Din episodul cu Romania

Sunt invitată să vorbesc la radio despre cum se îmbracă femeile din România. Ups! Un subiect sensibil și nu prea pozitiv înfloritor în mintea mea. Așteptarea este să spun ceva interesant și să las o imagine frumoasă despre românce din punctul acesta de vedere, deși părerea mea personală nu se suprapune cu așteptările.

Mă tot gândesc ce pot să spun inteligent în doua minute, cât o fi audiția, și trebuie să admit că, în clipele astea și de fiecare dată când sunt pusă în fața misiunii de a promova România sau ceva despre România, mi-e tare greu. Mi-e tare greu să promovez țara mea, pentru că nu cred în ea. Și totuși, aleg de multe ori și la intervale regulate să fac chestia asta, prin care le explic străinilor, de obicei polonezi, prin cuvintele lor, despre țara mea de origine și oamenii ei.

Instinctiv le-aș spune eu multe, mai ales despre frustrările și tristețile cu care mă încarc de fiecare dată, când mă gândesc la țara mea, la viața oamenii de acolo, dar ei nu asta vor să audă. Instinctiv m-aș jeli despre toate lucrurile lipsă, nedrepte, greșite, despre toate speranțele deșarte și neajunsurile pe care le găsesc acolo, plângând cu lacrimi amare soarta oamenilor buni care au rămași, a oamenilor triști care o duc la fel, deși fi putut să o ducă mult mai bine. Dar, nu mai sunt în România și nici nu pun straturi de ceapă în grădină la maică-mea, nici nu-i plivesc roșiile. Tocmai, mi s-a pus un microfon în față și am fost întrebată într-o limbă, ce nu are multe în comun cu româna, despre cum se îmbracă românii și eu trebui să răspund.

Am înregistrat trei audiții până la urmă, pentru că tipei i-a plăcut că aveam ceva de spus. Am vorbit despre haine, cosmetice și turism. După ce am ascultat prima audiție, am tras concluzia că mai am de îmbunătățit poloneza, că merge prea greu cu declinarea in condiții de stres.

5 gânduri despre „Din episodul cu Romania

  1. Cred că ne-am învățat prost de vorbim atât de urât de România. Nu zic că ar trebui să zicem doar de bine, ci doar să fim sinceri. N-are cum să fie România peste țări care au fost/facut parte la un moment dat (din) imperii și degeaba avem așteptări nerealiste de la popor și țară. Cât despre oameni, ai să te lovești de oameni care te vor impresiona sau de oameni cu care nu vei mai vrea să ai vreo tangență. Una dintre probleme e că suntem foarte orgolioși.

    Legat de haine, mi se pare că undeva după 2005 s-au îmbunătățit lucrurile – a venit internetul pe la toată lumea, au început toți să călătorească și să mai vadă una alta și asta s-a simțit. Văd multe femei îngrijite și machiate subtil, îmbrăcate simplu și cochet. Și mă refer la alea pe la 30 de ani, multe din ele cu copii, nu la puștoaice de liceu. Bărbații sunt și ei mai îngrijiți, unii chiar prea îngrijiți de au ajuns invidia femeilor – asta e o altă discuție. Dar ca și la paragraful anterior, nu poți spune că așa e în toată țara, că nu e adevărat. Avem comunități mai mici sau mai mari care poate sunt ca acum 50 de ani.

    Sunt curios ce ai spus de turism, pentru că acolo mi se pare că ține mult și de percepție. La modul comercial, adică ce se practică acum prin multe țări care pun accent pe turism ai zice că stăm foarte prost, dar dacă treci puțin peste asta găsești chestii faine.

    Apreciază

  2. Am invitat polonezii să viziteze România, munții și satele. I-am invitat să o viziteze în mașina sau pe motocicletă :). La cosmetice am vorbit de Ana Aslan.
    Inca nu s-au difuzat toate auditiile :).

    Apreciază

  3. Am observat și eu că străinii apreciază că natura e mai sălbatică în România, mai ales la munte, și asta îi atrage. Plus așa zisele obiceiuri, cum e Maramureșul, unde cad toți pe spate când văd o sanie trasă de cai sau mezeluri de casă.

    Cred că au crescut la noi românii pretențiile de servicii foarte variate așa cum vezi la greci, turci, egipteni etc., ceea ce pentru modul în care facem noi turism nu e fezabil. Și mie îmi place pe unde mă duc să am un bar cât de cât, mai multe feluri de mâncare și în general un restaurant cât de cât, dar n-o să prea găsești așa ceva. Sunt multe pensiuni și hoteluri mici care nu pot finanța așa ceva în ciuda prețurilor mari – mai ales pe Valea Prahovei. Ideea e că dacă îți cobori puțin pretențiile te poți simți foarte bine pentru că oamenii în general încearcă să-ți facă pe plac.

    Mi-a plăcut drumul de la Cracovia spre România, care prinde ceva și din Slovacia – granița e undeva peste 1000m altitudine. Era în general curat și infrastructura bună, dar diferența dintre România și Polonia/Slovacia era totuși atenția la detalii. Drumul prost la un moment dat te obosește și mizeria te deprimă.

    Apreciază

  4. Eu te înțeleg perfect, nici eu nu as știi ce sa zic frumos de tara mea în condițiile actuale. Munții?! Ma doare fizic când vad trecând zilnic, vara de f multe ori pe zi camioane cu păduri taiate din Făgăraș. Nu, de la București nu se vad, cei care merg la munte de obicei Valea Prahovei se bucura ca vad câțiva copaci și totul e în regula… Oamenii? Sunt rai, necivilizați, agresivi și invidioși. Sa nu uitam ca aproape jumate de populație e rurala, și în general la sate acum au rămas bătrânii și f putini care nu au reușit sa plece afara. Totuși eu personal sper ca la un moment dat ne vom descoperi pe noi înșine ca popor.. Nu știu când, sigur nu în timpul vieții mele… Pana atunci încerc sa supraviețuiesc aici, dacă nu mai reușesc… Ultimul stinge lumina!

    Apreciază

  5. Când intri in detalii sunt foarte multe de discutat și din păcate pădurile se taie peste tot. Uneori pe dealuri rămâne un rând de copaci pe marginea drumului/cursului de apă, iar în spate e tăiat tot. Prin nordul țării, unde erau foarte multe păduri dese, ai să găsești zone de își vine să plângi când le vezi complet defrișate. Pentru infracțiuni și lipsa infrastructurii nu ai ce scuze să găsești, e clar unul dintre aspectele negative. Nu e ca și cum putem împacheta să sune frumos treaba asta. Mie nu-mi place Valea Prahovei, mai ales prețurile care se practică acolo, dar cu multă răbdare și așteptări temperate găsești multe lucruri de văzut. Eu unul nu m-am prea lovit de oameni răi, chiar și la un hotel destul de murdar oamenii încercau să fie prietenoși și ne întrebau cum ne simțim. Ei erau ok, doar că era clar că curățenia se face de mântuială.

    Cât despre recomandat, și eu am tot timpul parcă o piedică – ai vrea să spui un loc/obiectiv turistic, daaaaaar fii atent că n-ai drumuri, indicatoare, e scump, n-ai unde să mănânci etc. Știi că sunt atâtea locuri frumoase dar parcă la fiecare e câte un compromis major.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s