Divorțul nu este un concurs, nici o competiție, este o luptă. Câteodată lupta e pe viață și avuție, pe copii și posesiuni, pe părinți, socrii, prieteni și opinia publică, alteori lupta este despre viață și despre credite sau obligații, alimente și timp. Lupta poate fi deschisă cu participare generală sau tăcută, privată, în liniștea superficială a căminului cu obloanele trase, cu multe victime colaterale sau doar cu doi pioni, ce se lovesc reciproc în cerc închis. Divorțul nu este un concurs, căci acolo dacă participii o faci voluntar și poți renunța fără consecințe majore. Divorțul e pe viață, pe confort, pe consecințe, pe ceea ce ai, ai avut sau vei avea, iar participările fâstâcite și pline de falsă modestie sunt eșecuri deghizate. Așa că, permiteți-mi să nu cred în basme despre cupluri separate de bună voie și nesilite de nimic, pentru că, chiar dacă ulterior își afișează cu nonșalanta armonia, ea a fost dobândită cu vărsări de sânge sau măcar transpirație abundentă. E natural ca armonia să se instaleze ulterior în relațiile dintre partenerii divorțați și să afișeze amândoi cartea compromisului la vedere, dar s-a ajuns acolo după o luptă zdravănă, în care unul a luptat împotriva celuilalt. Normal că, după ce s-a instalat noua rutină, se pot lăuda amândoi, mai ales în perspectiva unei noi cuceriri, că s-au despărțit amical, alegând să-și șteargă din memorie fazele la care și-au scos ochii cu brio. Și eu, dacă mă întâlnesc mâine cu un tip care mă interesează și accidental ajung să vorbesc despre divorț, am să-i spun ca a fost o chestie de comun acord, că am ajuns la concluzia că nu ne înțelegeam și am decis să mergem pe drumuri separate. Diplomatic, nu? Și frumos și mincinos prin omisiune.
Divorțul nu e flori și parfum, indiferent ce îți spun aia care au divorțat și nici nu e ușor, pentru că însumează eșecuri, deznădejde și iluzii pierdute. Divorțul e o bătălie din care pot ieși doi învingători, unul singur sau nici unul, iar câștigul individual depinde de fiecare în parte.
Ca să ieși învingător din divorț trebuie să faci câteva lucruri de bază, iar ele ar fi cam așa:
În primul rând îți faci un plan. Și dacă tu vrei să părăsești și când te aștepți să fii părăsit. Planul ți-l structurezi în funcție de ceea ce vrei să obții în urma divorțului și cum îți dorești să arate viața ta după divorț, unde și cum vrei să trăiești, pentru că divorțul nu e un scop, e un mijloc. Dacă vrei să te desparți, ca să fii cu altcineva, atunci acesta este țelul tău, deși după părerea mea nu este un țel tocmai bun, pentru că ai mari șanse ca persoana nouă să aibă multe carențe pe care le are persoana curentă. Dar, este un țel și în realitate unul dintre cele mai comune țeluri. Sunt și oameni care, atunci când știu că vor să divorțeze, îți caută o nouă persoană care să le ofere garanția că există și altceva, iar dacă tot fac saltul, vor să fie siguri că au parașuta în spate. Amanții cu care treci prin divorț sunt amanții parașută, câteodată rămân, alteori se desprind.
Apoi în funcție de țel și viziunea pe care o ai, trebuie să îți faci o listă cu ceea ce vrei să câștigi în urma divorțului (libertate, bani, casă, etc.) și cu ceea ce poți să pierzi (bani, confort, timp cu copii, falsa afecțiune, siguranță, poziție socială, etc.). Pune bine asta în balanță, vezi care sunt lucrurile importate pentru tine și treci la planul doi, cum să lupți pentru ele.
La faza asta mulți inițiatori de divorț fac pasul înapoi, pentru că atunci când pun avantajele și dezavantajele în balanță, reiese ori că au prea mult de pierdut, ori că au prea mult de luptat. Este și asta o alegere. Și, ca orice alege, pe termen lung, creierul nostru o va vota drept corectă, pentru că așa suntem programați să facem, căci altfel nu ne-ar lăsa remușcările să putem funcționa. Când cealaltă parte inițiază divorțul, e bine să îți faci și tu planul, ca să știi măcar ce vrei să obții. Așa că șterge lacrimile și treci la muncă, jelitul lasă-l pentru după.
Planul de divorț se începe cu o vizită la avocat, care trebuie făcută cât mai repede, chiar dacă doar scârțâie treaba, pentru că îți poate clarifica multe aspecte și îți poate evalua exact poziția în care te afli. Cel mai bine e să-ți alegi avocatul pe bază de reputație, pe recomandare și în nici un caz să nu fie un prieten de familie (oricum nu se baga prietenii de familie, dar cel mai sănătos este să-i eviți din start). Pentru că-l plătești, întreabă-l tot ce-ți trece prin cap, fără jenă și scoate tot din tine, pentru că nu știi niciodată cum un lucru care ție ți-se pare lipsit de importanță, îți poate aduce beneficii. Cere-i soluții, la cum ar aborda el problema ta, în așa fel încât să obții ce era pe prima listă și să eviți să pierzi cât mai mult din a doua. Dacă nu îți convin răspunsurile sau nu ți-se potrivesc, consultă un al doilea avocat. Nu te zgârci la bani, pentru că asta e viața ta și acum e momentul să lupți pentru ea. Construiește strategia cu avocatul și începe prin a aduna dovezi, cât mai multe. Nu te da înlături de la ați înregistra jumătatea la nevoie, dar nu exagera cu spionajele și camerele de supraveghere, pentru că nu face o impresie bună la judecătorie și te consumă pe tine mai mult pe interior. Analizează-ți bine situația și începe să-ți numeri martorii. Dă-ți drumul la gură, spunând deschis ce te nemulțumește, dar nu la modul de bârfă, ci concret și în câteva cuvinte. Nu e cazul să faci pe misteriosul/a la faza asta, pentru că oricum oamenii vor bârfi și în loc să vorbească aiurea, mai bine spune-le tu clar și concis situația în care te afili și ce te-a mânat să iei decizia. Știu că e nașpa și nu o să fie plăcut să speli rufe în public, dar dacă taci vei fi acuzat de mai rele, așa că cel mai bine e să-ți oferi o șansă de a-ți face vocea ascultată. Nu trebuie să te spovedești la fiecare, dar îți trebuie un răspuns care să pară temeinic și hotărât. Cu cât îl scoți pe gură mai repede, cu atâta vei fi cicălit mai puțin pe tema asta.
Plănuiește-ți viața în etapa următoare, unde o să locuiești după separare, din ce o să te întreții, cum o faci cu copii. Prezintă-ți planurile și susține-le în fața partenerului, chiar dacă el/ea se vor da cu curul de pământ că nu le convine. E multă dramă inutilă la divorț, chiar dacă ambii știu că la asta se ajunge și mereu vor fi scoase de sub preș câteva polițe neplătite, dar cel mai important e să te ți de viziunea ta. După ce v-ați separat cu locuința, evită să discuți divorțul cu partenerul, trimite-l/o la avocat, pentru că orice discuții inutile nu îți sunt în avantaj. Nu accepta să te întâlnești cu avocatul lui/ei fără avocatul tău și dacă vrea ceva la telefon, cere-o în scris, chiar dacă este o chestie banală. Ai avocat, folosește-l, ca pe un burete, pentru că discuțiile inutile vor fi inutil de obositoare, îți vor mânca timp inutil și nu valorează nimic. Contează doar decizia de la tribunal și pe aia trebuie să fii concentrat/ă.
Urmează-ți planurile cât mai exact, nu te îndepărta de ele și trage aer în piept. E doar o stare de lucruri, care se poate schimba, iar la final va veni și ușurarea mult așteptată.
Căpşunăriţa 
Ai sarit peste o chestie care poate fi pusa chiar la inceput: medierea.
Stiu, de fapt nu chiar la inceput, pentru ca atunci cand o relatie din asta sa se darame, este mai intai perioada de furie si ura oarba fata de celalat. A unuia sau a ambilor.
Dar etapa asta poate sa treaca si oamenii sa vina cu picioarele pe pamant si la aspecte mai realiste decat sa-l vada pe celalat murind in chinuri.
Primul lucru care ar trebui pus in fata, presupunand ca ambii sunt cat de cat cu capul pe umeri – sunt copiii.
Daca sunt pusi pe primul lor, cum ar fi normal si nu folositi ca pioni (cum incearca cel mai des unele „mame”) cred ca restul actiunii poate decurge in termeni relativ ok.
Cu avocatii e un paradox – Iar daca avocatii ar fi ok, nu s-ar mai ajunge la tribunal – ceea ce n-ar fi in interesul avocatilor.
De ce asta? Pentru ca avocatii si-ar lamuri de la inceput clientii cam ce pot obtine si ce nu, deci totul s-ar rezolva la notar, mai ieftin, mai curat.
Dar asta inseamna sa platesti onoratiul pentru cateva consultatiii care ar fi doar o mica parte din cat costa un divort cu circ la tribunal unde nici macar nu stii daca lucrurile vor merge cum vrei tu.
Dar inca o data, trebuie depasita faza initiala de furie – ceea ce suna bine in teorie, rareori se intampla in practica. Pentru ca desi persoana in sine s-ar putea sa fie epuizata la un moment dat, mai mult ca sigur se vor gasi parinti, rude, prieteni care sa-i dea o mana de ajutor sa ridice iar toporul.
Si sigur, mai e si necinstea – ai fost prins pe picior gresit dar vrei sa iesi basma curata, poti sa speri ca angajand un avocat scump si cu o doza de minciuni ai sa iesi la liman sau si mai bine, il scoti pe celalat vinovat.
Pentru ca sunt 3 aspecte:
1. Culpa pentru divort – si daca pierzi nu pierzi mare lucru (platesti avocatul celuilalt)
2. Partajul – cu un avocat bun nu trebuie sa ajungi la tribunal ca sa stii ce poti avea si ce nu,
Daca esti destept ai pus deoparte deja ce e e al tau.
E o prostie sa te certi pentru LCD -ul luat la reducere acum 5 ani din Kaufland.
Daca ai fost pros si ai platit singur ratele la apartament si acum ea vrea jumatate, asta e, ai fost prost, impaca-te cu asta, ai pierdut.
Daca ai facut firma pe numele ei, iarasi, ai fost prost, ai pierdut, trebuie sa te obisnuiesti cu asta, nici un avocat nu va face miracole aici.
3. Coiii – aici e partea cea mai delicata si cu cele mai multe „if” deci nu intram in detalii.
In principiu e singurul lucru pentru care merita sa ajungi la tribunal daca nu ajungi la o intelegere in interesul lor.
ApreciazăApreciază
@Me, vezi ca pluralul de la coi nu e coiii si la divort nu se impart.
ApreciazăApreciază
1. Medierea – urmează după ce ai făcut chestiile de mai sus. Pregătit poți intra la mediere și e chiar mai bine decât să te cerți la tribunal. A merge la mediere înainte să-ți faci planul de viață și de divorț e pură ignoranță și meriți să pierzi cu brio.
2. Realitatea e că nici una dintre părți nu depășește faza de furie înainte de divorț, așa că trebuie să te descurci cu ea, și la tine și la cel/cea de care divorțezi.
3. Dacă tu știi ce vrei, rudele, prietenii ți opiniile lor nu te mai interesează, pentru că oricum mai mult te încurcă. Trebuie să fii focusat pe ce vrei să obții și cum vrei să arate viața ta după divorț. Prietenii oricum se împuținează, dar e pe termen lung spre avantajul tău – nu ai nevoie de prietenii false.
4. Indiferent de ce spune avocatul și ce te lămurește, pe tine sau pe celălalt, vor exista oameni care vor mai mult, inevitabil. Important e ce vrei tu și ce obții tu, nu ce crede sau vrea celălalt.
5. Necinstea sau înșelatul – mi-se părea aiurea să îi zici necinste. Da, ai fost necinstit că, nu ți-ai respectat jurământul și ai futut la alta, dar dacă persoana de lângă tine nu ți-a mai dat sex, ea nu e necinstită că, nu și-a respectat obligațiunile? Relațiile în care unul se străduiește și celălalt e necinstit și merge în altă parte să caute afecțiunea, nu se prea întâmplă. Iar când unul merge în altă parte, o face de obicei pentru că nu primește ce are nevoie de la cel de lângă el.
6. Culpa – costă bani. Nu știu cum e în România, dar aici există pensie alimentară și pentru fostul partener, dacă e culpa celuilalt.
7. Dacă ai pus de-o parte, însemnă că te așteptai la divorț.
8. Copii – nu am scris despre asta încă.
ApreciazăApreciază
Normal ca la notar mergi dupa ce ti-ai facut toate calculele si te-ai pus de acord cu celalat.
Acolo se parafeaza o intelegere care s-a facut deja verbal.
Ba da, mai depasesc – am cunoscut cazuri, vreo 3 imi aduc aminte doar acum.
Da, oamenii nu sunt intotdeuna rationali, asta e…cei care nu sunt, cad in nas.
Ce pot sa zic, succes la tribunal sa argumentezi ca ai inselat-o pe aia/alalalt pentru ca n-ai primit destul sex de la partenerul de casnicie.
Daca stiai ca nu primesti destul si asta iti trebuia, de ce n-ai divortat inainte si sa-ti cauti sex dupa?
Ce fatza zici ca face un judecator daca ii spui ca de fapt ai fost generos/generoasa ca ai incercat sa acoperi un „mic inconvenient” in timp ce incercai de fapt sa salvezi relatia?
Cred ca nu stie ce sa faca, sa rada sau sa ceara o expetiza psihologica?
Ce sa mai zic daca celalat se apuca sa spuna ca nu avea chef sa faca sex cu tine pentru ca nu gateai bine, ca nu petreceai suficient timp cu el, ca nu-i placea parfumul tau, ca nu aduceai suficienti bani in casa, ca nu era comunicare, ca nu mai faceai bine sex oral, ca etc. ? :))
Normal ca te astepti la divort daca nu esti prost. Chiar si daca o prinzi pe picior gresit si nu esti prost, mai intai faci pregatirile necesare, si pe urma divortezi.
Adica cat de bou poti fi ca si dupa ce-ti pune coarne sa il/o lasi sa-ti ia si banii?
„. Nu știu cum e în România, dar aici există pensie alimentară și pentru fostul partener, dacă e culpa celuilalt.”
Motiv si mai mare ca sa se incinga spiritele.
Era si mai fain daca se punea in tzepusa capul pierzatorului.
Divorturile ar deveni spectacole publice. Ca alea cu gladiatori, in arena.
ApreciazăApreciază
Se pare ca treaba asta cu pensia de intretinere pentru celalat (nu pentru copil) e in legislatia mai multor tari din alea care se vor „cu apa calda”.
Si nu prea auzi ca sunt femei in situatia de a intretine barbati 🙂
Ceea ce arata ca treaba cu emanciparea femeii este inca doar la nivel ideologic si asa o sa mai ramana secole de acum inainte.
Deci cred ca cea mai buna metoda sa eviti un divort cu probleme este sa nu te casatoresti 🙂
Acum incep sa-i inteleg pe aia care evida cu deceniile institutia casatoriei, mai ales daca sunt intr-o tara cu o astfel de legislatie :))
Chestii din astea ar trebui predat in scoli, nu cum sa pui prezervativul pe banana :))
Da’ nu ar fi prea productiv, atat timp cat oamenii se casatoresc sigur vor fi si copii, daca vor fi copii, vor fi si supusi, fara casatorie – mai greu.
ApreciazăApreciază