Etichetă: tip

Moș Nicolae

~ Căpşunăriţa ~ 4 comentarii

În copilăria mea, acasă la noi, nu l-am sărbătorit pe Moș Nicolae. Nu știu de ce, dar pur și simplu era trecut cu vederea. L-am descoperit târziu, undeva în facultate, alături de primul prieten mai serios care o dădea pe cadouri de 6 Decembrie. Am început să-l sărbătoresc și eu, dar mereu mi s-a părut un pic forțat, Moș Nicolae fiind mai degrabă ca un preludiu pentru Moș Crăciun.

Azi, am început ziua foarte bine, cu energie pozitivă și bucurie. Cred că de mult nu l-am mai întâmpinat pe Moș Nicolae cu atâtea cadouri. I-am pus în cizme la fiică-mea bomboane de ciocolată, iar eu am primit la muncă turtă dulce și o șapcă de Crăciuniță, roșie, cu bentiță albă și un clopoțel în ciucure. De la clienți au venit comenzile lipsă și plățile. În sfârșit, că s-a cam lăsat cu stres trimestrul acesta, planul anual prinde contur, la fel și bonusul. La prânz ne-am întâlnit cu un fost coleg de muncă, care a schimbat branșa, și ne-a adus cadou noile produse pe care le comercializează, ca să le testăm – SKYN, Fell Everything. Mi-a spus că, în curând vor fi disponibile și în România, că tocmai face prima livrare.

Arhitectul mă întreabă de planurile pentru sărbătorii și dacă vreau să merg la schi. Clar că vreau, ador să schiez și nu am fost de mult la un schi serios, doar că am plănuit un laser fracțional pentru 20 decembrie, ceea ce mă face prizonieră în casă o săptămână. Mă rog, dileme. Dileme de muieri: să-mi petrec timpul înfrumusețându-mă pentru mine dar și pentru ales, sau să-l petrec cu alesul, care deja mă consideră frumoasă?

Știu că, dilemele mele sunt superficiale rău de tot, și că pe o scală a dificultăților în viață eu o duc de ceva vreme foarte boem, cu alegeri de genul: să merg în Dubai sau Iordania în delegație? Ori: Laser sau schi de Crăciun? Am într-adevăr o rupere la scală largă, dar în apărarea mea doresc să precizez că am muncit mult și m-am spetit la greu ca să ajung aici. Ca să îți permiți dileme superficiale, trebuie să ai spate, iar eu am venit cu o valiză și o mie de euro în Polonia, tot spatele fiind construit pe mușchii mei.

De weekend

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Sambata seara, am avut una dintre cele mai rapide întâlniri. O experienta interesanta. A durat exact 45 de minute, pentru ca tipul îs plănuise altceva după o ora, si cum am întârziat amândoi, atâta timp ne-a mai rămas la dispoziție. No hard feelings, cum se zice, chiar îl inteleg. Când nu vezi moaca uneia, nu știi la ce sa te aștepți și timpul e prețios. Pentru ca nu am vrut sa-i dau nr de telefon, i-am zis de la început ca, putem încheia întâlnirea după 3 minute, dacă nu ii convine cum arat. Nu a fost cazul, ca era super încântat de mine si surprins ca arat bine. Mi-a zis de la inceput ca trebuie sa se tireze in 45 de minute si pentru mine a fost ok. Ba chiar m-am simtit usurata.

Despre el, așa pe scurt: IT-st (eu am noroc la din ăștia 😂), divorțat, cu doi copii, ii place fotografia, călătoriile și sushi. E simpatic, masculin, bine făcut, geamăn (hmmm), are apartamentul lui si cica, fosta casa a lasat-o la copii, care stau impreuna cu fosta nevasta. A zis ca a divortat de comun accord, desi cumva, nu prea le cred eu pe astea. Ce tip intreg la minte, de buna voie si nesilit de nimeni, lasa casa la copii, care au 4 si 8 ani, dar sta in ea fosta cu ceva gagiu de al ei???

Ce nu mi-a placut la intalnire a fost rapiditatea in schimbarea informatiei, totul pe modul fast forward, eu asa, eu pe dincolo si tu ce faci, cati copii ai, cu ce te ocupi. Tipul a turuit incontinu, ca nici nu am apucat sa-i spun cu ma numesc, altfel decat pe Tinder. Apreciez intalnirea scurta, dar as fi preferat sa schimb mai putine informatii si mai profunde.

Pentru ca nu avea cash la el, cica de obicei nu are, a trebui sa de-a o fuga pana la bancomatul de afara. Stiu, puteam plăti eu, ca aveam bani in cash si poate ar fi fost frumos sa o fac, dar… na, nu am avut chef. Cumva nu mai am chef de gesturi de din astea din prima, pentru ca nu stii pentru cine le face si daca mai pupi  return of investment.  In tinerețe as mai fi făcut-o cu siguranța asta, dar acum nu, si nu cu gagii de pe Tinder. Daca ne mai vedem, poate platesc eu data viitoare. Dar asta e cu un DACA mare.

Și cum tot ma spălasem pe par inainte de intalnire, si-mi  pusesem machiajul și îmbrăcamintea de ieșit in oraș, am zis sa utilizez la maxim investiția, remarcata și de alți masculi din local, asa ca dupa intalnire m-am dus sa ma întâlnesc cu o amica la un alt local 😉. M-am intors la trei noaptea acasa, doar ca a doua zi, la petrecerea fiica-mi sa ma plang la cuplurile casatorite si cu zgarda la gat cum sunt somnoroasa dupa o noapte in oras :).

Intalnire de Halloween

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Aseara Halloween. Am vrut sa ies, ca sa nu stau acasa, mai ales ca in sfarsit, dupa ani de plimbat prin cimitire, in tipica traditie poloneza, aveam seara libera. Si „acasa”, ca de obicei ne tiram la socrii si neamuri. Asa ca am bagat-o pe Tinder, si in cateva ore mi-am facut rost de o intalnire. Puteam baga doua, dar al doilea nu era asa de interesant si nu prea aveam chef de maraton.

Tipul a fost ok, chiar am petrecut doua ore impreuna, destept, inteprinzator si curat. Probabil si frumusel, dar nu mi-am putut da seama, ca avea barba. Ma rog, am eu punctul cu chelia (nu ma pot combina cu barbati fara par pe cap, ca pe pula il prefer ras), dar vad ca am si cu barba. Cel putin la inceput. Adica e ciudat, ca de fapt nu ai idee cum arata persoana de langa tine. Si mi-se pare un pic dezgustatoare barba. Totusi, cand amantul a avut-o mi s-a parut misto, dar poate pentru ca il iubeam si stiam cum arata fara.

Intalnirea a decurs foarte interesant, pentru ca am decis sa fiu sincera, iar el a apreciat si nu si-a facut trei cruci, fugind speriat. Chiar la inceput, m-a intrebat, ce parere am despre tipii pe care i-am intalnit pe Tinder si i-am raspuns direct ca majoritatea sunt ratati, si ca nu prea iese mare branza din intalnirile astea. In loc sa se oftice, am povestit mai departe si am aflat despre el ca:

s-a insurat cu iubita din liceu, cu care a fost impreuna vreo 13 ani, iar dupa maritis fata a dat-o pe casatorie traditionala, pana lui i-a scazut lui libidoul, incat a ajuns sa-si prefaca orgasmul; a zis ca a fost naspa, deci cam intelege cum se simt femeile cand trebuie sa se prefaca;

cel mai public sex l-a avut pe parchetul unui club (normal clubul);

a locuit vreo 6 luni in Dubai si vrea sa-si faca firma lui;

ar vrea sa o faca in cimitir sau in biserica;

e ateist, desigur (ca majoritatea catolicilor, cand se satura);

isi cumpara apartament intr-o zona buna;

s-a drugat putin cu marijoana si koks, dar nu e prea fan la tras pe nas;

Si, am aflata de a el, ca exista un swingers club in zona, din ala bine dotat, ca in filme, dar cam murdar.

Azi mi-a scris pe Whats, ca i-am dat numarul, sa ma invite la un sex in 3 cu prietena-sa, pe care a uitat sa o mentioneze aseara. Probabil dupa turul cimitirelor (e ziua mortilor in Polonia), a prins curaj. I-am multumit de invitatie si i-am zis ca nu am chef. Adevarul e ca azi in vine ciclul, dar daca ma prindea cu chef, poate ziceam un da. M-a intreaba daca sunt dezamagita si daca nu vrea sa ma intalnesc doar cu el, asa ca i-am zis direct sa nu-si faca filme, ca abia ne-am cunoscut si i-am urat distractie placuta. Chiar nu am chef sa ma ridic din pat.

Am opt mesaje necitite pe Tinder, daca vreau sa ies am cu cine, dar asta nu i-am mai zis. Cum nu i-am zis si ca, sunt inca iremediabil indragostita si ca am alte filme in cap decat barbatii. Dar, sunt mandra de mine, am exersat cu e sa nu mai scot portofelul cand ma invita unul undeva si am mers la intalnire cu gandul ca, daca nu imi place, ma ridic si plec. Am zis ca nu are rost sa o frec cu fineturi si bun simt.

So, dating again…

Ce tastam aseară la întâlnire, când nu era tipul lângă mine?

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

20:05 Întârzie? Cât tupeu. Să-l aștept?

20:34 A venit?

20:45 E totul ok?

22:35 E super. Are 40 de ani. Deștept. Casa lui. E super fain.

22:36 Copii?

22:36 Nu. Dar vrea.

22:36 Credite?

22:36 Nu. Are bani de investiții.

22:37 Foste neveste?

22:38 Nu a fost căsătorit. E și frumos. Dacă nu o are mică, e super bun.

22:40 Ce nu e în regulă? Locuiește cu părinții?

22:40 Nu. Nu a vrut să se căsătorească, cică nu a întâlnit potrivita.

22:41 Serios? Zodie. Verifica-l pe net.

22:42 Pești. Verificat deja.

22:42 Are puncte forte pe care nu le-ai întâlnit la alții?

23:11 Nu știu. E fain. E deștept. E simpatic. E cam bătrân, 40 anul ăsta. Dar e fain. Se plânge de gagici care nu știu să-și ocupe timpul.

23:11 Nu-i cazul tău.

23:12 Și nu s-a pus problema să plătesc. M-a condus acasă și mi-a dat și paltonul. E cavaler și drăgut. Cred ca o are mică, că e prea perfect. Și cam mic de înălțime.

Timpurile curente

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

În timp ce conversam pe WhatsApp cu un tip recent găsit pe Tinder, mă decid că discuțiile noastre sunt suficient de interesante încât să merite efortul de-ai da un Google. Fără să stau pe gânduri, introduc numele potențialului și locul de munca despre care tocmai îmi povestise pe modulul de căutare. Google, ca un amic de nădejde în situații dificile, mi-l găsește rapid pe domnul misterios, prezentându-l frumos și foarte atractiv într-o poză zâmbăreață. Și, ca un amic plin de resurse, Google îmi mai dă un link cu junul, doar că acolo mi-l prezintă mai aproape de timpurile curente, cu 10-15 ani mai matur.

Realitatea vârstei curente și a aspectului ce vine cu ea mă lovește fără de milă. Bărbatul bine cu bicepșii umflați de radierea tinereții, mi s-a transformat sub ochi de la un clic la altul, într-un domn ok, slăbuț și mai mititel, cu fire cărunte. M-am uitat dezamăgită la vârsta declarată pe Tinder, care la cei 40 de ani ai lui, chiar își spunea cuvântul. L-aș fi trimis bucuroasă în timp, ca să mai scape dintre caracteristicile fizice ce vin odată cu înțelepciunea, dar nu s-au inventat din păcate astfel de mașini încă.

Când este nevoie de suport adițional

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

lefteris-kallergis-QsmdVT5pTMw-unsplash

Photo by Lefteris kallergis on Unsplash

L-am cunoscut la o ieșire cu fetele, el însoțindu-ne pe post de amic al uneia dintre ele. La prima întâlnire mi-a spus că are acasă o prietenă de care-i nemulțumit, la a doua nu a pomenit nimic de ea, iar la a treia m-a informat că o evacuează. La prima întâlnire am băut un cocktail, la a doua am băut două, iar la a treia am băut trei Aperol Spritz.

Gagiul este simpatic pozând în domn desăvârșit, îmi deschide frumos ușa de la mașină înainte să-mi urc tocurile roșii în ea, plătește tot fără fâș sau zgârcenie, de la consumația de la restaurant până la gloanțele mele de la poligon. Îmi ia de fiecare dată haina și mi-o oferă, ajutându-mă la înfofolitul tipic pentru iernile poloneze, iar ca să-mi facă pe plac merge și cu tramvaiul.

Și eu sunt simpatică foc, rezistând eroic întâlnirilor cu el și amețindu-mă preventiv, numai cu gândul la următorul pahar. De la începutul întrevederii mă străduiesc din plin să lucrez la rezolvarea dilemei principale, de unde să iau următoarea gură de alcool, pentru că trează nu suport prea bine nici soarele, nici plaja, nici marea, nici plimbările în frig sau căldura, dar mai ales apropierea fizică de el. Înainte de ultima întâlnire mi-a trecut prin minte să beau ceva înainte de a ieși pe ușa casei, căci era după micul dejun și aproape trecut de ora 11:00

După fiecare întâlnire cu el mă întorceam acasă ca să cad ruptă de obosită în pat. Dormeam cam patru ore, după care mă trezeam cu o sete nervoasă de apă, iar dimineața în loc de durerea de cap specifică mahmurelii,  aveam un sentiment straniu ca ceva nu se potrivește, iar eu mă aflu în filmul greșit.

Încă o întalnire – zgărcomanul

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

markus-spiske-IWG2lp7tKBw-unsplash

Photo by Markus Spiske on Unsplash

Întâlnirile mele de pe Tinder seamănă tot mai mult cu interviurile pentru un loc de muncă, doar că se desfășoară într-un cadru mai colorat și mai puțin restrictiv. În loc de apa plată se servește Aperol Spritz, iar poziția jobului care-i negociată este luată de poziția corpului, dedesubt sau deasupra, dacă negocierea se încheie pozitiv. De la prima întâlnire, când am probat vreo trei rochii înainte să mă decid cum mă îmbrac, am evoluat de la rolul de aplicant, la cel de angajator. Un angajator atât de ocupat, încă la ultima întâlnire nici nu m-am obosit să mă schimb din uniforma de la serviciu, mergând direct de la jobul plătit, la jobul voluntar, unde-mi pierd vremea cu toți ciudații.

Pe Tinder se numea Future, în realitate am uitat cum îl chema, deși s-a prezentat, dar memoria foarte selectiva a ales să nu-l rețină. Când l-am întrebat despre el, mi-a răspuns că erau scrise pe Tinder la profil detaliile lui. Mi-am amintit că într-adevăr avea o poză cu un text lung și care părea plictisitor, așa că m-am abținut de la a-l citi, ignorându-l, cum fac de obicei cu textele lungi în poloneză. Ulterior, după întâlnire, am văzut că textul începea cu „Despre mine” și se termina cu „…dacă ai un intelect peste medie, aș fi bucuros sa te cunosc:)”. Lol! Am improvizat pe moment și i-am răspuns că mi-ar face mare plăcere să-mi spună despre alte lucruri care-l caracterizează și pe care nu le-a scris la profil. S-a legat conversația și am ajuns repede la punctul în care eu i-am spus că nu sunt poloneză:

El: ”Știu deja.”

Eu: ”Probabil ți-ai dat seama după felul în care vorbesc…” (cu greșeli de conjugare)

El: ”Cu câți tipi vorbești în același timp pe Tinder?”

Eu: ”Păi, cu doi. De ce mă întrebi?”

El: ”Pentru că mi-ai spus pe Tinder că nu ești poloneză.”

Eu: am râs, căci ce era să fac, când am fost prinsă cu mâța în sac. M-am amuzat singură de ironia situației, găsind foarte nostimă ironia, când un tip cu fața de țăran onest polonez, ușor complexat de propriul intelect și proprietar de fabrică producătoare de folie cu bule de aer, m-a prins când îl abuream la greu, ușor pilită. Mi-a câștigat respectul și am continuat conversația cu el, încercând să-mi rețin aroganța și să-l tratez mai cu seriozitate. Am rezistat în companie lui cu brio o ora și jumătate. Am numărat minutele pe ceasul la care mă uitam regulat, căci era plasat pe peretele restaurantului, fix deasupra capului lui.

Tipul și-a dat calificativul singur la doua faze și deși, am trecut peste faptul că era scorpion, o zodie nepotrivită mie, nu am putut trece peste alt fapt, și anume că-i mega zgârcoman. Prima fază s-a întâmplat după ce ne-am terminat consumația, iar când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai dorim ceva, el i-a răspuns rapid că „nu mai dorim nimic”, după care s-a uitat boticos la mine în ochi și m-a întrebat dacă mai doresc ceva. A doua fază a fost când mi-a spus că el plătește, deși eu intenționam să-mi plătesc singură consumația, ca mai apoi să caute lung în portofel după cash, cu o durere acută la inimă.

Sex oral?

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Se așează trei dame la o masă și încep să dezbată. Dacă ar avea prefixul cu unu ar dezbate cu obrajii roșii despre băieți și dezvirginare, primul sărut și fuga de acasă; dacă ar avea prefixul cu șase ar dezbate flegmatic despre doctori, medicamente, farmacii și menopauză; daca ar avea prefixul cu doi ar dezbate controversate despre măritiș, rochii de mireasă și copii. Dar ele, au prefixul cu trei, și dezbat dezinvolte despre sex.

În timp ce una își exprimă dezgustul pentru sexul oral, celelalte două o privesc cu ochiul format de sub sprânceană și o dezaprobă tăcut. Una dintre ele sunt eu si aș vrea sa-i spun direct pe față că nu e nimic rușinos, grețos sau urat in a face sex oral. Poate bărbatu-său nu-i spălat sau poate că percepția și limitele înguste in care am fost crescute, noi româncele, căci toate trei suntem, dăunează grav plăcerii și nevoilor noastre sexuale. O privesc cu reținere și un dezacord, dar nu am curaj sa o contrazic, și împinsă de o pudoare inexplicabile mă afund mai puternic in scaunul pe care stau. În timp ce o ascultam mi-se derula un alt film în minte.

A deschis ușa și suavul meu picior, frumos așezat într-un toc albastru, a intrat în incinta coridorul lui colorat. M-a luat de mana și m-a dus în camera lui întunecata, iar el a intrat sub duș. Eu l-am așteptat întinsă pe patul lui moale, iar el a venit ud și gol la mine. Mi-a dat-o în gură moale și uscată, iar eu am luat-o, am și supt-o până ce a ieșit tare și umedă. În timp ce-mi lingeam buzele de la gustul lui, el mi-a desfăcut picioare și m-a lins delicat cu limba lui umeda, frecându-și bărbia păroasă de labiile mele umflate. Când m-a penetrat si eram in exaltare.

Prima întalnire de pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

karim-manjra-2HRz4UycHp4-unsplash

Photo by Karim MANJRA on Unsplash

Câteva precizări: am recitit acest post cu ocazia reeditării și am realizat că am intrat pe Tinder cu multe judecăți și concepții greșite, create pe baza unor informații incomplete, din auzite și cu o abordare de pizdă proastă recent dată jos din copac. Las postul aici în forma lui, doar editat un pic mai frumos, pentru alți oameni care cred sau au auzit că portalurile online sunt dracu întruchipat și toți care intră pe acolo primesc un pașaport pentru iad.

Prima întâlnire de pe Tinder a fost ca dezvirginarea, nici nașpa rău, dar nici foarte plăcută. Mai degrabă o chestie neutră, care și-a atins scopul, adică să văd cum e din nou în lumea întâlnirilor. Putea sa fie mult mai mișto, însa eu am făcut eu câteva greșeli elementare, tipice începătorilor.
În primul rand abordarea mea a fost greșită, oscilând intre: vai ce tânăr e băiatul 😱, cu tipul e de pe Tinder! 😅 și eu chiar joc tenis cu el? 🤔 hai că pot câștiga meciul, joacă omul cam prost 🙃, ah, cam aiurea că-i de pe Tinder… 🎃, iar set el! 😢, ce pușca mea, pierd aici??? 😬😬😬 trebuie sa-mi schimb vârsta pe Tinder ca altfel o să prind numai  copii 🤣, nu e urat 🤔, punct eu 💪, hai că nu joaca mai bine ca mine, chiar pot câștigă! 💪💪💪 nu prea zâmbește… 😐, e de pe Tinder! 😋 nu e chiar așa tânăr, ce făceam eu oare pe la 26 de ani? 🤔joc tenis cu un tip de pe Tinder, lol!, setul meu 😬, chiar mi-aș pune-o cu asta? hm, 🤔🤔🤔 nu prea cred… 😔 sunt îndrăgostită 😍oricum de altcineva, ce rău servesc! 😰 are sunt toți de pe Tinder ca el…. și am continuat tot așa, până când am pierdut cu 6-3, 6-2. Pot mereu sa zic ca a fost ploaia de vină, dar am jucat prost, cu mintea în vânt și filme proaste în cap.

În al doilea rând am asociat prea mult omul cu aplicația (despre care clar aveam concepții de Radio Șanț), și în loc să mă concentrez pe el ca persoana or pe joc, mă gândeam mereu că-i de pe Tinder (asociat în capul meu foarte negativ), deși și eu eram de pe Tinder! Dacă l-aș fi întâlnit într-o cafenea, nu s-ar fi întâmplat același lucru. Interesant cum am prejudecați legate de aplicația pe care tocmai am instalat-o.

A mai fost și emoția primei întâlniri, cu fluturi în stomac, râs prostesc și aiureală inutilă. Când am început să jucam, zburau mingile din racheta mea în sus de mama focului, iar alte ori nu le vedeam și treceam cu racheta pe lângă ele, eu fiind cu capul in nori. Doar că ramolirea mea nu se datora tipului din fața mea, ci ideei că am o întâlnire de pe Tinder, portal pentru futai.

Și acum părțile bune: omul a fost de treaba, simpatic, cultural, iar eu am mai făcut un pic de sport, căci oricum nu jucasem de mult. Am și câștigat câteva seturi, puține, dar bune, îmi revine backhand-ul și de săptămâna viitoare plănuiesc să reiau jocul regulat.

Concluzii: nu mă pot decide dacă un joc de tenis este sau nu o idee bună la prima întâlnire. Pe de o parte este greu să te concentrezi la jocul propriu zis, având emoții legate de faptul că tocmai cunoști pe cineva nou, pe de alta dacă întâlnirea se dovedește nașpa, măcar faci un pic de sport, deci nu ieși în minus total :).