A fi în relație

De ceva timp învăț să fiu în relație. Cu caietul și pixul în mână, citind, luând notițe, consultându-mă și făcând schițe exact ca la școală. Nu-i nimic nou în a învăța să fii într-o relație, educația femeii din anii de mai de mult fiind bazată pe treaba asta. O soție perfectă în concepția de atunci a lipsei de egalitate dintre sexe, se scotea cu multă muncă de pe băncile școlii unde era învățată cum să servească bărbatului. Ei bine, și eu învăț acum, însă nu cum să gătesc corect macaroane, ori să scot piatra de pe bateria de la baie sau să șterg cu precizie praful de pe rame, ci cum să-mi exprim standardele, să-mi stabilesc granițele și să-mi reglez forma de atașament în așa fel în cât să creez o legătură sigură și mutual satisfăcătoare cu persoana de lângă mine.

Scormonindu-mă, analizându-mă și disecându-mă, am ajuns la concluzia că nimeni nu m-a pregătit niciodată pentru o relație, neavând nici la școală și nici acasă discuții pertinente, informații ori sfaturi utile pe tema asta. În schimb am auzit o mulțime de povești vânătorești născute din concepții greșite, frustrări absurde ori ignoranțe. Nu m-a învățat nimeni cu ce se mănâncă o relație de egalitate între doi parteneri, cum se comunică nevoile, cum se exprimă dorințele și așteptările în mod natural, fără agresivitate, ceartă ori șantaj. Nu am exersat niciodată cum se susține o dezbatere în cuplu fără acuze ori frustrări, cerându-se sprijin ori atenție direct, deschis și nu printr-un comportament de protest. Nu m-a sfătuit nimeni cum să reacționez când situația nu-i tocmai cea mai plăcută și nici nu mi s-a spus că-i în regula să-mi acord timp de gândire, ori că am dreptul să consider toate nevoile mele importante, doar pentru că sunt ale mele.

În schimb am auzit des despre cum trebuie să las de la mine, să păstrez secrete față de partener, să-l duc cu zăhărelul și cum să-l pun în fața faptelor împlinite. Nu prea am înțeles niciodată cum se împacă idea de ”a face ce vrei din bărbat”, frecvent auzită de la femei în discuțiile dintre ele, cu ”a lăsa de la tine”, o expresie des auzită de la femei în prezenta bărbaților. Șireteniile, jocurile sau combinațiile nu pun bazele unei relații stabile și satisfăcătoare. Nu duc de fapt nicăieri, doar la frustrări, nemulțumiri și relații toxice.

Ce am învățat și încă învăț cu dificultate și cu mult exercițiu, este să fiu tare pe poziție, să-mi definesc exact nevoile, chiar dacă ele sunt absurde pentru alții, dacă sunt importante pentru mine, trebuie să mi-le asum și respect. Învăț să-mi trasez corect limitele și să-mi prezint elegant și concret așteptările și să lupt pentru ele. Când nevoile mele sunt satisfăcute am observat că dispare elementul frustrării, sunt relaxată, flexibilă și îngăduitoare tocmai pentru că mă simt iubită și respectată. Și, am  început să învăț să-mi fiu loială în primul rând mie, să mă iubesc și să mă respect pe mine și să mă pun pe primul loc. Doar respectându-mă pe mine, pot să cer și să primesc și respectul persoanei de lângă mine.

9 gânduri despre „A fi în relație

  1. Nu stiu daca asta ai vrut, dar ce ai scris suna in primul rand a feminism si egoism. Egalitatea de dragul egalitatii e o tampenie crunta, fiecare relatie e diferita si fiecare o are cum si-o asterne, nu e un concurs cu premii si nici o chestiune de mandrie sa fii egal, mai ales ca rolurile intr-o relatie sunt complementare, nu identice ca sa poata fi masurate, comparate si egalizate. Cand o sa iti repari singura prizele si robinetii de apa de la baie poti sa vorbesti de egalitate, pana atunci fiecare contribuie in relatie diferit si complementar. Sau din cand in cand iti pui un strap on si i-o tragi tu tipului?

    Apreciază

  2. Aha, deci de asta tot spui chestii nasoale despre România. Îmi pare rău că (sau dacă) ai primit o educație ciudată și ai dat peste bărbați care nu te-au apreciat. Nu pot vorbi despre zonele rurale, dar în orașele mari, în lumea în cercurile oamenilor cu educație ce spui tu nu trebuia să se întâmple în genrația ta. Un bărbat normal și cu ceva în cap nu te-ar fi trimis la cratiță sau la curățat bateria de la baie dar și dacă ar fi făcut-o, puteai să spui că nu vrei să faci asta – variantele erau ca el să cedeze sau să ieși din relație.

    Din ce scrii deduc că n-ai așteptat să-ți vină totul de-a gata în viață, dar în mod paradoxal ai rămas în dogma anilor 60 cand vine vorba de relații. Conta așa mult percepția/imaginea din exterior? Un lucru care mă miră în schimb e că n-ai reușit să exersezi anumite lucruri în relațiile de prietenie. La fel e și cu prietenii, trebuie să fii tu însăți și să oferi cel puțin ceea ce primești. Așa ajungi să știi ce vrei și modul în care vrei să-ți trăiești viața și ajungi să înțelegi care e percepția oamenilor despre tine, pentru că la un moment dat prietenii sunt sinceri și, mai important, te susțin în fața altora – îți fac reclamă într-un fel. Tot ei te ajută și te sfătuiesc, iar aici femeile sunt de preferat, pentru că înțeleg mai bine partea emoțională – bărbații sunt mai reci și mai raționali și în general evită lucrurile astea.

    „Și, am început să învăț să-mi fiu loială în primul rând mie, să mă iubesc și să mă respect pe mine și să mă pun pe primul loc.” – ăsta e un pas, dar trebuie să treci repede peste asta. Când ajungi să iubești pe cineva ai să vezi că lași de la tine tot timpul pentru că multe prostii n-o să mai conteze. Ai să faci gesturi mici, ca atunci când prăjești 2 bucăți de carne și o ții pe aia arsă pentru tine.

    Apreciază

  3. Interesant cum femeile sunt identificate cu feminismul și egoismul de fiecare dată când își trasează clar nevoile și cerințele. Nu mă deranjează chiar de loc, ba chiar prefer să fiu categorizată ca egoistă și feministă, decât să accept o relație toxică. Partenerii sunt egali în relație, nevoile și cerințele ambilor fiind la fel de importante.
    Eu vorbesc despre echilibru emoțional și dinamica din cuplu, iar tu mă iei cu prizele și faptul că la unele munci sunt mai talentați bărbații, iar la altele femeile. Suntem diferiți fizic și construiți cu abilități complementare, dar asta nu însemnă că nu suntem egali din punct de vedere emoțional. Dacă unul are puterea fizică să-l bată pe celalalt, nu însemnă că cel mai slab fizic este cu ceva mai prejos decât cel puternic și că trebuie să i-se supună.
    Așa pentru posteritate, robineții de apă mi i-am reparat singură, la prize nu mă bag, dar îmi permit să plătesc un electrician cu 20 de zloți să mi-le repare. În schimb îmi place că gagiu meu gătește mai bine ca mine macaroanele, iar eu mă pricep la motoare ceva mai bine ca el.

    Apreciază

  4. @Căpșunărița: Și emoțional suntem diferiți (bărbații de femei); se aplică și acolo principiul de complementar și chiar dacă tindem toți spre eceleași lucruri (afecțiune, intimitate, suport etc.), mijloacele sunt de multe ori diferite. Faptul că spui că nevoile tale trebuie îndeplinite poate fi o dovadă de egoism, mai ales dacă partenerul trebuie să facă ceva ce nu-i convine pentru a atinge asta.

    Apreciază

  5. @dam167 – tocmai asta e toată șmecheria – dacă partenerului nu-i pică bine să-mi satisfacă mie nevoile mele (și asta e valabil și pentru femei și pentru bărbați), poate că nu-i partenerul corect. Se mai întâmplă, nu-i capăt de țară și atunci mai bine să ne cautăm oameni care pot îndeplini aceste nevoi.
    Ce predic eu aici este să încetăm cu filosofia ”lăsatului de la mine” și să începem prin a ne înțelege nevoile noastre, a le respecta, a le comunica și a aștepta ca ele să fie îndeplinite. Nu este nici un egoism să îți dorești să fii într-o relație care te mulțumește pe toate planurile. Este o dovadă de respect față de tine însăți.

    Apreciază

  6. Așa e, trebuie să te potrivești cu partenerul, doar că tot timpul există compromisuri și lăsat de la tine, că oamenii nu se potrivesc niciodată la fix.
    Unii oameni (ca mine și ca tine) au nevoie de mai multă muncă din partea partenerului, iar asta nu e egalitate. Mai exact să compenseze, or dacă el deja muncește în plus iar ție ți se pare perfect normal e totuși egoism. Dacă tot ești cu notițele, fă un exercițiu și notează ce poți oferi tu într-o relație și ai să vezi că nu va fi niciodată egalitate.

    Uite, eu de exemplu sunt o persoană dificilă și am momente când sunt egoist și am pretenția să fiu înțeles. Nu e corect față de nimeni să spun că aia e nevoia mea și gata. Nu cred că o relație sănătoasă se poate dezvolta pe egosim.

    Apreciază

  7. @dam167 – de unde știi tu că eu am nevoie de mai multă mucă din partea partenerului? Am zis eu așa ceva? Eu tocmai am spus că vreau să fiu o parteneră super pentru jumătatea mea, de aceea învăț cum să fiu într-o relație, ca să ne fie bine la amândoi. Și că să ne fie bine, în primul rând m-am analizat pe mine și mi-am trasat corect și deschis așteptările, ca să nu las loc nemulțumirilor și frustrărilor. Cred că este foarte bine să comunicăm exact ceea ce ne trebuie, ca persoanei de lângă noi să-i fie mai ușor să ne ofere.

    Apreciază

  8. Simplul fapt că te preocupă atât de mult modul în care îți exprimi sentimentele și nevoile înseamnă că partenerul trebuie să fie mult mai atent ca să te descoase. Inițial ai respins angajamentul lui – periuța de dinți pe care ai aruncat-o – și i-ai taxat gesturi simple precum chestia cu telefonul (și-a citit mailul, iar tu ai plecat). Eu n-aș fi văzut gestul cu periuța de dinți ca o marcare a teritoriului ci ca pe ceva foarte normal cand ești într-o relație – chiar și FWB. Faptul că a înțeles lucrurile astea înseamnă că a lăsat de la el, nu te gândi că nu e enervant ca prietena ta să rupă ușa pentru că nu i-ai acordat atenție 5 minute.

    Nu o zic cu răutate și nu zic că ar trebui să te schimbi radical doar pentru că o zice unu’ de pe internet, dar astea sunt lucrurile pe care le duci dintr-o relație în alta dacă nu încerci să le rezolvi. Repet, tu (noi, oamenii în general, că de-aia mergem la psiholog) n-ai cum să te analizezi obiectiv, iar percepția partenerului e de obicei alta decât ai impresia.

    Apreciază

  9. Ai grija ca polonezele sunt cam posesive si bossi , vezi sa nu o superi prea tare sa te trezesti cu ea la firma unde lucrezi sa-ti faca scandal ca iei barbatii la altele si sa te faci de ras acolo. Am auzit de cazuri de genul asta cand tipele veneau cu copii de mana unde lucrau amantele si stergeau pe jos cu ele. Din punctul ei de vedere tu iei painea de la gura copilului ei. Atentie in ce te bagi sa nu iesi sifonata rau de tot la final mai ales ca nu esti nici localnica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s