fumat, eu am înotat, iar după trei ore petrecute împreună l-am informat că vine colega mea de la training și că trebuie să o aștept în cameră, unde teoretic lucram și ei la ora respectivă pentru prezentarea de a doua zi. Dar, vom veni la piscină, l-am asigurat cu zâmbetul pe buze. Și ce facem, s-a mirat el? Pai, ne întâlnim aici, i-am răspuns firesc. Accidental, l-am asigurat de probabilitatea coincidenței cu un zâmbet și am urcat în cameră, să-mi usuc parțial slipul cu uscătorul de păr și să-mi despachetez geanta de plajă. Voiam să las impresia că o așteptasem în cameră, trândăvind în fața monitorului o prezentare pentru a doua zi.

You are crazy, mi-a zis el zâmbind cu o notă de bucurie. And you like it, a adăugat cu o strângere de mână, în timp ce mă îndepărtam.

***

A intrat în magazin în timpul store check-ului meu, șoptindu-mi că a informat-o pe colegă-mea că vrea să vorbească, cu mine, despre o potențială colaborare după ce ajungem la hotel. Am zâmbit, fără să confirm și am mai pus câteva întrebări vânzătoarei.

Mi-a transmis să-mi verific telefonul cu un glas domol, după care a urmat-o pe colegă afară pentru încă un fum de țigară tras adânc în piept la 37 de grade. Am deschis doar ca să citesc că vrea să rămână singur cu mine. Am zâmbit și câteva minute mai târziu am încheiat seara cu mulțumiri. Colega a urcat prima, iar după ea a urcat și el, doar ca să revină cu un cadou frumos împachetat. În cutia Swarovski am găsit un lănțișor cu o stea din cristale albe și o lună din cristale albastre. Am zâmbit surprinsă, mulțumindu-i încântată pentru gestul frumos și cadoul minunat. I-am spus ca nu era nevoie, dar mi-a amintit ca si eu i-am făcut un cadou când ne-am văzut data anterioara.

A doua zi, de la piscină i-am trimis o poza cu lănțișorul strălucind frumos pe bustul meu sub razele dimineții.

Dubai din nou

Dubai este locul contrastelor, un teritoriu duty free cu lux uzual accesibil, structurat social in funcție de țara de provenință și culoarea pielii. Aici totul este posibil și se găsesc de toate, doar că, costă. Când ești turist și doar în trecere, acest duty free luxos îți face o impresie foarte pozitivă, iar atâta timp cât alegi să menții o legătură superficială cu acest loc ești în paradis. Dubai este un temporar, iar cei care trăiesc acolo știu asta cel mai bine, profitând de moment, trăind din plin, făcând și cheltuind banii cu o viteză fantastică. Dubai nu este un loc ieftin, căci luxul costă, iar toate prețurile sunt cu mai ridicate decât în Europa, însă este un loc unic. Majoritatea mărcilor luxoase din lume pregătesc produse aparte care se vând exclusiv în Dubai, în mall-urile spațioase sau hotelurile elegante.

În Dubai mergem de obicei în grup, la târg sau la întâlniri de afaceri, pentru că e mai ușor. Dubai e un loc în care contează să ai gașcă, să ai un partener alături sau să cunoști pe cineva local, care să îți arate zona și să te însoțească. A fi singur prin Dubai e și incomod și plictisitor, pentru că acolo se explorează și se cucerește în grup.

În Dubai ne cazăm de obicei pe Sheik Zayed Road, nu departe de World Trade Center, unde se desfășoară târgurile. Alegem Voco (fost Nassima) sau Conrad, cu o preferință pentru Voco. În funcție de noroc nimerim camere mișto cu vederea spre Sheik Zayed Road și atunci ne bucurăm de o priveliște încântătoare de zgârie nori sau pentru cei mai puțin norocoși, nimerim o cameră cu ferestre puține, iar acelea îndreptate spre pustiul neatins, nisip murdar și construcții în desfășurare. În Voco plusurile sunt mirosul minunat pe care îl are recepția, ți micul dejun bogat, cu humus excelent și fac omlete bune. Singurul minus e piscină. În Conrad au o piscina super, dar micul-dejun este slăbuț și sunt limite de la lift, putând merge cu liftul doar la etajul la care stai și etajele publice.

Ca și în vizitele precedente am mâncat într-o seara la Al Safadi, unul dintre cele mai bune restaurante libaneze din Dubai, iar la cererea colegilor și la alegerea clienților am mâncat la doua restaurante indiene. Mi-am confirmat bucătăria libaneză în topul preferințelor, și mi-am confirmat că bucătăria indiana nu-i pentru mine. În restaurantele indiene nu mă regăsesc în gust, în culorile care însoțesc felurile de mâncare sau în stilul de servire. Găsesc mâncarea indiană prea greoaie, cu arome prea iuți și prea multe mirodenii. Nici dulcele nu-mi place, care mi-se pare o îmbinare a zahărului cu zahăr. Dacă, din bucătăria libaneză servesc orice, în restaurantele indiene cel mai mult mănânc pâinea nedospită, pe care o găsesc cea mia gustoasă și care îmi amintește de anii copilăriei petrecuți la bunici, când bunica o prepara pe plita sobei, pusă în bucătăria improvizată de vară.

La shisha, tradiție locală la fiecare călătorie, am fost lângă Conrad hotel, unde s-a deschis un nou local 24h, cu băutori relativ bune și shisha excelentă. Nu îmi place să fumez și nici nu știu să fumez, însă nu îmi refuz câteva fumuri dintr-o shisha de portocală când sunt în țările arabe. E parte din experință. Relaxarea acolo înseamnă suc proaspăt din fructe (mango și măr verde – preferatele mele) și o shisha. Nu am fost la cumpărături pentru că nu am avut timp și nu am făcut din chestia asta o prioritate, totul fiind cu 30% mai scump în Dubai, inclusiv parfumurile din aeroport. Dacă în Italia ador să hoinăresc prin magazine mici din Florența, în Dubai nu mă atrag km de parcurs în mall-uri cu aer condiționat. M-am gândit să-mi cumpăr eventual bijuterii, dacă găsesc ceva interesant, dar cum nu am căutat, nici nu am găsit. În schimb am fost la plajă, în apropiere de Burj Al Arab. Speram să mă relaxez la soare ca și anul trecut, doar că de data asta, fiind cu o lună mai devreme, plaja era încă neprimitoare. Am făcut un peeling de nisip mânat de vând, care ne-a lovit nemilos minutele pe care le-am petrecut privind valurile sălbatice ale mării, ce se revărsau reci la picioarele noastre.

Din ciclul mini obiceiurilor cu repetare, ne-am certat cu un taximetrist care ne-a dus aiurea și am întâlnit o prostituată în hotel. Sunt ele peste tot, dar doar după câteva zile de ședere ți-se formează ochii și le recunoști din prima.

Maturitate si intalnirea de pe Sympatia

Din cele peste 150 de mesaje pe care le-am primit pe Sympatia, am răspuns cam la 10 și în cele din urmă, am fost la o întâlnire cu un domn mai insistent. Domnul insistent mi-a lăsat 3 mesaje în decurs de două luni, pe care le-am văzut abia acum, căci eu intru rar pe acolo, iar în ultimul mesaj mi-a trimis și numărul de telefon, rugându-mă insistent să-i dau un mesaj. I-am verificat pozele, părea interesant, deși cam în vârstă la o primă privire, dar am zis că, poate mă prea fițez eu, că dacă el are 40 pe hârtie, iar eu 37, cine știe, poate ne potrivim. Apoi mi-am mai zis că, poate ar fi cazul să se prindă și de mine, sfaturile nedorite și morale pe care tot le primesc, și în viața de zi cu zi, și pe aici (mai ales de la fanul meu nr 1 ME ), și că poate a venit vremea să fiu și eu mai serioasă. Deci,  în loc să o mai ard cu englezi de 30, ce joacă la pariuri pentru extra income, hai să o ard cu bărbați de vârsta mai ridicata, serioși in intenții, cu case mari și firme pe profit (cum aveam să aflu mai târziu).

Și am trimis mesajul, serios și cu bune intenții, că doar îmi știa moaca din poză. El mi-a trimis alt mesaj, și după un schimb agreabil, m-a sunat. Cum eram în dispoziția de serioasă, i-am zis să ne vedem la Starbucks, tot peste drum (că doar locuiesc în centru), dar un upgrade serios de la restaurantul italian unde îmi invit toate întâlnirile de pe net. În timpul scurtei noastre discuții m-a luat cu diminutive, ceea ce mi s-a părut un pic aiurea, apoi mi-a zis de câteva ori iubito, alterându-și vocea în timpul discuției, de zici ca era  tătic nefutut. M-am gândit serios, dacă chiar vreau să-mi arat moaca la Starbucks cu el, nu de alta, dar mai iau câteodată un Chai Latte de acolo. Așa ca, am profitat când m-a sunat din nou, și-am schimbat locația, la clasicul Aperol Spritz, din restaurantul uzual cu personal care se schimbă des. Dacă nu ar fi criza de personal prin Polonia, cred că m-ar ști ăștia de peste drum  de damă cu carouri. Cumva, mă îndoiesc că au o imaginație atât de bogata, sa ma ia de inocenta si foarte comoda cu întâlnirile de pe Tinder.

Domnul insistent era si foarte serios, treabă evidentă, dacă aș fi citit cu atenție mesajele lui, cu tentă de anunțuri de la rubrica de matrimoniale, din ziarele ce circulau pe vremuri: domn serios, sensibil, echilibrat, caută doamnă frumoasă, pentru o relație serioasă, bazată pe respect, dragoste și încredere reciprocă (în afară de cuvintele domn și doamnă restul e luat din mesajele lui).

În primul rând mi-ar fi greu să-l descriu, pentru că părea un tip relativ de treabă, foarte singur, ușor frustrat, cu o copilărie marcată de un tată bogat (ce avuse cândva o fabrică în România de acoperișuri metalice), divorțat de maică-sa și cu o nouă familie în peisaj. El lucrase pentru taică-su, de unde și o mică râcă ce ii apărea în ochi, când vorbea foarte elegant despre familia lui. Necăsătorit, fără copii, cu casă proprie la periferie, mi-a spus că a avut trei relații serioase, ultima terminându-se în urmă cu doi ani si jumătate, când tipa l-a părăsit. Nu a zis-o direct, că nimeni nu spune din astea nasoale pe nepusă masă, ci le maschează cu clasicul text „ne-am despărțit de comun acord”. Între noi fie vorba, cu asta se maschează și „i-am dat papucii”, deci trebuie să fii pe fază la patimă sau suspin.

Când m-a văzut a zis un oau din ăla exagerat cu buzele și pula sculată (bănuiesc), complimentându-mă din cap până în picioare pe tot parcursul conversației, despre înfățișarea mea de zeița și personalitatea-mi mirifică, pe care nici nu apucase să o cunoască și despre care, îi furnizam informații false. Am știu că ne oprim la o primă întâlnire în momentul în care ni s-au întâlnit trupurile, unde 160 cm ai mei + 10 cm de la tocuri au echivalat cu mai mult decât poseda el la vedere. Se pare că, nu mă simt confortabil să fiu cu tipi cheli sau mai mici decât mine la înălțime. Adică, 1.60 m nu e chiar așa de greu de depășit, sau e? Ca o consecință am mutat discuția pe el, iar eu mi-am colorat un pic CV-ul, suficient cât să nu mă găsească pe net, dacă îl apucă disperarea. Așa că, i-am zis că sunt unguroaică, doar ca să îl aud despre cum îi pictează nașpa pe românii, din experiența lui taică-su cu fabrica. Nu l-am contrazis, ba chiar mi-a stat pe limbă să-i spun că, trebuia să și-o deschidă în Ungaria. A vorbit mult, fabulând cu plăcere vorbe mari și invitații la el acasă, ba chiar apropouri despre cum am putea noi locui fericiți în casa lui mare, încăpătoare și cu sală de fitness personală.

În timp ce îmi sorbeam Aperol-ul dintre bucățile de gheață, pe un pai grețos din hârtie, cum e noua modă ecologică pe aici, m-am uitat la degetele lui subțiri și îmbătrânite, cu unghii adânc tăiate. Mi-am așezat mâinile pe marginea mesei după ultima sorbitură de alcool, doar ca el să-mi observe lacul roșu aprins, si sa-mi înhațe în secunda următoare palmele între ale lui cu poftă. A început să le mângăie, scoțând un sunet de plăcere, în timp ce eu îmi fixam ochii pe pata negră de pe arătătorul lui, de la măna dreptă. La despărțire m-a îmbrățișat vreo cinci secunde, sărutându-mi paltonul la nivelul gâtului și rugându-mă insistent să-mi fac timp să-l cunosc.

Nu i-am zis de doctorat și alte faze, dar după ce mi-a spus încântat și fascinat că a fost recent la teatrul muzical, după o pauză de mulți ani, pentru o piesă fantastică, nu m-am putut abține să nu-i zic că am găsit piesa medie, recomandându-i ceva mai mișto după părerea mea.

În loc de concluzie o zic pe aia directa: să-mi bag pula, dar dacă libidoși din ăștia îmbătrâniți, bogați, singuri și serioși însemnă maturitatea, mă fac lesbiană!!! Mai bine ling o pizdă, decât să îl las pe ăla vreodată să mă atingă!

Și în timp ce scriu textul ăsta, tipul îmi scrie sms-uri. Lol, va fi greu să mă scap fără o explicație de el. Maturitatea frate, trebuie sa iau taurul de coarne.

Pula de englez: verificata, prestata si trimisa inapoi la hotel

Image by Prawny from Pixabay

În sfârșit m-am întâlnit cu englezul meu frumos, gustos, tânăr, proaspăt, iubitor de femei și expert în pariuri. A sosit aseară, și deși stabilisem anterior să ne vedem ieri, scriindu-mi de dimineața „see you tonight”, l-am anulat după aterizare, pentru ca eram rupta de obosită și aveam chef doar de somn.
Fiecare întâlnire cu el este o explorare interesantă a Angliei, o țară pe care am vizitat-o în urmă cu mulți ani, pe când romanii aveau nevoie de viză ca să ajungă acolo. Englezul, ca un adevărat gentleman, m-a îmbrățișat cu sfială, sărutându-mă abia după vreo două ore de pălăvrăgit. Ne-am plimbat romantic sub soare, am mâncat la un restaurant italian și am ajuns într-un final la mine pe canapea, unde mi-a tras-o ca la carte, pe englezește.
Pula de englez are gust excelent, iar gentlemanul a făcut o treaba exemplara cu limba. Eu am des problema cu limba, ca nu toți știu cum să presteze adecvat, așa ca de multe ori când mă ling gagii eu mă holbez la pereți plictisita și incomodată de lipsa de excitație pe care mi-o stimulează tehnica lor. La englez nu a fost cazul. Daca, la supt este destul de simplă treaba, la lins este mult mai complicat, depinzând de variatele puncte și zone erogene ale fiecărei femei, iar la mine, ca să nu strici maioneza, chiar trebuie să știi cum să învârți în ea.
Englezul gentleman de 29 de ani, născut pe 29 octombrie, s-a terminat prima data destul de repede, deși când l-am întrebat cu două minute înainte dacă-i gata, căci îl simțeam aproape, mi-a răspuns brav „I just started”. Probabil tinerețea lui l-a trădat, dar l-a și ajutat. I-am desfăcut răbdătoare o bere, l-am lăsat un pic să se relaxeze în timp ce îi mângâiam tatuajele și cum a terminat berea, l-am luat la o nouă tură de tăvăleală, ca să mă termine și pe mine corespunzător. După două ture, am dat-o pe povești, iar când s-a făcut ora de somn i-am sugerat să ia un taxi până la hotel. Nu l-am invitat să rămână peste noapte, pentru că eu nu pot să dorm lângă necunoscuți. Poate este lipsă de politețe din partea mea, însă prefer să mă restricționez la părțile plăcute ale întâlnirii, iar o noapte nedormită nu ar fi intrat la capitolul acesta.
La finalul întâlnirii m-a întrebat dacă ne vedem data viitoare, când mai vine pe la mine prin oraș.

Maybe

Cum întâlnești un englez

sport-1315351_1920

Image by Prawny from Pixabay

Ieri m-am jucat de-a vânzătoarea vreo ora și jumătate la magazinul cu suveniruri locale al prietenei mele, unde vinde și mâncăruri tradiționale poloneze. Până la ora închiderii am avut doi clienți, care m-au ținut la taclale lungi și extinse despre România și despre viața mea de emigrantă în Polonia. Încântat de români și limba noastră, unul m-a informat că o cunoaște, recitându-mi expresiile pe care nu le-a reținut din experiența muncii alături de românii: „mișcă-ți curu”, „îmi bag pula”, „futu-ți morții mă-tii”. Celălalt m-a asigurat filosofic că după o dragoste vine întotdeauna alta, ca apropo la divorțul meu de un polonez.

Dar, până să vină dragostea, a venit ora închiderii și în cel mai loial spirit de angajat model, m-am pus pe cărat din fața magazinului, înăuntru, a instalația de reclamă ce avea ca scop atragerea clienților. Și, pe când căram eu cu spor, își face apariția un englez ușor pilit. Mă întreabă bucuros dacă poate mânca ceva produse poloneze aici, iar eu îi confirm, adăugând însă că la ora respectivă este prea târziu, căci tocmai închid prăvălia. Îl invit să revină a doua zi, că nu voiam să-și stric stomacul, servindu-l cu varză rece. Doar că, fiind un pic luat la bord, omul avea tupeu în el, așa că a început să mă aburească.

You are the most beautiful girl I ever saw – serios, am vrut să-i răspund ușor ironică, dar fiind luat de procente, am dat doar din gene mieros și am râs la avansurile lui. Era frumușel și am început să conversăm, discutând despre mâncare tradițională, Gordon Ramsay și biletele de la Wizz sper Polonia cu 20 de lire bucata. Mai repede decât îmi dau seama tipul mă invită a doua zi să bem sau să mâncăm ceva, orice vreau eu să facem, numai să ne întâlnim. Și pentru că era frumușel (mă repet) și tânăr (29) i-am dat numărul de Whatsapp, spunându-i să mă caute a doua zi cu invitația, când va fi treaz și eu mai puțin infatuată de complimentele lui în limba lui Shakespeare.

”Mabe we eat something at a restaurant?”

”No!”

”Why not restaurant?”

”Because if you bore me, I can’t leave earlier.”

Când este nevoie de suport adițional

lefteris-kallergis-QsmdVT5pTMw-unsplash

Photo by Lefteris kallergis on Unsplash

L-am cunoscut la o ieșire cu fetele, el însoțindu-ne pe post de amic al uneia dintre ele. La prima întâlnire mi-a spus că are acasă o prietenă de care-i nemulțumit, la a doua nu a pomenit nimic de ea, iar la a treia m-a informat că o evacuează. La prima întâlnire am băut un cocktail, la a doua am băut două, iar la a treia am băut trei Aperol Spritz.

Gagiul este simpatic pozând în domn desăvârșit, îmi deschide frumos ușa de la mașină înainte să-mi urc tocurile roșii în ea, plătește tot fără fâș sau zgârcenie, de la consumația de la restaurant până la gloanțele mele de la poligon. Îmi ia de fiecare dată haina și mi-o oferă, ajutându-mă la înfofolitul tipic pentru iernile poloneze, iar ca să-mi facă pe plac merge și cu tramvaiul.

Și eu sunt simpatică foc, rezistând eroic întâlnirilor cu el și amețindu-mă preventiv, numai cu gândul la următorul pahar. De la începutul întrevederii mă străduiesc din plin să lucrez la rezolvarea dilemei principale, de unde să iau următoarea gură de alcool, pentru că trează nu suport prea bine nici soarele, nici plaja, nici marea, nici plimbările în frig sau căldura, dar mai ales apropierea fizică de el. Înainte de ultima întâlnire mi-a trecut prin minte să beau ceva înainte de a ieși pe ușa casei, căci era după micul dejun și aproape trecut de ora 11:00

După fiecare întâlnire cu el mă întorceam acasă ca să cad ruptă de obosită în pat. Dormeam cam patru ore, după care mă trezeam cu o sete nervoasă de apă, iar dimineața în loc de durerea de cap specifică mahmurelii,  aveam un sentiment straniu ca ceva nu se potrivește, iar eu mă aflu în filmul greșit.

Încă o întalnire – zgărcomanul

markus-spiske-IWG2lp7tKBw-unsplash

Photo by Markus Spiske on Unsplash

Întâlnirile mele de pe Tinder seamănă tot mai mult cu interviurile pentru un loc de muncă, doar că se desfășoară într-un cadru mai colorat și mai puțin restrictiv. În loc de apa plată se servește Aperol Spritz, iar poziția jobului care-i negociată este luată de poziția corpului, dedesubt sau deasupra, dacă negocierea se încheie pozitiv. De la prima întâlnire, când am probat vreo trei rochii înainte să mă decid cum mă îmbrac, am evoluat de la rolul de aplicant, la cel de angajator. Un angajator atât de ocupat, încă la ultima întâlnire nici nu m-am obosit să mă schimb din uniforma de la serviciu, mergând direct de la jobul plătit, la jobul voluntar, unde-mi pierd vremea cu toți ciudații.

Pe Tinder se numea Future, în realitate am uitat cum îl chema, deși s-a prezentat, dar memoria foarte selectiva a ales să nu-l rețină. Când l-am întrebat despre el, mi-a răspuns că erau scrise pe Tinder la profil detaliile lui. Mi-am amintit că într-adevăr avea o poză cu un text lung și care părea plictisitor, așa că m-am abținut de la a-l citi, ignorându-l, cum fac de obicei cu textele lungi în poloneză. Ulterior, după întâlnire, am văzut că textul începea cu „Despre mine” și se termina cu „…dacă ai un intelect peste medie, aș fi bucuros sa te cunosc:)”. Lol! Am improvizat pe moment și i-am răspuns că mi-ar face mare plăcere să-mi spună despre alte lucruri care-l caracterizează și pe care nu le-a scris la profil. S-a legat conversația și am ajuns repede la punctul în care eu i-am spus că nu sunt poloneză:

El: ”Știu deja.”

Eu: ”Probabil ți-ai dat seama după felul în care vorbesc…” (cu greșeli de conjugare)

El: ”Cu câți tipi vorbești în același timp pe Tinder?”

Eu: ”Păi, cu doi. De ce mă întrebi?”

El: ”Pentru că mi-ai spus pe Tinder că nu ești poloneză.”

Eu: am râs, căci ce era să fac, când am fost prinsă cu mâța în sac. M-am amuzat singură de ironia situației, găsind foarte nostimă ironia, când un tip cu fața de țăran onest polonez, ușor complexat de propriul intelect și proprietar de fabrică producătoare de folie cu bule de aer, m-a prins când îl abuream la greu, ușor pilită. Mi-a câștigat respectul și am continuat conversația cu el, încercând să-mi rețin aroganța și să-l tratez mai cu seriozitate. Am rezistat în companie lui cu brio o ora și jumătate. Am numărat minutele pe ceasul la care mă uitam regulat, căci era plasat pe peretele restaurantului, fix deasupra capului lui.

Tipul și-a dat calificativul singur la doua faze și deși, am trecut peste faptul că era scorpion, o zodie nepotrivită mie, nu am putut trece peste alt fapt, și anume că-i mega zgârcoman. Prima fază s-a întâmplat după ce ne-am terminat consumația, iar când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai dorim ceva, el i-a răspuns rapid că „nu mai dorim nimic”, după care s-a uitat boticos la mine în ochi și m-a întrebat dacă mai doresc ceva. A doua fază a fost când mi-a spus că el plătește, deși eu intenționam să-mi plătesc singură consumația, ca mai apoi să caute lung în portofel după cash, cu o durere acută la inimă.

O întâlnire (ne)reușită

lefteris-kallergis-QsmdVT5pTMw-unsplash

Întâlnirea a decurs fără cusur. M-a așteptat frumos în fața blocului, după ce în prealabil ne-a rezervat un restaurat interesant cu serviciu impecabil, iar după o masă abundentă, am servit o un espresso asortat cu un desert delicios. Am băut și un cocktail, căci el conducea, și la final m-a scos la o plimbare pe faleză, unde nici măcar vântul nu adia, atât de perfectă a fost întâlnirea. Totul a decurs absolut ideal, atât de ideal încât a trebui să mă pilesc consistent de la cocktail, ca să nu cumva să-mi scape cu voce tare întrebarea ce-mi pisa creierii:  ”eu, ce naiba caut eu aici?”.

Omul a fost sublim, nu neapărat arătos, dar foarte determinat, precizându-mi intențiile lui serioase din primele conversații și întrebându-mă clar și răspicat dacă am pe cineva. Dezinvolt, m-a sufocat cu atenția lui și fără să-l întreb, m-a informat de la sine putere, că are prietenă, împreună cu care locuiește, dar că-i pe picior de separare, expunându-mi zelos cât de neîmplinit se simte în relație. Din relatările lui, am concluzionat că, întâlnirea cu mine este pe cale să-l ajute considerabil în schimbarea planurilor din viața amoroasă și mai ales a îndreptării nedreptății pe care i-o face gagica curentă, care pe lângă faptul că stă la el pe gratis, nici măcar nu dă cu mătura, din spusele lui, desigur.

Când am ajuns în fața casei mele, mi-a dat pupicul de noapte bună, iar la vreo 10 minute a sosit și sms-ul de somn ușor. A doua zi, a continuat asaltul, bombardându-mă cu texte lacrimogene, cărora eu le-am răspuns sec. Ceva în el mă face să fiu reținută în creativitate.

Trează, l-am găsit mai urât decât mi-l aminteam pilită (atunci când l-am cunoscut), așa că la întâlnire nu m-am reținut de la alcool, ca să-i compensez minusurile. Mi-a fost însă foarte greu să trec peste dinții lui ușor strâmbi din față, lipsa parfumului de calitate și ambalajul fără de stil. Admit că, este inteligent și conversațiile cu el sunt plăcute, mă atrage că-i ambițios și activ. Îmi place că mă adoră, este fascinat de mine și mă pune pe un piedestal. E frumos să fii pe piedestal, admit, iar el este genul de băiat bărbat de treaba, de care ți-se rupe inima, când știi că nu-i pentru tine. Băieții de treabă, dar cu minusuri profunde, sunt din categoria cu care nu-mi place să mă încurc, pentru ca eu nu sunt o fata de treabă. Când ei realizează că jucăm în ligi diferite, gen Real Madrid cu Oțelul Ploiești, băieții de treabă au obiceiul să se transforme în niște mitocani fără pereche.