Categorie: experiente

Doar niste opinii

~ Căpşunăriţa ~ 10 comentarii

În Polonia a început sezonul cerșitul. De acum până la final de aprilie e vremea taxelor fiscale, așa că toată lumea îți cerșește 1% cu tupeu. Cel mai corect ar fi să mi-l pot redirecționa mie, ca să am măcar de o bere, în timp ce admir statul polonez cum îmi împrăștie banii la săracii cu mulți boraci. Aici se primește 500 de PLN daca ai un al doilea borac, 1000 PLN la al treilea si tot așa. Si apoi se mira statul cum de nu are forță de munca, când se poate bea bine pe alocația copiilor. Eu am fost slab prolifica, cu un copil primesc ciuciu.

Am văzut întâmplător pe Youtube secvente din emisiunea Asia Expres, cu vedete din România. Pe unele le-am recunoscut, de pe vremea când locuiam eu acolo, altele erau mai recente, înălțate în ultimii 10 ani. Uitându-ma am avut un șoc, parțial previzibil. Știam că românii îmbătrânesc repede, dar parcă mult prea repede, mult prea vizibil și prea urat, iar vedetele României nu sunt excepții. Poate de urâțenie, botoxate excesiv, siliconate la maxim, de zici că le explodează pieptul, cu fețele degradate, pline de coșuri, umflate și zbârcite. Te apucă greața când le vezi cu câte un Chanel sub braț, engleza de baltă și filosofii ieftine de mahala. Romanii și-au pierdut nu doar valoarea, dar și simțul estetic.

De ceva timp umblă moda să-ți bagi tricoul, bluza sau cămașa în pantaloni, dar nu de tot, ci doar așa, mai șoc, pe la buric. Se introduce cam de o palmă cămașă, fix în fața fermoarului la blugi, ca să para mai șmecheros stilul si chiar prinde la unele/unii, dar nu la grase. Când grasa își bagă tricoul in blugi, fix la buric deasupra fermoarului, efectul mișto devine odios. In loc sa para stilată, ea se înfățișează mai grasa, rotunjindui-se bine burtica, iar ca bonus i-se vede nasturele abia închis al blugilor si fermoarul deschis pe jumătate.

Florence

~ Căpşunăriţa ~ 5 comentarii
    Intalnire de afaceri reușită cu clientul american 👍
    Explorat oraș și descoperit noi locuri interesante 👍
    Stat la soare 👍
    Intalnire cu directorul adjunct al concurenței care vrea sa ma angajeze 👍
    Făcut cumpărături misto, inclusiv cisme de la același magazin local, de la care am cumpărat și anul trecut 👌

Firenze

~ Căpşunăriţa ~ 12 comentarii

Sunt in grădina Bardini, când încep aceste  rânduri. Stau la soare relaxată, cu picioarele în vânt și un zâmbet pe buze. Sunt pe o bancă în Florența, gândindu-mă că viața e frumoasă. Am făcut pace cu mine, accedând că starea noastră de bine e o alegere pe care o facem singuri, decizând dacă vrem să vedem partea plină ori pe cea goală a paharului de Prosecco.

M-am trezit cu gâtul în pioneze, durere de cap și nasul înfundat. Am făcut un duș, m-am machiat delicat și după un mic dejun rudimentar am luat-o la pas prin Florența. M-am dus direct la grădinile de pe partea cealaltă a râului, ca să mă încălzesc la soare. Până am ajuns în grădina Boboli m-a lovit melancolia după dragostea pierdută. Am rememorat momente, am făcut scenarii și am căutat inutil răspunsuri la întrebări greșit puse. M-am așezat pe o bancă din piatră, apoi pe alta, ulterior pe următoarea, iar în cele din urmă am început să scriu. Mi-am vărsat bagajul emoțional într-un text dureros de onest, acceptând să întrevăd realitatea rece și neplăcută a fostei mele idile. Am scris cu patimă și durere, iar când am închis ultima frază, punându-i punct, m-am simțit brusc eliberată, realizând că tot zbuciumul meu nu va schimba nimic și că alegerea dureroasă a fost cea corectă. Am mai făcut o poză grădinii Boboli și m-am îndreptat spre următoarea grădina Bardini.

Acolo am găsit din prima, banca pe care am vrut să mă bucur de soare, ușurată și eliberată de bagajul emoțional inutil.

Mi-a scris că a aterizat și i-au urat ”Welcome to Italy”, salutându-l cu o poză din Florența. Îmi scrisese înainte că nimeni din echipa lui nu vrea să vină, așa că va veni sigur. M-a întrebat ce planuri am pentru azi și i-am răspuns ”Just visiting the gardens of Florence”. Două ore mai târziu îmi scrie ”I just reached Florence”. Am făcut ochii mari, pentru că ajunsese cu o zi mai devreme decât era planul inițial. Ne-am întâlnit jumătate de oră mai târziu și am luat-o la pas prin Florența. Ne-am îndreptat spre Piazzale Michelangelo, trecând pe lângă câteva locații cheie din cultura orașului: Bazilica Santa Maria Del Fiore, Galeria Degli Uffizi sau Ponte Vecchio. Am mers repede, amândoi în Conversi albi, nimerindu-ne la faza asta, fără să ne fi vorbit dinainte. Arătăm ca un cuplu a comentat el. Ne-am făcut și ceva poze, dar mai mult ne-am vorbit tot drumul, îndrugând povești de la muncă și din viața privată. Am vorbit într-un mix de engleză și poloneză, variind în funcție de expresiile pe care le foloseam și sentimentele pe care doream să le transmitem. Curioasă, l-am întrebat ce droguri a tras pe nas sau pe gură și cum reacționează la ele, apoi ne-am licitat la creativitatea locurilor de sexat și ne-am povestit secvențe din cele mai semnificative relații trăite. M-a luat de mână când am traversat strada printr-un loc ilegal, plăcându-mi atingerea lui delicată și ocrotitoare. Am stat pe iarbă în grădinile însorite și ne-am rătăcit pe străzile Florenței, până ne-am oprit în cele din urmă la Prosecco, unde am continuat descoperirile. Am împărtășit detalii despre noi, despre familie, poze, așteptări, dorințe și planuri, într-o atmosfera familiară și veselă. Printre discuții despre lucruri private și de afaceri, am împărțit un Tiramisu,  privindu-ne insistent în ochi la inițiativa lui. M-a țintuit cu ochii lui albaștrii secunde în șir, eu susținându-i intrigată privirea cu ochii mei căprui și un zâmbet inevitabil pe buze. Nu mă puteam dezlipi de ochii lui hipnotizanți, incapabilă să mă prind dacă vrea sa-mi citească în suflet sau doar să mă testeze.  Ne-am despărțit la gară, pentru că el a trebui să se întoarcă, îmbrățișându-ne generos. Mi-a așternut un pupic delicat pe obraz și mi-a scris după ce s-a urcat în tren ”Thanks! Had a good time”.

Primul zbor ratat

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

Zbor regulat de la 23 de ani și nu am ratat nici un zbor, pana la cel de azi. Aveam avionul la 6:00 și m-am trezit la 5:02. M-am uitat la telefon și am realizat ca la ora respectiva trebuia sa fiu în aeroport. M-am îmbrăcat in 30 de secunde, am închis valiza de mână cu ce am apucat sa adun in ea și in timp ce voiam sa sun un taxi, am realizat ca singura sa ajung la zborul respectiv e mașina mea. Au urmat 15 minute de drum in care nu m-am uitat la acul vitezei, dar am gonit cu peste 120 km/h între semafoare. La aeroport surpriza, nu am știut unde sa parchez. Exista la aeroport un sistem de parcare pe termen scurt și lung, pentru care ma așteptăm sa fie bilete diferite. Doar ca primeam același bilet tot timpul. Am sunat-o pe o colega cu care urma sa zbor, ca sa o rog sa ma ajute, dar nu a știut sa-mi explice, așa ca după 4 încercări nereușite, m-am oprit pur și simplu la parcarea scurta și am mers la check-in. Ochelaristul urat și plinuț mi-a spus cu satisfacție mascata, ca nu îmi mai poate lua bagajul, îndreptându-ma spre casa de bilete. L-am rugat sa-mi schimbe zborul pentru cel de după-masă, dar nu a vrut. I-am zis vreo două pentru sănătate si m-am îndreptat spre casa de bilete, unde oamenii au fost mai prietenoși. Pentru ca zbor Lufthansa, m-au dat o alta legătura pentru 300 pln extra, cu aterizare la o ora similară, iar de la casa de bilete mi-au explicat sistemul de parcare.

Am avut următorul zbor imediat, așa am parcat mașina și am mers direct la security. Acolo pustiu, doar o poarta deschisă și un ofițer de securitate. I-am zis in glumă, că mă poate verifica exact, iar el s-a uita la mine ușor dubios de serios si mi-a raspund ca i-ar plăcea. Cu un zâmbet abia perceptibil si pe un ton de lumină stinsă mi-a spus seductiv: „va rog, sa va dezbracați adecvat”. M-a bufnit râsul, de mi-am căzut telefonul pe jos, și am ras pe tot procesul dezbrăcării și despachetării, când el îmi punea tăvile, una după alta, iar eu le umpleam. La final am avut cinci, după ce colega domnului, imună la farmecele mele, i-a atras atenția să-mi ceară și cizmele. Dacă nu ar fi fost colega, probabil aș fi putut trece liniștită cu un cuțit din ceramică prin poartă.

În rest, nu-i nimic mai sănătos decât un flirt, ca să-ți ridice moralul 😏.

În autocar am reflectat la cât de anoste au devenit pentru mine zborurile, deși în avion am revenit la sentimente mai bune.

Așteptând zborul de legătura, îmi dau seama că nu zborurile sunt problema, ci stresul excesiv cu care mă confrunt la muncă, de când șeful meu nășpărlit mi-a dar ultima mărire. Mi-a dat-o cu ură, ca si cum ar fi scos-o de la mă-sa din pizdă și acum mă pune să plătesc pentru ea cu vârf și îndesat, prin comportament futizat, la care nu sunt imună încă.

O cărămidă de încredere

~ Căpşunăriţa ~ 8 comentarii

M-am îmbrăcat în roșu. Era o seară caldă de toamnă pe străzile din Las Vegas, iar noi ne pregăteam să mergem la Fantasy. Mi-am pus o pereche de sandale roșii, rochie roșie și un palton roșu. Am zâmbit cu buzele roșii și am pornit-o pe jos. De la Bellagio la MGM unde aveam rezervarea la atelierul lui Joel Robuchon nu era departe, așa că am făcut puțină mișcare. Ulterior am realizat că, de la MGM la Luxor nu e chiar atât de aproape, însă plimbarea pe străzile din Vegas prin holurile hotelurilor și mașinile de joc cu oameni lipiți de scaune își are și ea farmecul ei.

Spectacolul a fost plăcut, cu fete frumoase, tinere și bine antrenate. Nu m-am putut abține să nu fac o comparare între sânii lor și ai mei, zâmbind satisfăcută de ceea ce mi-a oferit mama natură.

Ne-am întors la hotel pe jos în briza serii, printre valuri de oameni, neoane colorate și multe reclame la prostituate și stripteuze. Eram prea înamorată de el, că să observ altceva din jurul meu, până i-am auzit cuvintele:

– Toți bărbații se uită la tine.
– Poftim, da de unde, i-am răspuns mirată.
– Da, se uită, mi-a confirmat el. Si tu ești cu mine, mi-a zâmbit satisfăcut.

M-a intrigat pe loc și cu o privire îndoielnică, am început să deschid ochii. În State e un pic mai greu să observi dacă cineva se uită după tine, căci albii se cam feresc să le curgă ochii, iar negrii nu sunt chiar atât de agresivi. Deci, trebuie să-ți deschizi ochii bine și să știi ce cauți, pentru că, contactul e foarte rapid, mai ales când mergi pe stradă.

Și, surpriză, avea dreptate.

Defilam pe Vegas Strip lângă un bărbat, iar bărbații pe care îi întâlneam în cale se uitau lacomi după mine. Admit că a fost un moment de glorie fantastic și posibil o cărămidă importantă la încrederea în sine pe care o posed, dar și o lecție de viață.

M-am simțit puternică și șarmantă, curtată și admirată. Si îmi place să mă simt așa.

Sunt conștientă că nu am să posed o asemenea putere toată viața, dar sunt femei care o au și care nu o au. Nu ține de frumusețea exterioară, deși inevitabil aspectul joacă un rol cheie, ci de forța și șarmul interior. Eu sunt conștientă de forța mea, știu cum să o manevrez, cum să mă joc cu ea și cum să o expun.

De aceea, mi-se pare pueril să aud comentarii dese despre gagici mai tinere, care inevitabil exista. Sunt convinsă că, sunt frumoase și deștepte, și cu toate calitățile lor in dotare, dar nu cu ale mele. Eu, sunt eu și am calitățile mele, iar la vârsta asta, conștientă de ele.

Bărbații puternici și bogați, trecuți de 45

~ Căpşunăriţa ~ 37 comentarii

Mă sună. A început undeva pe la Crăciun cu urări inocente, apoi la anul nou, iar în ultimul timp tot mai insistent. Vrea să-mi audă vocea, să-mi spună că e expirat, doar ca să mă facă să râd cu gura până la urechi, să-mi povestească învățături arabe ori ca să-și facă planuri cu mine, cum că, o să ne vedem cândva, pe undeva, între Kuwait și Polonia, planuri deșarte, cu finalitate problematică.

În mod sigur l-am inspirat, căci a început să meargă regulat la sală, iar recent i-am sugerat să se urce din nou pe motocicletă după 20 de ani.

Nu neg că, îmi place atenția. Sunt prin natura attention sucker, ca orice săgetătoare ce se respectă. El e capricorn, nu neapărat target-ul meu, dar cu siguranță ceva ce merită investigat. Se pare că sunt un magnet pentru bărbații puternici și bogați trecuți de 45, care ar vrea și își permit, să mai guste un pic din viață la a doua tinerețe. Un fel de ultim sărut pasional înainte de a-și depune armele pe altarul vieții. Bănuiesc că, sunt cuceriți de amestecul dintre frumusețea mea tinerească, mintea coaptă și șarmul îndrăzneț.

Pe de altă parte și mie îmi place să mă joc cu ei, pentru că îi știu în lesă, strânși bine pe deget de o verighetă strălucitoare, într-un mariaj insipid, obosiți de muncă, responsabilitate și amăgiți de avere. Sunt ținte ușor de nimerit, pentru că toți caută aceeași femeie. Sofisticată, cu față de copil, vicleană și inocentă deopotrivă, care să le arate interes și un dram de afecțiune.

Îmi place să fiu legată

~ Căpşunăriţa ~ 13 comentarii

În timpul sexului… nu foarte strâns, dar nici prea delicat.

Îmi place să fiu legată de picioare, la ochi, de mâini, de pat sau de orice piloni, ce s-ar putea găsi prin cameră.

Am fost legată cu eșarfe, echipament de bondage, cu haine, dar încă nu cu sfoară.

Prima dată când am fost legată, am ieșit imediat din strâmtoare, speriată de noua mea postură. Când ești legată pierzi controlul, iar eu eram prea obișnuită să fiu mereu la putere. Apoi am fost legată din nou și m-am supus amuzată. M-am jucat vreo două zile cu experiență în minte, și am găsit-o interesantă. Așa că am încercat din nou. A început să-mi placă, iar acum îmi doresc să fiu legată pentru că asta mă excită. Idea că cineva mă leagă, strâns și cu putere, iar mai apoi mă linge pofticios, îmi provoacă furnicături între picioare. Dacă îmi pune și un căluș în gură, mă umezesc instantaneu.

Când ești legată, nu pierzi doar controlul superficial al situației, ci și nevoia de a fi permanent conectată la gânduri, cu mintea la următorul pas din jocul sexului. Să îl sărut pe nas, sau să încep să i-o sug, când intră în mine, mai așteptă? Întrebările astea inutile, care de obicei ne invadează mintea în timpul unei partide de sex, dispar. Când sunt legată, toate întrebările sunt inutile, pentru că eu nu decid în legătură cu nimic. O primesc, mai delicat sau moale, după cum vrea celălalt, în gură sau în pizdă, după bunul lui plac. Când sunt legată pot să mă relaxez, pentru că știu că nu am oricum control.

Nu las însă, pe oricine să mă lege, iar încrederea asta presupune un anumit grad de intimitate cunoaștere și compatibilitate.