În terapie mărturisesc despre mine secrete, mai ales gânduri, dar și fapte pe care în mintea mea le găsesc îndoielnice, rușinoase sau imorale. Spunându-le cu voce tare, greutatea lor nu mai capătă aceeași amplificare, am posibilitatea de a le diseca, de a le analiza și mai ales de a le accepta. În mod surpinzător, ele nu mai par atât de groaznice după ce le-am dat o definiție, le-am căutat o origine și le-am atașat un scop. Câteodată nu sunt groaznice de fel, fiind de fapt mai naturale și mai normale decât aș fi crezut vreodată, doar că aceste elemente ale normalității lor nu mi-ar fost vizibile înainte de terapie prin ochelarii limitați de concepte greșite, superstiții ori false valori pe care îi purtam.
Odată debarasată de aura negativă și secretoasă a gândurilor și faptelor mele, am început să mă iubesc, înțelegându-mi nevoile și acceptându-mi faptele, dorințele și nevoile. Onestitatea față de mine însumi mi-a adus eliberare față de constrângerile impuse de cei din jurul meu asupra mea. Am încetat să mai văd lumea prin filtrul ipocrit al societății, construindu-mi propriile barometre de evaluare.
În terapie învăț să devin un observator al meu și al celor din jur, să mă desprind de situațiile cu care mă confrunt, de reacțiile celor din jurul meu și de sentimentele mele, ca să pot analiza și diagnostica situația la rece. Eliberându-mă de emoțiile mele, prin acceptarea lor, și ale celor din jur prin refuzul de am le interioriza și asimila, pot analiza mult mai bine ceea ce se întâmplă, îmi pot asculta instinctul sau pot decide pragmatic, după bunul plac. Încep să am în fapt liber arbitru.
De Crăciun am primit în dar Dune, primele trei cărți. Le-am citit cu satisfacție și bucurie, fascinată nu atât de intrigă, cât de jocul minții pe care-l propune Frank Herbert. M-am regăsit în el fascinată de puterea minții pe care cu greu ne-o descoperim. Pentru mine această lectură a fost o terapie, în cadrul propriei mele terapii, o oglindă pentru jocul minții, stimularea autocontrolul și observarea lucrurilor pe ansamblu.
Căpşunăriţa 
Dune si multe alte carti sunt genul de carti pe care trebuie sa le citesti la 15 ani. Iti formeaza o cultura si o educatie care iti va ajuta in viata. Tu ai intarziat vreo 25 de ani, ai idee care e costul? De curiozitate, intreaba-ti terapeuta.
Sper ca ai citit Ender’s Game.
ApreciazăApreciază
@w – la 15 ani interpretezi informația într-un fel, la 25 în altul, la 35 încă un altul și tot așa. Eu la 15 ani am citit alte cărți (Voltaire), pe care tu poate le-ai citit la o vârstă mai avansată sau de loc.
ApreciazăApreciază
Nu as face presupuneri despre ce au citit altii, doar comentez despre ce au spus tu ca ai citit. Da, la 15 ani interpretezi intr-un fel, la 25 in altul, etc., de-aia unele carti le recitesc la fiecare 10 ani. Dar sa citesti Dune pentru prima data e o problema indiferent ce citeai la 15 ani.
Voltaire e discutabil ca exemplu de formare culturala in epoca curenta. E un aperitiv sau un desert pentru masa unui adolescent in crestere, nu e meniul principal. Iti spun asta doar pentru ca ai ocazia sa influentezi copiii din casa, nu in alt scop.
ApreciazăApreciază
@w – mi-se pare deplasat să spui cuiva că-i o problemă să citească Dune prima dată la 30+ de ani. Eu zic să nu exagerăm cu generalizarea, fiecare citește ceea ce vrea, nu există lectură obligatorie. Pe mine nu m-au fascinat SF-urile in adolescență, aveam dune în bibliotecă dar nu m-am atins de ea. Eu pe vremea respectivă eram fascinată de istorie, în special a Franței. Știu mai multe despre istoria acestei țări decât știu despre istoria României, deși eram foarte bună la istorie. Ca să învăț despre istoria Franței, am citit o mulțime de cărți pe tema asta a autorilor francezi traduși în limba română. Printre alte cărți eu am citit Justine a lui Sade în liceu. Bănuiesc că ai auzit de ea 😋.
ApreciazăApreciază
Nu mi se pare deloc deplasat sa ii spui cuiva ca exista o varsta potrivita pentru o gramada de lucruri, de la citit carti la facut copii. E deplasat sa ii spui cuiva ca e o problema daca vrea sa faca copii la 60 de ani? Sau sa se lase de suzeta la 12 ani? Vorbesc de cazuri reale, nu ipotetice, si vorbesc de cazuri in care ai de ales, nu ca o persoana foarte apropiata mie care a invatat sa citeasca la 60 de ani.
Nu conteaza cand iti place tie SF-ul, conteaza cand ar fi potrivit sa iti formezi o educatie care te formeaza ca om; la 15-20 de ani esti in crestere si formare. Daca te apuci de educatie la 30-40 de ani ai o intarziere, un retard, cum spun francezii. Si fiecare nu citeste doar ce vrea, altfel scolile nu ar avea programa obligatorie cu materii si continut obligatoriu – chiar daca o parte din continutul ala e imbecil (ex: religia) ideea in sine e corecta: elevul nu stie ce e bine pentru el pentru ca you don’t know what you don’t know.
ApreciazăApreciază
@W – a compara cititul de cărți sau educația, cu făcutul copiilor este fundamental greșit. Toată viața învățăm și ne educăm, existând în lume o vastă informație de calitate pe care o putem dobândi prin studiu sau prin experință directă, pe care nici un om nu o poate acoperi cu totul. Ce definești tu a ”educație ce te formează ca om” nu este universal valabil pentru toată lumea și nu există o cale a cunoașterii și a educației universală. Totul este subiectiv și depinde foarte mult de mediul și societatea în care trăiești. Nu există cărți universale, fiecare ar trebui să citească ceea ce vrea, ceea ce îl interesează, nu ceea ce o alte persoane stabilesc universal. Suntem diferiți, avem talente și înclinații diferite, de aceea nu ni se potrivesc aceleași lucruri, aceleași cărți. Să-ți dau un exemplu mai simplu: recent în Polonia a promovat filmul Moromeții, în contextul promovării culturii românești. Pentru mine romanul respectiv nu reprezintă o poveste de reper din cultura românească (acum, te rog să te șochezi), pentru că eu nu mă identific cu povestea respectivă în nici un fel, nu o pot corela cu experienta dobândită la țară sau în mediul românesc și găsesc cuvântul ”Fă” un vulgarism penibil. Pentru că eu sunt din Transilvania, autorul cu care eu mă identific este Liviu Rebreanu. Romanul Ion este pentru mine esența culturii românești, nevoia de pământ pe care am observat-o și la bunicii mei, ca să nu mai spun despre elementul maghiar, absolut indispensabil și lângă care am crescut.
ApreciazăApreciază
Elevul nu știe ce e bine pentru el pentru că nici nu e încurajat să descopere ce-i place. 16-17 ani i se spune în școală că „trebuie să” în diferite forme și puțini reușesc să înțeleagă ceva despre ce ar vrea să facă cu adevărat și la ce ar fi buni. Listele alea cu lectura obligatorie ce cultură generală au înrădăcinat? niște idei învechite care par savante în bula literaturii românești. În școală nu e nimeni încurajat să descopere prin citit și să-și contureze singur idei, nici măcar în liceu.
Degeaba citești Dune la 15 ani dacă problema ta e că ai prea multe coșuri și nu te plac băieții/fetele. Adolescența e un proces ciudat și nu e pentru toată lumea la fel, mai ține și de familie și de ce ai în jur. O să rămâi cu fix nimic din ce scrie Herbert acolo când mintea ta e în altă parte.
Copiii sunt ca un burete, da, dar la un moment dar o să aibă repulsie la ceva și să pună de o parte toate informațiile alea, în loc să le dezvolte în timp. E plin de olimpici și premianți care ajung să facă și să fie preocupați de complet altceva la maturitate decât chestii la care excelau în școală. Cei pe care-i cunosc eu au aruncat pur și simplu într-un puț toate informațiile alea – știu că trebuia să le dezvolte gândirea, dar le-a invocat și o reacție gen „gata, nu mai vreau!”.
Unele lucruri în viață nu pot fi făcute la „timpul lor” din n motive, degeaba ai regrete pe tema asta.
ApreciazăApreciază
@capsunarita: nu e nevoie sa iti cauti scuze, majoritatea oamenilor nu vor citi niciodata Dune si nu vor sti niciodata ce au pierdut. Las-o asa, nu poti decat sa strici si mai mult. Si da, pot sa compar, daca nu poti sa intelegi nu inseamna ca nu e asa; am spus clar ca sunt anumite chestii care trebuie facute la vremea lor si acest context sunt foarte comparabile, in special in epoca feminismului dus la absurd.
@dam167: da.
ApreciazăApreciază
Normal, nu da nimeni bani ca sa plece de la „terapie” cu sentimente de vinovatie sau ratare.
Psihologul e preotul noii religii, pleci de acolo auto-iertat de toate magariile care le-ai facut sau ti-au trecut prin cap. Contra-cost desigur, la niste preturi deloc modeste.
ApreciazăApreciază
@Hehe – doar nu crezi ca la popă e pe gratis 😂?
ApreciazăApreciază
Ia zii cat te costa pe tine o ora la „terapie” si cate ore faci pe luna, sa moara toti popii de invidie.
ApreciazăApreciază
Sper sa te ajute: https://www.artdevivre.ro/secolul-egocentrismului-teoriile-psihanalitice-ale-lui-freud-si-manipularea-maselor/
„Ierarhia socială duce la comparație, comparație duce la invidie, invidia duce la depresie – din aceste mecanisme de bază rezultă o multitudine de alte ideologii/mecanisme care vin să trateze simptomele: cultura creditului pentru a-ți permite mai mult decât îți permiți, psihiatria pentru a trata depresia care rezultă din sentimentul ratării sociale pentru că ești comparat și te compari cu alții, activismul social pentru a-ți da sentimentul că ai puterea de a schimba ceva, industria self help pentru a-ți depăși condiționările genetice și sociale, psihanaliza pentru a găsi vinovați responsabili de nefericirea ta, spiritualitatea pentru a evada magic din nedreptățile vieții, filtre de editat poze pe instagram pentru a părea la fel de perfecți, social media pentru a face paradă de vieți aparent fericite, de o falsă moralitate, inteligență sau cultură.
Ipocrizia, minciuna și automințirea sunt efectele secundare ale comparației și competiției ierarhice, mecanisme prin care individul vrea să pară mai mult în proprii săi ochi cât și în fața celorlalți.”
Pare ca te orientezi tot mai tare spre activism social si psihanaliza. Keep the eyes on the ball, girl! Ti se pare ca ai „balls”, in fapt ai nevoie de o pereche buna in casa, altfel ajungi iar in haos si agitatie inutila. Si timpul nu trece in favoarea ta, femeile nu au luxul sa-l piarda aiurea.
ApreciazăApreciază
Magic formula „there is no spoon” doesn’t always bend the spoon.
„Si timpul nu trece in favoarea ta, femeile nu au luxul sa-l piarda aiurea.”
Cu cat inainteaza in varsta anumite femei cred ca au mai mult control si „balls” cand de fapt realitatea pentru ele merge cam in sens invers. Si ajung sa-si spuna o tona de povesti, doar ca sa nu se confrunte cu ea. Eventual ajung sa se rupa total de realitate.
ApreciazăApreciază
@Marona – ”Si timpul nu trece in favoarea ta, femeile nu au luxul sa-l piardă aiurea.” – asta-i din filozofia de bordură românească? Într-un singur aspect într-adevăr femeile au constanta timpului mai apăsătoare decât bărbații, făcutul copiilor. Au termen de expirarea pe treaba asta, deși termenul respectiv este destul de lung, căci pe la 50 de ani puține se mai aventurează la treaba asta. În rest timpul trece la fel, cu mici avantaje și dezavantaje de la un sex la altul. În general femeile sunt mai longevive, așa că dispun de mai mult timp de pierdut.
ApreciazăApreciază
@hehe – după tine ar trebui arse pe rug toate femeile care îmbătrânesc, doar e păcatul lor suprem.
ApreciazăApreciază
Nu. femeile nu dispun mai mult timp de pierdut.
Pe pe la 40 si ceva incep sa devina invizibile. La 50 nu mai zic. Fara legatura cu facutul copiilor.
E vorba de aspectul care conteza cel mai mult pentru sanatatea lor psihica – relatiile.
Ca pentru sex, la o adica si la 80 poti gasi pe cineva de 20 si ceva sa te … daca n-ai prea multe pretentii.
Arse pe rug?? Ca imbatranesc? Asta ce e, un fel de act de mila? 🙂
Nu, pot imbatrani frumos dar cand au apucaturi de adolescenta pe la 40-50 in loc sa-si ia in serios rolul de mame/bunici nu mai e asa frumos.
ApreciazăApreciază
@Hebe – rol de mame și bunici? Serios? Poate sunt femei care nu-și doresc să fie mame sau bunici? Cu alea ce facem, le excludem din societate?
Eu când eram pe portalele de întâlniri aveam o mare problemă și anume că tipii de vârsta mea erau îmbătrâniți rău, arătau ca niște moșulici pe lângă mine, majoritatea fără păr sau deja cărunți. Îmbătrânirea nu ține de gen, ci de gene și alegerile personale.
ApreciazăApreciază
Poate nu m-am facut inteleasa si te-am ofensat absolut neintentionat. Adevarul doare dar este util, mai util decat iluziile, cand vrei sa ai rezultatele dorite, nu consolari pentru esecuri sau prezentarea esecurilor ca victorii/alegeri personale.
Eu iti spun doar sa nu te bazezi pe faptul ca tu esti/vei fi exceptia de la regulile dupa care functioneaza lumea. Sa fim realisti, toti adultii fac tampenii, toti avem esecuri si ratari, nu-i sfarsitul lumii, daca am priceput ceva din ele, deci facem ajustarile necesare, ca sa n-o dam in bara iar si iar, dar…ramane adevarat ca optiunile si sansele ni se imputineaza cu varsta, iar femeia, spre deosebire de barbat, in relatia cu sexul opus, nu poate funciar (altfel ar fi plin pamantul acum de sugar mamma) compensa pentru pierderea de tinerete, fertilitate, frumuseste (preferinta nedzmintita a barbatilor) optiuni) cu portofelul si oferta de imbarcare in life-style aferent (preferinta nedizmintita a femeilor). Tu ne spui ca observi cat de babalaci sunt barbatii de varsta proprie, dar esti convinsa ca altii nu observa ca tu ai 40 de ani acum, fiindca gena si pilates…..
O femeie de bun-simt poate sa devina tot mai pretioasa/relevanta pentru sotul/partenerul ei, pentru copii ei, pentru familia ei extinsa, pentru prietenii vechi si apropiati, cu trecerea timpului, dar in niciun caz pentru restul lumii. Pe restul lumii o doare in fund de dansa. Acolo, pe piata libera a relatiilor, valoarea ei (determinata de cerere si oferta) scade cu gradul de uzura fizica si psihica pe care varsta il imprima tuturor oamenilor. In profesie, iar este posibila treaba cu mentinerea/cresterea valorii, dar putin probabila. Imensa majoritate a femeilor care se cred de cariera au, de fapt, simple job-uri, iar joburile alea se dispenseaza de ele rapid cand doamnele maritate cu job-ul devin frustracioase, certarete si pretentioase mai degraba decat utile, chestie care, ca un facut, li se intampla mereu femeilor maritate cu job-ul.
Sa mizezi pe faptul ca vei fi exceptia este ca si cum ai juca la loterie ca unica strategie de investitie pentru un viitor rezonabil.
OK, sa uitam momentan de diferenta barbati-femei. Regula infailibila este ca omul de varsta a doua are alte nevoi decat cel tanar, iar daca nu le prioritizeaza pe astea, ci se preocupa exclusiv de „dorinte” si „placeri” si „impresii” si „experiente”, se trezeste batran si incapabil sa mai obtina ceea ce-i trebuie, ca ce-si doreste si prefera oricum devine imposibil. Eu asa cred, ca astea-s chestii de bun-simt, nu filozofie de bordura din Romania, cum iti pare tie. Csf, au dreptate si americanii, common sense is not so common.
ApreciazăApreciază
@Marona: nu cred că poate reacționa cineva pozitiv (evăr) când îi spui să îmbătrânește și ar trebui să fie într-un fel anume, chiar dacă la un nivel cinic așa e. Oamenii sunt diferiți și au percepții și nevoi diferite, unii nu se pot lua după conduita standard oricât de logic sau de echilibrat ar suna.
Dacă am face un profil al bărbatului pe care îl caută/căuta autoarea – și alte femei de altfel -, venit, păr, dinți, înălțime, dimensiunile cucului, pasiuni, viziuni, moralitate, litere grecești și toate cele, cred că statistic avea șanse minime să găsească așa ceva. Alternativa e să-i cadă cineva cu tronc (cum pare că s-a întâmplat) sau să-și trăiască viața în continuare în loc să caute ce-i zice lumea că ar trebui să caute.
Normal că bărbații observă că are 40 de ani, bărbații observă mult mai multe decât au impresia femeile, doar că se discută mult mai puțin despre asta. Dar dacă ei nu i-a plăcut de vreunul asta e, nu poți avea o relație cu o persoană care nu-ți place doar pentru că ai tu 40 de ani și ar trebui să-ți cobori standardele.
ApreciazăApreciază
„Poate sunt femei care nu-și doresc să fie mame sau bunici? Cu alea ce facem, le excludem din societate?”
Ba deloc, nu mai ardem vrajitoare de secole …….glumesc, da? :))
Dar cum zicea Marona (desteapta femeie, mai sunt ca tine libere?:) trebuie sa se adapteze frustrarilor inerente care vor rezulta de aici.
Adica daca n-au investit intr-o familie, copii, timpul si varsta le vor aduce o gramada de insatisfactii.
De ce? Ca la orice trucuri ar apela si terapie pe bani grei, nu pot evita natura lor, regulile sociale, natura celor din cercul ei social, natura barbatilor, etc.
Si tu n-ai putut evita sa te confrunti cu ideea ca relatiile sexuale cu parteneri ocazionali, oricat de „trasnet” ar fi si diverse pasiuni marunte, plimbari, betii nu pot inlocui satisfactia care vine dintr-o relatie armonioasa cu un barbat.
N-ai ce sa faci, nu poti duce toata lumea din jur la terapie :)) Si acolo sa invete niste giumbuslucuri mentale si gata, s-au adaptat pe ce vrei tu, nu mai este nici un conflict intre ce vrei tu si ce poate lumea sa-ti ofere, intre ce faci si cu ce te alegi vs ce iti doresti, etc.
„Eu când eram pe portalele de întâlniri aveam o mare problemă și anume că tipii de vârsta mea erau îmbătrâniți rău, arătau ca niște moșulici pe lângă mine, majoritatea fără păr sau deja cărunți. Îmbătrânirea nu ține de gen, ci de gene și alegerile personale.”
Eu cred ca si la partenerul tau actual poti gasi trasaturi de „mosulica” daca te uiti mai bine 🙂
Dar pur si simplu il vezi printr-o alta optica 🙂
Si sunt sigur ca si pentru el n-ai fi chiar prima optiune, strict fizic vorbind, poate si din alte puncte de vedere dar compensezi pe alte planuri 🙂
Si el la randul lui are un stil de viata, nu are timpul si banii sa-i toace cu una de 20 ani prin plimbari cluburi betii etc.
Per total esti best deal la el, in momentul asta. Si el la fel pentru tine.
Nu sunt sigur daca n-ar apare un milionar in viata ta, n-ai realiza brusc ca actualul partener are 40+ ani, ca are multe lipsuri de relationare, iar celalat chiar daca are mai mult „arata mult mai tanar pentru varsta lui” :))
Nu aveti nici unul un sistem de valori atat de puternic incat relatia asta sa tina si peste 10 ani.
Desi s-ar putea ca frica de singuratate si lipsa de optiuni mai bune sa va gaseasca impreuna si atunci. Sa speram ca nu frustrati ca asta v-a fost alegerea finala ci oarecum impacati si cat de cat fericiti.
ApreciazăApreciază
@Hehe – vezi ca iar ma confunzi și greșești. Experiența proprie cât și ceea ce am văzut in jur mi-au demonstrat ca sunt mai mulți oameni nefericiți in cuplu, decât singuri. Când ești singur, măcar ai opțiuni, te poți cupla oricând, dacă ți-e frică de singurătate. Când ești singur in cuplu, ai cam belit-o, dar se practică la greu înșelatul, deci poate ai belit-o doar parțial 😅.
Cât despre faza cu familia la bătrânețe, văd in jurul meu și bărbați și femei singure la o vârsta mai înaintată. Știi care sunt disperații, cei care nu își găsesc și cărora le este cel mai greu: bărbaților. Femeile au in ele natura conexiunilor și leagă prietenii între ele la bătrânețe, de unde și mai suportabila viața. In schimb bărbații sunt foarte singuratici și le este mult mai greu. Vorbesc cu gândul la exemplele pe care le văd in jurul meu, nu a priori.
ApreciazăApreciază
Știu că nu-mi era adresat comentariul de mai sus, dar mi se par cam aiurea ideile de acolo. Mi se pare foarte ciudat pentru că ce spun eu mai jos ai asimilat deja din proprie experiență, notată chiar pe blog.
Ăia din jurul tău nefericiți în cuplu de ce rămân în cuplu? pentru că și-au găsit n scuze. Dacă și-au găsit n scuze și se complac în situația asta ar trebui să vadă și lucruri bune, și să-i vezi că reușesc să crească împreună. Nu cred că oameni foarte ok separat se strică complet doar pentru că-i leagă o relație.
Înșelatul strică totul, adică pe ambii parteneri – poate nu în 100% din cazuri, dar în majoritatea lor, mai ales pe la 30 de ani când ar trebui să ai capul pe umeri.
Când ești singur și te cuplezi aiurea o să ți se pară și mai cruntă singurătatea pentru că ai să constați că nu ai vreo conexiune cu persoanele cu care te cuplezi. E ok dacă nu te deranjează singurătatea, altfel e mai rău.
Bărbații nu leagă prietenii strânse? Cred că te învârți prin cercuri tare ciudate dacă percepțiile astea vin din jurul tău.
ApreciazăApreciază
@dam167 – ai fi surprins să afili cum înșelatul de fapt menține relații în viață și partenerii se suportă mai bine după ce fiecare își satisface nevoile în afara relației. Dacă pe la 30 cuplurile poate se mai abțin cumva de la înșelat, pe la 40, amorurile clandestine sunt în floare. Hai să nu mai trăim în naivitate.
Oamenii stau în relații din ”n” motive, cum se zice în Polonia că, creditul îi ține mai legați decât popa. Credit, copil, lipsa de alte posibilități – toate te țin pe loc, ba chiar și poziția socială. Multe femei dacă ar divorța nu ar mai dispune de aceiași și aceeași siguranță ca și în căsătorie.
Nu trebuie să ai neapărat o conexiune cu toate persoanele cu care te cuplezi pentru sex sau chiar pentru petrecerea timpului liber. Sunt oameni care au nevoie de conexiuni mai multe, iar alții de conexiuni mai puține.
Din ce am observat, bărbații la vârste înaintate tind să fie mai izolați decât femeile. Nu am făcu un studiu pe tema asta, dar poate cineva ne trimite un link. Probabil depinde și de țara în care a fost făcut studiul.
ApreciazăApreciază
Pe restul lumii doare in fund de orice si oricine indiferent ca ne referim la adolescenti, adulti…octogenari…barbati, femei…… In orice etapa a vietii o persoana este importanta doar pentru familie si prieteni, atat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai stai puțin, creditul, lipsa siguranței financiare și rușinea (poziția socială) te fac nefericit și dacă ești singur. Dacă în viața asta te chinui alături de cineva ca să ai chestiile alea scuză-mă, dar e o alegere pe care o faci. Pe bunicii mei i-am înțeles (oarecum), că după război nu erau deschise cluburile să mergi la agățat și să vezi ce pică, atunci o căsătorie aranjată era o soluție de compromis. Îi înțeleg și pe cei foarte săraci, dar cred că nu despre ei discutăm.
Problema unor oameni care se complac în situații ca cele de care amintești tu nu e că sunt într-o căsnicie, ci că n-au imaginație sau inițiativă – așa că se plâng prietenilor.
N-am zis că infidelitatea nu e comună. La 20 de ani e chiar mai ușor, că era un chef și băutură și na… iartă-mă dragă știi, hormonii. La 30+ într-o relație serioasă/căsnicie ce să suporți mai bine? un partener cu care nu mai împarți nimic, pentru că nevoile ți le satisfaci în altă parte? Ce suporți, mai exact, că n-are toane, doar vă salutați și aia e?
Repet, nu vorbim de Pavel, agentul de vânzări care caută tot timpul puștoaice cu care să-și „satisfacă nevoile” și vine zâmbăreț acasă la Agata, cu flori în mână și un zâmbet pe moacă. Pavel are o viață mai seacă decât vinurile de pe valea Loarei, eu mă refer la oamenii cu aspirații și caracter. Una sau mai multe relații extraconjugale înseamnă timp și resurse care te obosesc la un moment dat.
ApreciazăApreciază
dam167 – ce înseamnă pentru tine foarte săraci? Dacă alături de soț ai casă cu etaj, mașină în curte și poți să golești cardul fără să te uiți la prețuri, poate că-ți convine căsnicia pe butuci, când alternativa e chiria, transportul public și întoarcerea la 8-16 program de muncă? Cei care au bani, fac mult mai multe concesii și de cele mai multe ori aleg să rămână în relații nesatisfăcătoare pe care le completează cu aventuri, decât cei care nu au nimic.Când nu ai nimic, nu ai nici ce pierde la partaj.
Din ceea ce cunosc eu, a posteriori, nu așa din ce-mi imaginez, cu cât oamenii, și mai ales bărbații, au mai mulți bani, cu atâta sunt înclinați să aibă relații extraconjugale. Nu unul, ci câțiva mi-a mărturisit că nu primesc acasă ceea ce au nevoie, atenție, iubire și sex, de aceea își iau amantă. Nu vor să se despartă pentru durerea partajului ar fi sfâșietoare pentru ei. Desigur, unii mai baga copii ca și motiv, că sună mai bine.
”Aspirații și caracter” – o utopie în realitatea foarte dură a relațiilor interumane. Ce sunt aspirațiile, decât niște gogoși pe care ni-le servim în viitorul ideal din mintea noastră, când refuzăm să acceptăm că lumea-i învârtită de bani și putere. Caracter – de ce ai crede că toți cei care înșală au caracter îndoielnic? Eu știu oameni de mare caracter, minunați chiar, generoși, interesanți, care își înșală cu succes partenerii. Înșelatul nu-i o crima socială, este o alegere individuală. O soluție de compromis.
ApreciazăApreciază
Prin oameni foarte săraci înțeleg oameni fără prea multă școală care o duc de pe o zi pe alta, indiferent că e din vina lor sau diferite circumstanțe nefavorabile. Ăia care abia pun ceva pe masă pentru ei și copiii lor sau care au diverse boli cronice, persoane cu handicap în familie – viață grea, cu alte cuvinte.
Am văzut și eu infidelitate în jur, niciodată n-a dus la nimic bun. Prin aspirații mă refer la faptul că te preocupă confortul vieții, vrei să înveți ceva nou din când în când și îți dezvolți pasiuni. Vrei să investești, vrei să-ți iei barcă, motocicletă, avion, submarin, vrei să cutreieri lumea, nu știu, chestii pe care vrei să le faci în viață. Când de la parteneră n-ai atenție, iubire și sex, ce ai de fapt? sarmale? Am înțeles cu partajul, dar e mai trist să locuiești așa într-o vilă decât cu cine vrei într-o garsonieră.
Când ți-au mărturisit diverși ce nu primesc acasă, puteai să-i întrebi ce au primit partenerele lor. Mie poveștile unui bombonel care se crede sfânt, dar nevasta-i cutră și cu dureri de cap când vine vorba de sex îmi sună dubios. E ușor să dai tot timpul vina pe partener, dar relațiile rar se răcesc doar din vina unuia dintre ei. Mai bine bagi banii în amante decât să-i dai ăleia la partaj și să-ți vezi de viață?
Păi adulterul cam e infracțiune, dar da, o alegere individuală. Eu nu zic că cei ce înșală trebuie omorâți cu pietre, am prieteni buni care au făcut asta, dar faptul că și-au înșelat partenerele n-a fost niciodată ceva bun. N-a fost nici treaba mea, dar ideea că dacă n-ai sex acasă completezi din vecini nu ține. Poate aparent, că mai nou ne place nouă oamenilor să ne tot prefacem de ochii lumii, dar în profunzime nu ține. Nici măcar nu cred că „once a cheater always a cheater”, dar oricum ai lua-o înșelatul creează mai multe probleme decât rezolvă – dacă se poate spune că rezolvă.
ApreciazăApreciază
@dam 167 – când zici de oameni săraci, observ că te referi la clienții religiilor – ăia sunt deja luați de popă și guru, deci dacă religia zice că nu, nu înșală pe motive religioase.
Nu știu să fie înșelatul o infracțiune în codul de legi al EU, dar cu siguranță e prin țările arabe, mai ales când soția înșală și-i omorâtă cu pietre. Înșelatul este o chestiune individuală și fiecare o face din motive proprii. Când e vorba de avere, chiar nu cheltuiești cu amanta nici 2% din cât ar lua nevasta. În privința adulterului, cam fiecare cu treburile sale. Eu nu judec, nu condam, nu consider că-i bine, dar nimic nu consider că-i rău, pentru unii este o soluție, pentru alții o alegere, fiecare cu alegerea lui.
ApreciazăApreciază
” Știi care sunt disperații, cei care nu își găsesc și cărora le este cel mai greu: bărbaților. .”
Le este greu ce? Sa gaseasca o partenera pentru sex ocazional?
Nop, la ambele sexe e foarte usor cu o conditie simpla: sa coboare standardele.
Esti barbat, ai 50 si vrei sa f. ceva sub 40? Daca n-ai bani ca lumea si nu impresionezi nici altfel, slabe sanse.
Dar de la 40 in sus sunt sanse sa dai peste una la fel de singura si dispearata ba chiar sunt cu duiumul, ca nu prea au fost in stare sa pastreze o casnicie.
Daca tu crezi ca esti prea cool sa f. babe, aste e, ramai nf.
Si astea de 40, desi poate la 40 mai au ceva sperante la relatii sau sex cu FatFrumos, la 45-50 ani sigur le ies din cap toate prostiile sau is nebune de legat si atunci si sexul ocazional cu specia asta e periculos.
Relatii? Un barbat care a trecut deja printr-o casnicie nu prea moare dupa relatia cu o femeie dupa 45-50 ani ca deja stie cam ce asteptari sa aiba de la una si concluziile nu sunt prea frumoase.
Si de obicei barbatii au cu ce sa-si umple timpul.
Unii mai bine, altii mai prost, dar nu mor fara iz de piz langa ei.
In schimb femeia, pana moare e terorizata de ideea de a fi singura.
„Femeile au in ele natura conexiunilor și leagă prietenii între ele la bătrânețe, de unde și mai suportabila viața”
Dap, am vazut.
2 prietene nebune de care scapa dupa multi ani de teroare si dupa patosul cu care vorbeste de ele probabil alea erau si crema.
Aia 1345 de prieteni de pe facebook & instagram, colege de munca, nu prea se pun.
„Eu nu judec, nu condam, nu consider că-i bine, dar nimic nu consider că-i rău”
Bwahahaha, asta pana ai afla ca tu esti aia inselata.
Pai nu erai tu care visai sange pe pereti ca individul care nici macar nu te luase de sotiei, erai doar amanta, a 50a si ceva parca, te-a „abandonat”?
Vorba vine, a trecut la alta, ca tu vroiai legaminte si promisiuni, aka „eu is desteapta tu esti prost dupa 50 femei inca nu stii cu ce se maninca „dragostea” de femeie”.
Ia sa derulam scenariul urmator, actualul tau „partener” mai arde pe cate una din cand in cand, fara sa stii tu. Fara prezervativ si poate iti mai da si ceva surprize. Nu consideri ca-i rau, asa-i?
ApreciazăApreciază
Ai perfecta dreptate, Dam167, niciun adult n-ar trebui sa incerce sa-l indemne pe un alt adult la luciditate, mai ales cand n-are nicio miza personala, nu urmeaza sa fie afectat in niciun fel de deciziile nerealiste ale celuilalt, singurul care va trebui sa suporte consecintele. Cine face asta este practic o persoana care si-a uitat bunele maniere si, mai grav, isi pierde timpul aiurea, celalat isi apara si mai inversunat gargaunii. Guilty as charged!
Dar cinica sa stii ca nu eram, chiar am fost convinsa ca totul va fi bine sub soare pentru Capsunarita daca se concentreaza iar pe micul miracol care i s-a intamplat, anume sa-i pice unul cu tronc, asta nu-i o chestie care se intampla des in viata omului.
ApreciazăApreciază
@Marona – mie îmi pică des diverși cu tronc, ce-i drept, tot mai rar in ultimii ani 😉
ApreciazăApreciază
@Marona: ca o paranteză, viața m-a învățat că cu cât știi mai multe, cu atât mai greu e să tragi concluzii clare și general valabile – deși școala m-a învățat opusul, inginer fiind. Așa că eu unul sunt sceptic când văd viețile oamenilor reduse la câteva sute de cuvinte (cumulat) în comentariile unora de aici.
Poate în vid ai dreptate, dar gărgăunii ăia pe care spui tu că și-i apără sunt bazați pe niște argumente dar, chiar dacă pot fi greșite, nu te interesează și vrei să-ți impui punctul de vedere – asta în practică rar merge, just sayin’. Fiecare are dreptul să-și trăiască viața cum consideră de cuviință și suportă consecințele dacă calcă strâmb. Nu zic că n-ar trebui să-ți expui punctul de vedere, doar că ar trebui să te aștepți ca unii să nu-l accepte. Asta e calitate pe care o au prietenii adevărați, puterea de a-și susține prietenii chiar și în alegeri pe care le consideră greșite.
Ce vreau să zic e că uneori viața e prea scurtă pentru a încerca cu disperare să te încadrezi în dogmele societății și în teoria chibritului când vine vorba de bărbați, femei și relații în general. Dar mai avem de învățat noi românii (are și autoarea dreptate aici), că încă avem impresia mulți dintre noi că înțelegem mai multe decât e cazul – până la urmă îi considerăm culți pe ăia care mai știu ceva din școală și deștepți pe ăia care au citit câteva cărți mai întortocheate decât media.
ApreciazăApreciază
Dam, tocmai zi-am spus „I get it, man, thanks for pointing it out to me”, iar asta aproape nu mai auzi niciodata de la o femeie „moderna”, trecuta de 40 de ani, cu atat mai putin de la autoarea acestui blog, careia tu i-ai spus in ultimii doi ani zeci de lucruri rezonabile, care-i contraziceau convingerile/opiniile ferme, detrimentale siesi, in primul rand. Ultimul exemplu, treaba cu inselatul, care in mintea ei ar fi o solutie la problemele unui cuplu, cand tot ce-am vazut noi (si eu, nu doar tu) in viata pana acum este ca adauga o problema uriasa care le magnifiaza pe celalalte si sfarseste prin a distruge si ce era bun sau sanatos in cuplu respectiv. Este acesta un adevar absolut? O relatie deterministica? Nu, tot una probabilistica, dar cu probabilitate atat de uriasa in functia cauza efect incat exceptiile au relevanta infima si, prin urmare, practic, nu filozofic, n-ar trebui sa ne ghideze viata daca vrem o viata mai buna.
Cum spuneam, n-am o miza aici, iar ego-ul meu poate sa suporte fara probleme neacceptarea invalidarea opiniei, refuzul argumentelor sau experientei de viata. Uneori revin sa ma explic mai bine sau sa clarific ceva, cum ar fi faptul ca nu sunt motivata de rea-credinta ori cinism in demersul meu, poate ajuta la receptionarea mesajului, dar … nu insist nebuneste cand usa este inchisa. Tu inginer, eu economist – vad totul prin prisma constrangerilor bugetare si a functionalitatii pietelor hahaha. Ori ce avem noi aici, care ma preocupa, un caz tot mai grav de „market failure” pe piata relatiilor pentru cei din generatia noastra, generatia X. Niciodata in istoria lumii n-a existat un numar mai mare de oameni single de varsta a doua, practic au depasit numarul oamenilor casatoriti/aflati in relatii de lunga durata. Parca este razboi. Toti acestia au fie frici, fie pretentii pe care cealalt sex fie le provoaca prin comportare, respectiv nu le poate satisface. Dar chiar au incetat sa mai aiba nevoie unii de altii si chiar le este mai bine pe cont propriu, ca avem evolutie si progres….Don’t think so, natura nu face salturi asa de uriase, in mai putin de 30 de ani. Sunt pe acest blog, ca si pe altele, ca sa ma obisnuiesc cu acest nou „normal” si sa-l inteleg mai bine. Capsunarita, care-si expune cu totala candoare convingerile si pretentiile, ma ajuta sa inteleg ce se intampla in jurul meu si pe planeta pamant, in general, cu generatia noastra, in care am multi prieteni, femei si barbati, unde traiesc, dar si in alte colturi ale lumii. Eu, bineinteles, sunt incapabila sa o ajut pe ea sa afle/inteleaga ceva. Esuez lamentabil de fiecare data. O sa incerc tot mai rar, pana o sa renunt. Dar ii raman recunoscatoare.
ApreciazăApreciază
^ @Marona, comentariu excelent! intr-adevar, oricat s-ar caca pe ei unii, in realitate, statistica nu minte. lucrurile stau cum stau, pentru ca datele arata asa. exceptiile sunt irelevante, oamenii nu sunt atat de diferiti, in realitate, se pot incadra usor in cateva tipologii. sigur, ne place sa credem ca sunt unici, ca irepetabili, dar, in realitate, ne incadram lejer in niste tipologii. iar daca ,ulti-multi altii au jucat intr-un fel anume jocul si au esuat, well, cel mai probabil, jucand acelasi joc, esuezi la randu-ti :))
ApreciazăApreciază
” mie îmi pică des diverși cu tronc, ce-i drept, tot mai rar in ultimii ani ”
„Mie imi vine multi sa-i f., ce-i drept, mai rar in ultimii ani.”
Suna mai aproape de realitate, nu? Ca asta e pana la urma.
Totusi nu ne-ai spus, te-ai supara daca te-ar „insela” „partenerul” ?
„intr-un fel anume jocul si au esuat, well, cel mai probabil, jucand acelasi joc, esuezi la randu-ti”
definitia prostiei crunte: faci fix acelasi lucru, astepti rezultate diferite ca nah, suntem diferiti, unici, nu trebuie sa gandim in timpare, blah blah..
” Asta e calitate pe care o au prietenii adevărați, puterea de a-și susține prietenii chiar și în alegeri pe care le consideră greșite.”
In ce kkt de film comercial ai vazut asta?
Adica na, ai un prieten care zice ca diseara se arunca de pe cladire tu ce faci, te arunci ca un bou sa-i faci rost de acces pe acoperis, da?
Vrea sa-si omoare nevasta, ii faci rost de sac si-l ajuti sa care cadavrul.
Destept esti tu mai…
ApreciazăApreciază
@Hehe: tu ai 12 ani? alegeri greșite pentru tine înseamnă că vrea să-și omoare nevasta sau să se arunce de pe clădire? Eu mă gândeam că se cuplează cu cine n-ar trebui, își înșală nevasta sau chestii de genul, numai ce zici tu are treabă cu filmele. Mai ales că am zis alegeri greșite, nu infracțiuni sau crime.
Zici tu aiureli pe aici, dar extremele astea sunt… I just can’t.
ApreciazăApreciază
Ah, da, pentru tine alea nu sunt alegeri gresite :))
Si daca nu e in codul penal e ok, da?
Ca atat te duce pe tine capul, imoral – penal, orice altceva e permis.
Pai uite ca sinuciderea nu e codul penal. Si nici nu e crima, practic.
Mai sa fie.
Adica daca ala vrea sa-si insele nevasta ii faci rost de o c*rva.
Eventual i-o imprumuti pe a ta.
Adevarat prietenesc, adevarat barbatesc.
Adica nu conteza ca poate il prinde aia si il rupe in doua la divort, important ca are omul pofte, trebuie sa si le satisfaca cumva.
Asa e ca ai crescut fara tata?
Doamne fereste sa ai vreodata copii. Fete mai ales.
ApreciazăApreciază
Dacă îl prinde la divorț și îl rupe în două e problema lui, un prieten te ajută cât se poate – te sfătuiește și încearcă să te înțeleagă, nu caută curve -, în rest ești adult și răspunzi pentru faptele tale. Mai nou văd că fix ăia înguști și înverșunați atunci când nu trebuie vorbesc despre cine și cum ar trebui să facă copii ca să avem o lume mai bună – găsesc asta ca fiind trist și puțin ironic.
Eu cred că tu ești sufletul petrecerii în general.
ApreciazăApreciază
Nene, te admir.
Sincer.
De la suportul necondintionat acordat de prietenii „adevarati” prietenilor lor sa faca tampenii, ai ajuns la consiliere, stai ba frate nu fii cretin ca ce faci are consecinte.
Sigur ca pe urma nu-l poti opri ca nu are 14 ani si nu esti tacasu, dar nici nu cred ca ai sa-l primesti sa doarma la tine dupa ce nevasta l-a dat afara din casa ca l-a prins cu cucu in vecina.
Mai sigur e ca ai sa-i zici „de ce ai fost bou, doar ti-am spus” si ai sa-i inchizi usa in nas si te intorci in pat langa femeie ca doar n-ai sa aduci un alt barbat, mai ales unul gen, sa stea in casa cu femeia TA.
Duhhh.
Deci sa o lasam asta cu prietenii adevarati si suportul neconditionat nu-conteaza-ce-rahat-vrea-ala-sa-faca.
N-am inteles insa ultima parte, ce anume ti s-a parut contradictoriu in ce am afirmat.
ApreciazăApreciază
Tu îți faci tot felul de scenarii dubioase la care fiecare poate reacționa diferit. Ce e pueril în schimb e la împletești foarte ușor, după părerea mea fără să vi văzut în realitate așa ceva. Sau poate ai văzut undeva la sat și te-a marcat, nu știu.
Ai zis de sinucidere și înșelat – am cunoscut la un moment dat pe cineva care a încercat să se sinucidă și crede-mă, nu-i fain. Cu tot cu ajutorul specializat (pentru persoana respectivă), tu ca individ s-ar putea să nu faci ce trebuie indiferent de cât cugeți, așa că mi se pare stupid ca unu’ de pe internet, care nici măcar un pseudonim n-are, să vorbească așa ușor. Simplul fapt că vorbești fără să ai idee te face superficial și lipsit de empatie – zic doar ca fapt divers, că nu mă leagă nimic de tine.
Legat de ailaltă cu înșelatul, am 2 prieteni care au trecut prin asta și niciunul n-a vrut să doarmă la mine acasă. A fost mult mai simplu, voiau să discute cu cineva care să încerce măcar să înțeleagă, nu să fie de acord cu ei și să le cânte isonul – gen prieteni cu care să stea de vorbă și poate să primească un sfat; sau pur și simplu să se descarce.
În fine, aveam impresia că adulții înțeleg măcar ideea că te comporți cu prietenii așa cum ai vrea să se comporte și ei cu tine. Când închizi unui prieten ușa în nas sunt toate șansele să-ți întoarcă și ăla/aia favorul, simple as that. Toată lumea are defecte și face la un moment dat alegeri greșite, dar reacțiile pe care le ai țin de caracter.
Ultima afirmație din comentariul meu anterior se referea la faptul că nimeni nu vrea să audă ce spuneai tu – gen întreg penultimul tău comentariu. Dacă spui chestiile alea când ai în jurul tău oameni inteligenți o să se facă repede „distanțare socială” – asta înseamnă ironia cu sufletul petrecerii.
(Dacă se întreabă cineva de ce răspund la astfel de comentarii – la un moment dat vedeam și eu viața în alb și negru și eram mai dur, mai categoric și nu prea aveam încredere în oameni, mă ghidam după simulările și ideile mele. Apoi am împlinit 20 de ani, am cunoscut tot felul de oameni și mi-am schimbat abordarea. Eram mult mai jos din toate punctele de vedere dacă îmi păstram stilul toxic pe alocuri)
ApreciazăApreciază
„Tu îți faci tot felul de scenarii dubioase la care fiecare poate reacționa diferit”
Diferit in limita a X posibilitati unde X e un numar finit.
Nu am pretentia ca stiu cum ar reactiona fiecare dar e oarecum previzibil in unele cazuri.
De ex. @autoarea si-ar insela partenerul zicandu-si ca nu e nimic rau in asta ca „a fost o chestie de moment” (tipul nu s-a ridicat la nivelul la care hipergamia sa se activeze si ea sa aleaga un nou partener) dar cu singuranta s-ar simti revoltata daca partenerul ar insela-o. Ca ea a investit in relatie, el cum isi permite, nesimtul, chiar asa…?
Ia zii capsunarito, asa e? Sau ati stabilit deja ca aveti o relatie „deschisa” in care oricare poate f. orice prinde mai „extra”?
Tu mai sus ai zis asa:
” puterea de a-și susține prietenii chiar și în alegeri pe care le consideră greșite.”
Pai una e sa-i asculti, sa-i „descarci” si altceva sa-i sustii atunci cand chiar fac ceea ce tu consideri ca e gresit. Si mai ales cand se infrunta cu consecintele cu care poate nu trebuiau sa se confrunte daca erai mai pertinent incercand sa-i convingi ca alegerea aia e gresita.
„asta înseamnă ironia cu sufletul petrecerii.”
Sorry, tu poate ca ai crescut cu deficit de atentie care inca te marcheza poate cauti sa fii „sufletul petrecerii” si ai face orice pentru asta, inclusiv sa-ti pui chilotii in cap, dar crede-ma nu toata lumea e la fel.
” Eram mult mai jos din toate punctele de vedere dacă îmi păstram stilul toxic pe alocuri)”
Deja ne pierdem in detalii si fineturi care nu stiu daca esti dispus sa le intelegi.
Ca una e sa ai niste principii, alta e sa nu le ai si altceva sa le ai si sa fii un „toxic” (cum zici tu) cu ele.
Nu principiile sunt de vina ci faptul ca tu le implementezi ca un fariseu si sa renunti la ele nu rezolva problema.
Dar poti fi si fara principii solide si ipocrit.
De ex. aici poti sa tii isonul @autoarei care zice ca inselatul nu e rau, dar daca ai avea in cercul de prieteni un „prieten” care stii ca umbla sa f. nevestele altora, fara doar si poate nu l-ai invita la masa cu tine si nevasta-ta. Doar daca mergi cu lipsa de principii pana la caapt si consideri ca nu e un lucru neaparat rau sa fii un cuckold.
ApreciazăApreciază
Cata, am neglijat sa raspund la acest comentariu al tau, fiindca aveam impresia gresita ca nu doresti o discutie, ci doar sa-ti spui opinia. Abia azi am realizat ca poate nu ste chiar asa 🙂
Deci eu zceam: „O femeie de bun-simt poate sa devina tot mai pretioasa/relevanta pentru sotul/partenerul ei, pentru copii ei, pentru familia ei extinsa, pentru prietenii vechi si apropiati, cu trecerea timpului, dar in niciun caz pentru restul lumii. Pe restul lumii o doare in fund de dansa.”
Iar tu ai plusat: „Pe restul lumii doare in fund de orice si oricine indiferent ca ne referim la adolescenti, adulti…octogenari…barbati, femei…… In orice etapa a vietii o persoana este importanta doar pentru familie si prieteni, atat.”
Da si nu. Cand este nu? Adolescenta si tanara femeie care a castigat la loteria genelor suficient cat sa nu fie urata si stramba (nu mai zic ce castig inseamna o fatza frumoasa si-un corp feminin armonios) are o valoare intrinseca data de faptul ca-i dezirabila pentru imperechere, motiv pentru care primeste atentie si privilegii si multe alte neplatite/necuvenite goodies. Deci, ea se afla pentru o perioada limitata de tmp intr-o pozitie de putere si acces la privilegii ….pe care nimeni (din afara cercului familial/catorva apropiati) nu o acorda adolescentului si tanarului barbat. De la acela se asteapta toata lumea sa dovedeasca mia inati ca-i capabil sa produca si-i util societatii intr-un fel remunerabil, ca altfel nimeni nu da o ceapa degerata (no free lunch) pe potentialul lui. El trebuie sa-l transforme in ceva solid si palpabil, ca altfel va fi catalogat loser si nimeni nu va considera ca are motive sa-l duca in spate, sa-i plateasca facturile ori mofturile si chiar sa-i dea atentie in vreun fel.
La varsta adulta, as zice 35 si peste, aceasta discrepanta dispare, avem egalitate de oportunitati si sanse, indiferent de sex, ceea ce nu inseamna, insa, ca mai avem garantat vreun rezultat dezirabil. Doar ca femeile frumoase sau atragatoare obsnuite cu ceva garantat pana atunci, care-au crezut ca-i ceva absolut cuvenit, sunt putin debusolate de noua realitate, la care multe nu se trezesc niciodata si n-o accepta ca fireasca. Altele sunt la rand, ies pe piata modele noi….iar modele mai vechi si uzate sunt obligate sa castige/sa merite ce doresc prin utilitate si cooperare cu alti oameni, ca un barbat ….Multe s-au obisnuit asa de tare cu privilegiile, incat se simt tratate discriminatoriu si incorect, cand de fapt sunt in sfarsit egale.
ApreciazăApreciază
@Marona: tu ai sărit fix peste perioada cea mai importantă din viață, cea care te formează (20-35 de ani). Aici se aplică zicala „cum îți așterni, așa dormi”, iar dacă nu te-a dus mintea să crești ca om și ca statut în societate, nu mai contează cât de „dezirabil ești/ai fost”, dar încă mai poți schimba ceva. Femeile care se trezesc debusolate la 35 de ani au fost tot timpul așa. Chestia e că nici măcar nu se trezesc, pentru că asta ar presupune că schimbă ceva. 35 sau 40 de ani e doar un număr, dacă te uiți în urmă și faci o analiză a stilului de viață ai să vezi că n-ai avut o viață perfectă care dintr-odată a dispărut.
Din ce văd în jur mi se pare că e nevoie de o carte cu ce-și doresc bărbații, pentru că văd că multe femei n-au vagă idee. Îmi pare că au rămas cu chestii puerile din adolescență și par să nu priceapă că un om plăcut e un om plăcut indiferent de sex – și toți vrem să avem alături oameni plăcuți, cu personalitate. Bărbații inteligenți nu stau să numere riduri, iar dacă singura ei problemă e că bărbații pe care-i vrea fug după puștoaice problema e la ea, și nu e vârsta sau ridurile, ci lipsa de personalitate.
ApreciazăApreciază
@dam167
Poate ti se pare trist ce iti zic dar la 20 ani esti deja format. Rareori se mai schimba ceva consistent. Sigur, virtual este posibil, practic nu prea se intampla. Inteligenta afectiva, caracterul, cam alea sunt.
Poate te mai adaptezi la limite si realitate, dar schimbari profunde nu sunt decat daca efectiv ti-ai propus chestia asta ca scop in sine, pe viata.
Sa inveti, sa evoluezi, chiar daca asta se lasa cu frustrari, chiar daca inseamna sa te cenzurezi uneori, sa mergi impotriva curentului, a naturii, etc.
„Din ce văd în jur mi se pare că e nevoie de o carte cu ce-și doresc bărbații, pentru că văd că multe femei n-au vagă idee.”
Gresit. Femeile STIU ce vor barbatii problema e ca la majoritatea celor care ajung in relatii disfunctionale NU le pasa dincolo de ce vor ele. Valabil si reciproca pentru barbati.
Si nu, la o anumita varsta nu prea te uiti la personalitate si caracter, cand e vorba de romance si femei si barbati se iau dupa niste tipare care nu prea au legatura cu chestiile astea. Sau cu realitatea.
„Bărbații inteligenți nu stau să numere riduri”
Depinde cum definesti inteligenta la barbati.
Sunt barbati care sunt convinsi ca o femeie nu sta cu ei pentru farmec si personalitate (desi sigur ca unele le cer intr-o anumita masura, daca finantele sunt sub asteptari) asa ca incearca sa maximizeze profitul si atunci da, prefera ca de banii investiti sa nu trebuiasca sa numere prea multe riduri. Cel putin o vreme.
Categoric, poti sa spui ca nici ei nu aleg sau stau cu femeia in cauza pentru calitatile ei extra-sexuale si probabil este adevarat.
Pana la urma fiecare cauta o combinatie dintre cele doua. In ce masura din fiecare, asta e virtutea sau tragedia fiecaruia.
Ceea ce pierdem din vedere e piramida lui Maslow si cam prin ce zona a ei se misca majoritatea timpului persoana din fata ta. Multi nu trec de nevoile de baza iar alea de ordin psihologic pot fi inca o si mai mare problema.
Asa ca…
ApreciazăApreciază