M-am uitat la el pe cântecul lui John Lennon și i-am șoptit: ”Aceasta este melodia mea preferată de Crăciun”. El mi-a zâmbit, m-am pupat și m-a strâns și mai tare în brațe.
Crăciunul acesta a fost unul dintre cele mai bune din viața mea. M-am simțit minunat pe tot parcursul lui, calmă, fericită, relaxată și satisfăcută. După ani în care Crăciunul a fost o imensă povară de cumpărat, împachetat, drumuri, pretenții, certuri, neamuri, așteptări, mâncare, obligații religioase și stat pe la mese în compania unor oameni cu care nu-mi doream să-mi petrec timpul, am avut în sfârșit parte de un Crăciun minunat.
Am început sărbătorirea fără stres, împachetând cu fiică-mea cadouri pentru prietenii apropiați care locuiesc în zonă – și pentru fostul soț și părinții lui, pentru bucuria fiică-mi – cadouri strânse din timp, ca să evit îmbulzeala magazinelor dinainte de sărbători. Apoi, am decorat floarea noastră, pe care o ținem pe post de brad, cu bomboane și câteva ornamente, ca să-l întâmpin cum se cuvine pe Moș Crăciun.
Pentru masa de ajun (Wigilia), cea mai importantă parte a Crăciunului polonez, am refuzat invitația unei prietene de a petrece cu familia ei. Le-am mulțumit frumos pentru invitație, dar am preferat să evit discuțiile de complezență, pentru care nu mai am răbdare și să petrec în liniștea casei mele fără 12 feluri de mâncare și lepădată de sentimentul că sunt o străină printre localnici. Dintre 12 feluri de mâncare, eu am ales să gătesc unul, salam de biscuiți, pe care l-am servit în prima zi de Crăciun la micul dejun.
După Wigilia, a venit la mine Moș Crăciun și pentru că era simpatic foc și știe meserie, l-am reținut pentru următoarele două zile, sexându-ne, povestind, dormind și relaxându-ne unul în brațele celuilalt. A fost cel mai plăcut cadou pe care-l puteam primi, după aproape un an de abstinență :). Câteodată ajunge să-ți satisfaci nevoile cu adevărat importante (afecțiune, atenție și sex) și atunci nu mai ai nevoie de toate umpluturile artificiale de prin magazine sau societate, cu care oamenii nefericiți se înconjoară, ca să facă realitatea mai suportabilă.
Căpşunăriţa 
Nimic nu poate înlocui sexul și spaghetele. Ești pe drumul cel bun desi cu ultimul paragraf îți contrazici toate ideile anterioare și rostul pentru care ai plecat din tara. Afecțiune, atenție și sex puteai gasi cu ușurință și în România.
ApreciazăApreciază
@Sorin – ”rostul pentru care am plecat din țară?” sună așa ciudat textul acesta. Am plecat din România pentru că am vrut să studiez în străinătate, ceea ce și am făcut. Până la urmă am studiat mai mult decât mi-am propus la început, dar se mai întâmplă. Planurile de a mă întoarce în România s-au pierdut după ce am luat contact cu civilizația, adaptându-mă la ea și chiar plăcându-mi să trăiesc în ea. Nu mi-aș dori să trăiesc acum în România, pentru că nu corelez cu ceea ce se întâmplă acolo.
ApreciazăApreciază
Nu poate sa fie decat de apreciat efortul tau dar in acelasi timp sa migrezi intr-o tara semiobscura cu o limba dificila si urata , o clima mohorata mi se pare o alegere nu tocmai inspirata chiar si daca ai facut-o ca o obligatie/sacrificiu pentru copil.
ApreciazăApreciază
@Sorin – unde am scris eu ca am emigrat in Polonia din obligatie pentru copil? Cand m-am mutat in Polonia nu aveam copil. Chiar, ce vrei sa spui ca nu te inteleg de fel.
ApreciazăApreciază
O discutie similara am avut-o mai de mult si te-am intrebat de ce polonia ? Nu vad rostul sa faci sacrificii sa te duci intr-o tara cu un nivel peste Romania cand poti sa evoluezi cu eforturi mai mici in tari din Europa de vest cu cateva nivele peste Romania. Mi-ai spus ca motivul a fost copilul ceea ce e discutabil dar acceptabil oarecum ( in sensul ca , ca si mama copilul ar trebui sa mearga unde mergi tu ). Daca copilul nu e motivul atunci intrebarea mea ramane, de ce Polonia ?
ApreciazăApreciază
Nu ai inteles, a ajuns in Polonia ca nu s-a simtit destul de tare pentru ceva mai in vest. A ramas (si dupa divort) pentru copil. Sau asta e scuza, ca sunt mame care emigreaza cu copiii. Dar poate nici nu permite legea, ca tatal si etc.
Polonia nu e cu nimic mai breaza ca Romania, la nici un capitol, ca peste tot, conteaza cum iti compui bula in care traiesti efectiv.
Ideea care te marcheaza e alta, cum aparent se moaie o femeie asa ambitioasa si care aparent stia ce vrea cand da de ceva romance.
Pai cam asta e adevarata natura a femeii, sa fie condusa cu dragoste si sa conduca prin dragoste, nu ambitii cretine, care apar atunci cand nu e dragoste, incepand inca din familie.
Oricum, ramane de vazut, cand o scoate fiecare si scheletii din dulap, ce se mai intampla.
ApreciazăApreciază
„cam asta e adevarata natura a femeii, sa fie condusa cu dragoste si sa conduca prin dragoste”
Domnisoara tinder e o feminista convinsa, o femeie puternica, iar in acest caz dragostea de care vorbesti e doar un accesoriu, un context pentru a domina.
ApreciazăApreciază
Nu gresesti total, de aia vorbeam de scheletii din dulap.
La fel si tipul, nu e un accident ca e singur la varsta asta chiar asa minunat cum e.
Dar cine stie, poate merge si o sa fie mai mult decat entuziasm sexual.
ApreciazăApreciază
„nu e un accident ca e singur la varsta asta chiar asa minunat cum e”
Sa stii ca exista o gramada de tipi ok la varsta asta chiar si divortati. Nu tipul e problema sau scheletii din dulap. Problema e ca d-soara care se lauda cu niste standarde inalte in privinta partenerului a ajuns sa se bucure ca l-a intalnit. Ca sa nu-l mai fac lache sa se supere o sa spun ca e doar un tip mediu, un individ invizibil in anumite circumstante. Intrebarea e , ce s-a intamplat cu standardele alea inalte in care il incadra pe partenerul ideal ?
ApreciazăApreciază
@J – observ ca nu mai scap de comentariile tale răutăcioase. Degeaba folosești alte nume, ca văd pe adresa de IP ca-mi scrii de la Bacău. Dacă tot vrei sa-ți dai cu părerea despre Polonia, îți recomand sa o vizitezi. Poate vei înțelege diferența.
ApreciazăApreciază
Sorin, nu e vorba ca e un tip rau, chestia e ca are fiecare un stil de viata, ambitii personale, etc.
Un cuplu functional dincolo de orizontala cere sacrificii care de multe ori se lasa cu frustrari de ambele parti. Asta nu inteleg multi, cred ca daca futaiul e ok, restul vine de la sine. Gresit.
Nu prea o vad pe tipa mergand sa se catare pe stanci si pe el imbatandu-se pe la arabi, intelegi care e problema? Si nu e singura.
Dar nu se stie..cine stie..sa fie intr-un ceas bun.
@vpt: chiar presupunand ca e asa cu ip – ul, din ce vad eu orasul ala are vreo 200k locuitori, so..
Dar ma rog, probabil zici ca din 7 cititori cat are blogul asta, ce sanse sunt sa fie 2 din acelaai oras..
ApreciazăApreciază
@Sorin – pe la arabi in Ramadan, trebuie adăugat. Deci nu doar că te îmbeți la ei, dar te îmbeți și când e cel mai interzis.
Blogul nu are chiar 7 cititori, un pic mai mulți, dar are cam puțini comentatori, de unde si presupunerea :).
ApreciazăApreciază