Etichetă: Craciun

Câteva cuvinte despre România

~ Căpşunăriţa ~ 10 comentarii

Aseară, pe când mă pregăteam pentru scurta mea audiție de la radio despre din România, m-am gândit cu stupoare cum am ajuns să promovez regulat România în mediul polonez. Fac treaba asta de 15 ani, de când m-am mutat aici, pro bono sau pentru sume simbolice, prin ateliere pentru adulți sau copii, audiții la radio sau TV, conferințe sau în cadrul diferitelor proiecte, odată fiind chiar carte într-o bibliotecă deschisă. Nu am o anumită pasiune pentru promovarea României și nici nu sunt genul ”mândru că sunt român”, ci doar încerc să-mi îndeplinesc sarcinile cu seriozitate și profesionist. Mă abțin să comentez public în mediul polonez despre ceea ce se întâmplă în România politic, să spun lucruri negative, chiar dacă sunt adevărate și evidente, și-mi țin în frâu viziunile personale cu privire la starea de fapt a țării mamă.

În plan personal mă îndepărtez an de an de România, de origini și copilărie, fiind integrată excelent în sistemul polonez și foarte bine adaptată la alte țări. Practic tradițiile aici, cunosc așteptările locale, modul de gândire, practic ducând o viață poloneză în Polonia și peste hotare. Știu însă, că nu voi fi niciodată acceptată pe deplin, pentru că polonezii nu-și acceptă niciodată în totalitatea străinii naturalizați. Polonia este ca și limba poloneză, indiferent cât de mult efort depui ca să o înveți, întotdeauna vor exista nuanțe imposibil de anticipat, pe care nu le vei cunoște. Mi-e dor de țara mamă, dar sunt și foarte dezamăgită de ea. Cunoscând lumea am ajuns să o înțeleg mai bine și să fiu tolerantă cu acestă mumă șchiopă, ce abia se trage de la un an la altul, devenind tot mai lunatică în căutările ei pentru o cale de supraviețuire. O privesc însă cu ochii triști, luminați datorită multor experiențe din diverse colțuri ale lumii, înțelegând și văzând ceea ce mulți dintre locuitorii ei nu pot vedea și refuză să priceapă. România este o țară în curs de dezvoltarea, mult mai retrasă decât i-ar place să creadă, o societate coruptă, fără valori, reguli, justiție sau bun simț. Comunismului a creat doar o falsă impresie de superioritate și de bine, care în fapt a afectat puternic, iremediabil și nefast generațiile bunicilor noștri (cărora le-a luat pământul și le-a umilit valorile), ale părinților noștri (pe care i-a spălat pe creier), a noastră (punându-ne în cârcă provocarea schimbării) și a copiilor noștri (ce vor avea misiunea de a îndeplini schimbarea). Sunt mulți români care au plecat, stabilindu-se în țări ce le oferă un confort și condiții mai bune de trai. Știu că nu și-au dorit să plece, nici eu nu am vrut, însă greul rămânerii a fost prea mare pentru o viață de om.

România este ridicol de defectă, iar rezultatele ultimelor alegeri tocmai asta au arătat, când extremiștii needucați și infractorii de la AUR care au intrat în parlament, alături de alți infractori care erau deja de mult pe acolo de la PSD și PNL. Este o consecință a procesului de schimbare și nimic mai mult, într-o Românie în care oamenilor le-a ajuns de puțin timp cuțitul la os, iar acum buimaci, tău mai departe, dintr-un gest de nebunie și disperare. Se vor opri după ce vor fi obosiți, neputincioși și prea bătrâni, dar până atunci va trece ani. Oricum, despre toate astea nu am să vorbesc la radio. Am să povestesc despre lucruri interesante, când este Crăciunul în România, căci mereu lumea despre asta mă întreabă, care sunt tradițiile de Crăciun sau ce-mi mai amintesc din ele, despre tăiatul porcului, făcutul de cârnați, slănină și caltaboș, despre împodobitul bradului și colindători.

Fostul soț

~ Căpşunăriţa ~ 5 comentarii

De Crăciun, am primit de la fostul soț un joc de masă cu numele orașului în care ne-am cunoscut, marcat cu dedicația ”Acolo unde a început totul 2004 – 2019”. S-a semnat și l-a oferit cu pompă în prezența fiicei noastre.

M-am mirat un pic, dar sunt deja obișnuită cu gesturile lui de romantism târziu. La început m-am simțit flatată, apoi înspăimântată, iar acum sunt doar indiferentă. A durat mult, dar pentru mine el este doar o amintire ce în curând v-a deveni nostalgică.

Moș Crăciun

~ Căpşunăriţa ~ 12 comentarii

M-am uitat la el pe cântecul lui John Lennon și i-am șoptit: ”Aceasta este melodia mea preferată de Crăciun”. El mi-a zâmbit, m-am pupat și m-a strâns și mai tare în brațe.

Crăciunul acesta  a fost unul dintre cele mai bune din viața mea. M-am simțit minunat pe tot parcursul lui, calmă, fericită, relaxată și satisfăcută. După ani în care Crăciunul a fost o imensă povară de cumpărat, împachetat, drumuri, pretenții, certuri, neamuri, așteptări, mâncare, obligații religioase și stat pe la mese în compania unor oameni cu care nu-mi doream să-mi petrec timpul, am avut în sfârșit parte de un Crăciun minunat.

Am început sărbătorirea fără stres, împachetând cu fiică-mea cadouri pentru prietenii apropiați care locuiesc în zonă – și pentru fostul soț și părinții lui, pentru bucuria fiică-mi – cadouri strânse din timp, ca să evit îmbulzeala magazinelor dinainte de sărbători. Apoi, am decorat floarea noastră, pe care o ținem pe post de brad, cu bomboane și câteva ornamente, ca să-l întâmpin cum se cuvine pe Moș Crăciun.

Pentru masa de ajun (Wigilia), cea mai importantă parte a Crăciunului polonez, am refuzat invitația unei prietene de a petrece cu familia ei. Le-am mulțumit frumos pentru invitație, dar am preferat să evit discuțiile de complezență, pentru care nu mai am răbdare și să petrec în liniștea casei mele fără 12 feluri de mâncare și lepădată de sentimentul că sunt o străină printre localnici. Dintre 12 feluri de mâncare, eu am ales să gătesc unul, salam de biscuiți, pe care l-am servit în prima zi de Crăciun la micul dejun.

După Wigilia, a venit la mine Moș Crăciun și pentru că era simpatic foc și știe meserie, l-am reținut pentru următoarele două zile, sexându-ne, povestind, dormind și relaxându-ne unul în brațele celuilalt. A fost cel mai plăcut cadou pe care-l puteam primi, după aproape un an de abstinență :). Câteodată ajunge să-ți satisfaci nevoile cu adevărat importante (afecțiune, atenție și sex) și atunci nu mai ai nevoie de toate umpluturile artificiale de prin magazine sau societate, cu care oamenii nefericiți se înconjoară, ca să facă realitatea mai suportabilă.

Moș Nicolae

~ Căpşunăriţa ~ 4 comentarii

În copilăria mea, acasă la noi, nu l-am sărbătorit pe Moș Nicolae. Nu știu de ce, dar pur și simplu era trecut cu vederea. L-am descoperit târziu, undeva în facultate, alături de primul prieten mai serios care o dădea pe cadouri de 6 Decembrie. Am început să-l sărbătoresc și eu, dar mereu mi s-a părut un pic forțat, Moș Nicolae fiind mai degrabă ca un preludiu pentru Moș Crăciun.

Azi, am început ziua foarte bine, cu energie pozitivă și bucurie. Cred că de mult nu l-am mai întâmpinat pe Moș Nicolae cu atâtea cadouri. I-am pus în cizme la fiică-mea bomboane de ciocolată, iar eu am primit la muncă turtă dulce și o șapcă de Crăciuniță, roșie, cu bentiță albă și un clopoțel în ciucure. De la clienți au venit comenzile lipsă și plățile. În sfârșit, că s-a cam lăsat cu stres trimestrul acesta, planul anual prinde contur, la fel și bonusul. La prânz ne-am întâlnit cu un fost coleg de muncă, care a schimbat branșa, și ne-a adus cadou noile produse pe care le comercializează, ca să le testăm – SKYN, Fell Everything. Mi-a spus că, în curând vor fi disponibile și în România, că tocmai face prima livrare.

Arhitectul mă întreabă de planurile pentru sărbătorii și dacă vreau să merg la schi. Clar că vreau, ador să schiez și nu am fost de mult la un schi serios, doar că am plănuit un laser fracțional pentru 20 decembrie, ceea ce mă face prizonieră în casă o săptămână. Mă rog, dileme. Dileme de muieri: să-mi petrec timpul înfrumusețându-mă pentru mine dar și pentru ales, sau să-l petrec cu alesul, care deja mă consideră frumoasă?

Știu că, dilemele mele sunt superficiale rău de tot, și că pe o scală a dificultăților în viață eu o duc de ceva vreme foarte boem, cu alegeri de genul: să merg în Dubai sau Iordania în delegație? Ori: Laser sau schi de Crăciun? Am într-adevăr o rupere la scală largă, dar în apărarea mea doresc să precizez că am muncit mult și m-am spetit la greu ca să ajung aici. Ca să îți permiți dileme superficiale, trebuie să ai spate, iar eu am venit cu o valiză și o mie de euro în Polonia, tot spatele fiind construit pe mușchii mei.

Reflexii de Craciun

~ Căpşunăriţa ~ 6 comentarii

In facultate, am făcut la sociologie un studiu calitativ despre îmbrăcatul bradului de Crăciun. Am mers pe la cunostinte, sa vad cum isi impodobesc bradul, studiu observativ cum ar veni, si am mai facut cateva anchete deschise, tip interviu, cei pe la care nu am ajuns. Nu mai stiu ce teze am avut, sau daca am avut, dar cu siguranta am interpretat timid datele. Pe de o parte imi era frica sa trag concluziile dintr-un studiu „pe viu” si inventat de mine, caci majoritatea o lalaiau cu abureli copiate de la altii, pe de alta parte nu prea stiam cum sa o fac „profesional”, caci la curs nu s-a prea pus accentul pe treaba asta. Mi-a ramas totusi in minte o concluzie din studiul ala, si anume ca, acum vreo 17 ani in Romania, bogatia unei familia se putea masura prin imaginea bradului de Craciun: daca la aia mai saraci predominand bomboanele si globurile cat mai colorate, la cei mai avuti predominau sau erau exclusiv prezente globurile, de preferinta intr-una sau maxim doua culori.

Am inceput primul blog in 2008 si aveam de Craciun obiceiul, de a scrie pe blog ce impachetam si ce despachetam in fiecare an. Faceam asta pentru ca imi place sa impachetez cadouri, si sa le cumpar, si sa le gasesc,  pentru cei carora le daruiesc. Mi-a parut rau ca in familia mea nu ne faceam cadouri de Craciun, iar dupa ce am crescut, nici noi copii, nu am mai primit. Asa ca, m-am bucurat sa fac cadouri in familia adoptiva a sotului. Dupa ce am divortat de el, mi-am mai facut cadouri cu ei pana anul trecut.

Taica-meu fiind politist la sat, am avut intotdeuna de Craciun brad adevarat acasa. Mi-a ramas in minte unul anume, de pe la vreo 4-5 ani, un brad frumos, inalt cat camera, de un verde deschis si cu lumanari. Aveam o instalatie alba ce palpaia, cu beculete in forma de clopoteti, pe care era sculptata Scufita Rosie si lupul. In clasa a sasea, noua mea diriginta, m-a pus in tema inainte de Craciun, ca isi doreste un brad, si sa-i spun lui taica-meu. Asa ca taica-meu i-a livrat 3 ani la rand brad de Craciun, fapt care nu a impiedicat-o, sa fie o porcina ordinara in comportamentul ei fata de mine, ofticata ca nu merg la ea la lectii particulare. Un jeg de om.

In Polonia, Craciunul e asociat cu masa din ajun, Wigilia, care incepe cand apare prima stea pe cer. Pentru masa din ajun se gatesc 12 feluri de mancare fara carne, simbolizand cele 12 luni ale anului. La Wigilia, se aseaza pe fiecare masa o farfurie in plus, pentru orice oaspete, care potential ar bate la usa, caci ar fi intotdeuna bine primit. Sunt curioasa, cati polonezi chiar ar invita la masa, in seara de ajun, un strain care le-ar bate la usa?