Categorie: fara categorie

Când ți-se spune

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Undeva pe la începutul relației mi-a spus, explicându-mi firesc cu detalii și mai ales convingere, că se va întâmpla. L-am privit cu înțelegere pe omul din fața mea, deschis, comunicativ și onest, l-am auzit, l-am ascultat, l-am crezut și totuși, am ales să fac ceea ce fac oamenii îndrăgostiți. Conștient, am ales să cred că mie nu mi se va întâmpla.

Aș putea să aplic scenariul de mai sus cu încredere majorității relațiilor adulte și asumate în care partenerii comunică, căci de cele mai multe ori bărbații asumați și conștienți le spun femeilor ce se va întâmpla, cum se ajunge acolo și ce va urma. Doar că, ele refuză să creadă. Uneori mânate de vanitatea că sunt diferite și că, cu ele, împricinatul nu vor urma aceleași intrigă, deja aplicată și jucată de alte consoarte ce i-au trecut prin brațe.  Alte ori, din proastă naivitate, construită pe bucăți de bine și arome de amor ce nu a apucat încă diluarea în apa rece și tulbure a realității.

Nu am scris eu scena, este clasică, dar am jucat-o cu un succes fabulos de dureros în ultimele două relații, care deși diferite ca specii ale genului au conținut cu precizie acest element.

Căpșunărița

~ Căpşunăriţa ~ 16 comentarii

TVP_2

Nu mi-e rușine să fiu Căpșunăriță! Și nu pentru că nu culeg căpșuni, ci pentru că nu mi-e rușine de muncă. Interesant cum munca a devenit de ceva vreme o rușine pentru unii români, dar asta-i o altă discuție.

Când am pornit aventura mea internațională într-un autobuz cu zilieri direcția Spania, nu exista nici o diferență între mine, care mergeam la cules de educație și alte tinere la fel de naive și speriate, ce mergeau la cules de căpșuni. Ba, le-am luat și eu calea la munca de jos, lucrând la cantina universității, unde spălam vase alături de studenții săraci, pentru că sistemul educațional din România avea grijă să-și trimită copii cu burse incomplete în străinătate. Așa că, studenții sau cadrele didactice, românii  ce nu beneficiau de susținere financiară, își completau bursa cu munci studențești în aventura lor educațională.

Odată cu redenumirea blogului, am decis să-mi revizuiesc și scrierile anterioare, corectând, modificând, adăugând și completând articolele pe care le-am publicat de la început. Erau greu de citit fără diacritice, pline de greșeli gramaticele și scrise brut, cu expresiile unei limbi neexersate. Recitindu-le, mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat în acești trei ani de când scriu pe acest blog, atât ca stil de scris (mai am mult de schimbat aici), cât și ca mod de gândire.

La final mă recomand pe Facebook. Puteți să dați un like paginii create pentru acest blog și să mă urmări acolo, unde republic aventurile mele de la începuturi, revizuite și câteodată mai detaliate.

Știri din Polonia – turul Poloniei 2020 – accidentul cauzat

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

Văzând în presa din România că se vehicula idea de accident, m-am simțit datoare să corectez informația (ce să faci, dacă nu-i fotbal, nu se cere să fie precisă informația). După la minutul 4:28 se vede cel mai bine acțiunea, cum l-am împins în nici un caz  accidental cu fairplay-ul din umăr direct în gard. Interesant este că sunt amândoi olandezi, deci putem spune că și-au rezolvat disputa națională pe teren străin.

 

 

Experiența Covid în Polonia

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

anshu-a-yAXbfq1wI7I-unsplash

Photo by Anshu A on Unsplash

Ne-am așezat cuminți la coada de la restaurant, când tipul din fața noastră cu mască pe față s-a întors parțial înspre noi ca să ne spună să păstrăm distanța, încheind cu textul sugestiv You do not want to have what I had. Am comentat în poloneză că-i textul pe care îl folosesc și eu când găsesc oameni ce așteptă la mine în scara de bloc, dar am păstrat cu sfințenie distanța. Căutând o masă liberă, am găsit una fain lângă domnul ce tocmai a sugerat că ar fi avut Covid. Deși eram în aer liber și la distanță, m-am așezat cu o oarecare ezitare. Tipul și-a scos între timp masca și conversa liniștit cu două gagici. Era posibil să fi spus la vrăjeală, mai degrabă părea genul, dar dacă era adevărat? L-am privit cu o ușoară preconcepție, ca pe un fel de paria socială, un ”lepros” al vremurilor curente, ca mai apoi să reflectez la atitudinea mea instinctivă.

De la începutul perioadei de Covid și chiar înainte să se declanșeze în Europa, am încercat să mă feresc pe cât am putut. Am purtat mască la ultimele două zboruri în ianuarie și februarie și am fost foarte atentă la igienă în timpul perioadei de izolare a Poloniei, spălându-mă pe mâini regulat. Am evitat întâlnirile în grupuri, locurile aglomerate sau apropierea fizică de oameni. De la alegeri situația Covidului în Polonia s-a ameliorat considerabil. A câștigat partidul populist, numărul de cazuri a început să scadă, iar prețul unui test la cerere s-a stabilizat la 500 de zloți. Lumea poartă mască ocazional, obligatorie în cabinetele medicale și în unele magazine mari, ce o oferă la intrare clienților, dar alegere în centrele comerciale, supermarketuri și pe stradă. Polonezii evită să călătorească în străinătate, înmulțindu-se turiștii la mare și la munte, iar restaurantele și locurile de agrement mai practică încă un număr limitat de locuri. Școlile se vor deschide din septembrie și așteptăm să vedem ce o să iasă.

Ceva filme

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

Am terminat de văzut aseară filmul despre Marie Curie, Radioactive, care a fost dezamăgitor. Deși începuse interesant, s-a stricat pe parcurs sub influența schimbării abrupte a cadrelor, de la stilul clasic la cel modernist, într-un amestec fără noimă. Partea tristă este că acele secvențe moderniste, derulate pe o muzică fără gust, au încercat fără de succes să prezinte momente și acțiuni cruciale din viața savantei, ieșind o cacealma. Pe același stil de alternare a clasicului cu modernismul forțat a fost construit și Tesla, un alt dezastru biografic.

Am găsit ostentativă și de prost gust a doua alternare prezentată în film, a vieții cercetătoarei, cu efectele ulterioare ale descoperirilor ei. Idea, interesantă și promițătoare, este ruinată de modul în care este pusă. Pe de o parte se încearcă să se expună publicului o femeie de o inteligență sclipitoare, modernă și pasionată, ce luptă pentru a-și putea continua munca și descoperirile, în speranța că vor folosi omenirii, asuprită de societatea științifică și masa populară, ce o judecă pe baza unor valori pe care ea nu le împărtășește, cum ar fi fidelitatea. Pe de alta sunt prezentate atât efectele benefice cât și cele malefice ale descoperirilor cercetătoarei, asupra cărora ea nu are de fapt influență, căci ce omenirea alege să facă ulterior cunoașterii binelui și a răului, nu este în reponsabilitatea celuia care îi înmânează această cunoaștere.

Ciganeczka

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Există în ochii ei o sclipire de dorință nesătulă când zâmbește, ce-mi dă fiori. Îmi place s-o găsesc dezarmată și delicată, ca să pot eu prelua controlul, alintând-o și mângâind-o până devine pasională în brațele mele. Dar, când pofta ei este fecundă, iar puterea-i în creștere, mă macină o gelozie crudă, inspirată din propria-mi nesiguranță și licărirea lucidă din ochii ei căprui.

Am venit la mine suferindă, ca să o alint și să o ascult. Am glumit, am râs și am mâncat împreună prăjitura, pe care a adus-o încă caldă, cu înghețată. Apoi am cuprins-o în brațele mele ocrotitoare, mângâind-o delicat în timp ce ne-am uitat la un film. Există între noi o chimie aparte, o naturalețe care ne unește în mod plăcut. Îmi place energia ei, pasiunea cu care trăiește, găsind prezența ei veselă firească.

Hai la culcare iubito, am chemat-o, ca s-o alint în brațele mele. Îmbrăcată cu tricoul meu, am acoperit-o cu plapuma și am sărutat-o delicat pe creștet. Am dormit adânc cu ea lângă mine, în timp ce ea nu a închis un ochi toată noaptea, învârtindu-se în pat de pe o parte pe alta.

”Văd că nu prea te descurci cu somnul când dormi lângă mine. Cum este posibil?”

Transferul

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Primim azi un transfer din Republica Moldova, România de peste Prut cum ar veni. Se uită doamna directoare financiară pe el, nu că ar înțelege ea română prea mult, chiar de fel,  dar vede acolo ora la care este plănuit transferul 13:40. Și mă sună asistenta ei să-mi spună că-i bai mare. Mă uit și eu la oră, mă uit și la ceas, ce bătea abia 13:35 în Polonia și o informez politicoasă despre existența fusului orar.

Ciudat cum lumea asta nu-i învârtită cu totul în jurul Poloniei? Atunci ar înțelege-o și polonezii.

 

Din ciclul lucrurilor pe care le știm, dar alegem să le ignorăm cu succes

~ Căpşunăriţa ~ 10 comentarii

O colegă care lucrează pe un proiect cu un model, ne-a confirmat încă odată că, oricât de frumoasă ar fi fata, retușul face toți banii. Realitatea este că tot ce vedem în reclame și postere nu-i real, este retușat și Photoshop-at și schimbat radical. Majoritatea gagicilor pe care le vedem în postere nu există în realitate, pentru că sunt atât de modificate încât nici ele nu se mai recunosc. În Photoshop dintr-o felie de pizza se scoate o gagică sexy.

 

Într-o ofertă de job pentru export, scriu șmecherii politic corecți ”încurajăm persoanele cu certificat de handicap să aplice”. Exact, parcă și văd cum ar fi fericită firma să trimită la sclavagism pe la târguri și întâlniri de afaceri în străinătate o persoană cu handicap, numai bună să alerge după avioane și să facă nopți albe pe alte continente. Mă lași! Anunțul corect ar fi trebuit să sune așa: dacă ești sănătos mintal și încă motivat de nevoie ca să o arzi în workaholism, cu un aspect estetic, că nu vrem să băgăm clienți în sperieți, bine îmbrăcat, că se cere, și mai ales apt fizic ca să dormi câte 4 ore pe noapte în delegații, de preferință prin aeroporturi și taxiuri, în stare să iei zboruri în miez de noapte ca să mai economisim la camere de hotel și foarte capabil de stat 12 ore în picioare (pe tocuri, dacă ești întâmplător de gen feminin) la târguri, aplică cu încredere. Te luăm! Dacă mai ai și un certificat de handicapat pe lângă aceste abilități, ar fi perfect, că mai reducem din taxe. Te luăm la pătrat!

Tot în aceeași ofertă, ca și în multe altele, la beneficii este scris frumos: instrumente necesare muncii. De parcă ar da angajatului de-a moaca mobil și laptopul, nu ca să tragi la jug pentru ei. Mie nici nu-mi trebuie beneficiile respective, le pot păstra. Cu plăcere le schimb pentru un telefon staționar, un pix și o foaie, pe același salariu desigur și performanțe adaptate posibilităților firmei.

MLM-ul lovește la vârsta a treia

~ Căpşunăriţa ~ 4 comentarii

austin-distel-4r72LPFh4Ik-unsplash

Photo by Austin Distel on Unsplash

Observ că, în România prinde bine MLM-ul la vârsta a treia, când timpul liber înflorește, pensia nu ajunge și rușinea nu mai bate obrazul. Nu am nimic împotriva MLM-ului, fiind un sistem excelent pentru a vinde produse la supra preț gen Avon, Oriflame sau Forever Living, atâta timp cât nu se apropie de mine, pentru că îndoctrinarea ieftină a proștilor cu elemente de NLP mă zgârie pe creier.

Ca o paranteză, MLM-ul are ca frate vitreg sistemul piramidal, care-i mușcă din cota parte a pieței mai ales în țările în curs de dezvoltare. Cele două sisteme sunt confundate des, de multe ori neștiind doritorii pe care dintre ele au pus mâna, căci promisiuni deșarte vând toți. Multe scheme piramidale s-au dezvoltat prin MLM, gen Delphin și alte porcării, în care se ”vindea” sensul vieții și succesul unor naivi, fraieriți de șmecheri în costume la patru ace, gagici cu picioarele lungi la vedere și dorința arzătoare de îmbogățire rapidă. Când eram prin facultate țin minte că ploua cu MLM-uri, ba chiar am fost și eu la câteva întâlniri din astea de îndoctrinare explicative, în care o ”expertă” ne arăta câtă pastă de dinți MLM-ată și mai scumpă să punem pe periuță de dință, ca să simțim economia între gingii. Pe vremea respectivă, o cunoștință a tras chiar lozul norocos, frecventând o vreme Delphinul, unde a decartat ceva bani, până și-a dat seama că-i fraierit grupa mare. Amețit de importanța pe care i-a dat-o un smecher bine îmbrăcat și cu gargară,  a avut ocazia unică să cumpere pe banii lui cea mai scumpă șampanie de la un hotel de 4 stele, pe vremea când avea în întreținere pe fiica-sa și nevastă-sa, ne știind de unde să se scoată lunar de banii pentru chirie.

În timp porcăriile astea au cam dispărut de la sine sau poate am schimbat eu contactele sociale, dar nu au mai ajuns la mine. Asta până de curând, când o fostă profesoară din liceu a început să mă bombardeze cu mesaje pe Facebook, că ea a început o afacere ”din care se câștigă bani”, insistând regulat și cu tărie să particip și eu la întâlnirile de pe Zoom organizate de Fondatori Smarald. I-am spus că nu mă interesează și că nu am timp, dar ea nu a vrut în ruptul capului să se lase, motivată de cursurile NLP-iste în care a fost inițiată și crezând că prin metoda insistenței nemărginite voi ceda cu siguranță:

Te invit să folosești o parte din timpul tău prețios și să intri pe Zoom la ora 20 pentru a afla lucruri interesante despre afacerea în care am intrat și în care se câștigă bani de acasă. Nu faci nimic, doar te uiți și asculți și ții camera și microfonul închise.

Veți participa la o prezentare incitantanta a uneia dintre cele mai mari sanse pe care orice om o poate valorifica ,de a obtine venituri suplimentare,o roata de rezerva pentru viata sa si libertate financiara.

Din nou apelez la prețiosul tău timp și te invit să intri azi la ora 20,30 pentru a afla lucruri interesante de la un domn profesor de matematică. Nu trebuie să faci nimic decât să asculți și ții camera și microfonul închise.

Când s-a lovit de ignor, încetând să-i mai mulțumesc pentru invitații șă să-i spun că nu mă interesează, a început să aplice și mai cu ardoare ce a învățat pe acolo:

Nu esti curioasă? Prezentarea ține jumătate de oră.

Speram să intri. Așa ne intalnim de la distanță.

Văd că ești foarte ocupată. Nu ești în vacanță? Ai refuzat de mai multe ori invitația mea . Oare când vei răspunde DA?

I-am scris un mesaj mai lung și mai frumos să mă lase în pace și probabil că am să o blochez până la urmă, dacă nu termină. Este trist totuși să privești din afară cum mecanismele de vânzări pe care tu le alegi, folosești și îmbunătățești pentru a-ți manipula cumpărătorii, funcționează la persoane apropiate ție.

Fragmente

~ Căpşunăriţa ~ 21 comentarii

img_7197

Urăsc neliniștea de după ceartă, când filmul întâmplărilor se derulează în mintea mea cu viteză, ajungând să regret gesturi și să-mi reproșez inacțiuni tot la a doua secondă. Mă râcâie momentele de suspans, când totul se amestecă într-o nebuloasă de sentimente, cuprinzând tăcere, acțiune, durere și plăcere deopotrivă. Și dintre toate cel mai tare mă înspăimântă necontrolabilă mea sălbăticie, ce din plânsetele deznădejdii poate trece în decursul câtorva minute în furie sau pasiune brutală.

Când pierd controlul îmi amintesc că sunt un vulcan pasional pe care-l astup câteodată cu dopul rațiunii. Rațiunea se pierde însă pe drum în fața emoțiilor fierbinți pe care le emană în mine, situațiile pe care nu le pot controla. În sălbăticia mea ador să mușc, să zgârii, să urlu și să mă fut până la epuizare. Pasiunea cu care mă implic în orice este direct proporțională cu răceala pe care o servesc când sunt dezinteresată.

Mă obosesc momentele de tensiune, discuțiile repetitive, promisiunile neurmate de fapte și mai ales reproșurile pe care trebuie să le fac. Nu vreau să lupt și acasă, însă dacă vreau să-mi ofer ceva mai bun, sunt conștientă că nu voi primi pur și simplu.