Lucrurile pe care le vezi

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

Se zice ca, atunci când ești îndrăgostit, nu vezi anumite lucruri, orbindu-te iubirea, ca o boală fără de leac.

Eu nu cred in orbire, și zic că vedem totul cu ochii, dar alegem să ignoram cu mintea. Întotdeauna vor fi cei care văd mai mult, dar și cei care vor ignora mai putin. E un echilibru fragil, greu de încadrat in rame exacte, în care conjunctura, joaca un rol mai mare, decât puterea personală.

Întrebarea care se pune, e ce contează cu adevărat?, însă răspunsul nu e simplu. Pentru ca ceea ce contează e o variabilă, și ea se schimbă, se modifică, creste sau se alterează, in funcție de noi, de cei din jurul nostru, de timp și împrejurări.

In relatii, cu cât cineva ne este mai indiferent, cu atât ceea ce contează căpătat o conotație mai valoroasa, opusul fiind la fel de valabil. Cu cât ne pasa mai mult de persoana din fata noastră, cu atât ne pasa mai putin de elementele care o înconjoară.

Și, in sfârșit, am ajuns la subiect. Când eu merg la întâlniri, mi-se rupe. Nu am emoții și nici sfială, bă chiar mi-as dori sa simt măcar niște fluturi in stomac, așa ca sport. Dar nu simt nimic, decât o neutralitate banala. Cateodata încerc sa-mi stimulez excitarea, accelerând in minte posibilitatea suspansului, neprevazutul care ar putea sa ma întâmpine. Rar mai funcționează. Nici teama banala de interacțiune nu ma mai mișca, fiind obișnuită să întâlnesc străini și sa vorbesc despre mine. Încerc sa ma obișnuiesc și cu ascultarea, dar partea asta merge întotdeauna greu, pentru ca ma obosesc lucrurile repetitive și banale. De aceea, cand merg la întâlniri observ multe lucruri, pentru ca nu am emoții, iar mintea mi-se mișcă in parametrii normali, făcând corelații rapide, stupide sau fantastice. Observ detalii, pe care cu fluturi in stomac, nu le-as baga in seama sau mi s-ar părea drăguțe, aud cuvintele cu un alt sens, căpătând in mintea mea o alta valoare. Nu știu dacă e un semn de maturitatea, sau poate e un simplu efect al vârstei, dar persoanele care reușesc sa-mi atragă atenția și sa-mi înghețe simțurile sunt tot mai putine.

Stil vestimentar si stil de viata

~ Căpşunăriţa ~ 12 comentarii

De dimineață, într-o discuție cu colegele de la birou, le-am intrebat curioasa, cu combină o rochie de mătase sau tul, cu o bluză largă, din casmir sau lână, peste? Mirarea mea a fost ideal sumarizată de una dintre ele, când mi-a spus pe scurt ca ele sunt Carrie, iar eu sunt Charlotte. M-am uitat la câteva poze cu stilul vestimentar al lui Charlotte, feminin, elegant, delicat accesorizat, minimalist, rochii creion, buline, fundite, culori intense si forme mulate pe corp. Da, asta e stilul meu vestimentar, dar nu si de viata.

Weekendul trecut, fiind in arest la domiciliu și covalescenta, am urmărit patru sezoane din Sex and the City, realizand cu surprindere, câte lucruri in comun are viata mea cu dilemele si experientele dezbătute acolo. La 30+ de ani, dupa ce am fost „bine maritată la casa mea”, am schimbat direcția, ajungând să dezbat și să răzbat cu dileme legate de relații, intalniri, sex, copii, viața si țeluri profesionale, dintr-o perspectivă foarte diferită, la singular.

Trecând de la un episod la altul, am notat cateva potriviri incontestabile:

Plăceare sexului cu gagii de 20 și ceva, dedicați, proaspeți, musculoși, virili și faliți, urmată de dezamăgirea ce te loveste dimineața, când trezită din mahmureală realizezi că splendoarea tânără locuiește în 20 mp și comandă pizza pe cupoane la promotie.

Sexul in trei, cu un el și o ea, o experiență excelentă când ești pe post de musafir de onoare și ceva ce nu vrei să încerci în relația ta, sau cel puțin nu atâta timp cât mai simti afecțiune pentru partener. Când ești gagica care vine, fute si pleaca, ai parte de un sex grozav, și te descotorosești de perechea fantastică fără suspine sau enigme mintale, ca să nu mai spun că poți dormi liniștită la tine în pat, fără să-ți sforăie două persoane în urechi.

Dragoste, sex, orgasme și pula mică. Am spus si mai repet, mărimea contează, iar gagicile care susțin contrariul ori nu au avut parte de altă pulă ori mint cu nerușinare din milă.

Dușului de aur, o chestie chiar interesantă de experimentat, pe care o recomand la pachet cu mult alcool, de preferintă Prosecco.

Linsul in cur și  alte elemente ale acestei zone, potential erotice.

Ura pentru cultul mamelor.

Un Mr Big, ocazional, foarte indisponibil si original.

Prietenele de nadejde cu dilemele lor.

Relații, potențiale relații și așteptările pe care le avem mereu.

Sexul oral sau sexul cu necunoscuti.

Bărbații, instabili, adorabili și foarte doritori.

Cred ca ajunge pentru azi.

Zicale, filosofii, viața și broscoi

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

Pentru orice stare de spirit exista cate o zicala, bă ca, ce nu te omoară, te face mai puternic, sau ca nu dai cioara din mână, pentru ce o fi pe gard, ori că iarba e mai verde la vecini. Zicalele astea îs excelente, ca sa motiveze decizii, mai ales pe alea care implica acceptare. Cel mai simplu și cultural e sa accepți, pe tine, pe restul și tot ce ti-se servește pe tava. E intr-un fel, ca și educația aia pe care o primești de la părinți, cu mâncatul tot din farfurie, cand nu contează ca e prea mult, fără gust, ca îngrășa sau ca nu ai pur și simplu chef. Tot așa ni-se sugerează ca e cultural sa dai fiecăruia o șansa, sa-ți arate partea lui pozitivă, ca doar și Ted Bundy a fost cândva un copil, schingiuit de ma-sa și de alte femei. Doar ca, eu am obosit sa fac frumos, sa stau după fiecare sa descopere focul, sa motivez nemotivați, ca să pansez frustrări. După ce ai descoperit singur, cum sa faci un foc și sa-ți ridici moralul, ți-se cam ia, sa îți împarți timpul cu aia care mănâncă carne cruda și trăiesc in lamentare. E parca, parca un alt nivel, și timpul devine tot mai scurt pentru acte caritabile.

Pe de alta parte, sunt conștientă ca viața e un compromis și, ca sa mergi câta mai departe pe un drum, trebuie sa găsești o cale de mijloc. Iar, calea de mijloc presupune compromis, e normal, dai ca primesti. Doar ca, valoarea compromisului vs beneficii e ceea ce contează cu adevărat.

Când aplici balanța asta la relatii, totul capătă o perspectiva noua, pentru ca trebuie sa evaluezi pe lângă ofertă, și așteptările. In mod natural, oamenii nesiguri pe ei, tind sa se compromită cât mai mult, nefiind conștienți de valoarea a ceea ce pun pe masa, iar cei care au tupeu tind sa se supraevalueze. Din păcate, eu am inteles greu cum funcționează sistemul asta, greu dar nu prea tarziu. Și, datorită înțelegerii sistemului, m-am trezit ca vreau sa divortez la 30+ și cu un copil la bord, mutându-ma frumos in condiții mult mai nașpa de trai. Am pus in balanța ce aveam, am clarificat ce e mai important pentru mine și am decis. Simplu, dar foarte complicat și costisitor.

Acuma, fiind liberă de verigheta, merg la întâlniri și dau peste diverși, unii mai ok, alții mai putin. Dacă intrevad ceva valoare la cei cu care ma întâlnesc, atunci ma mai văd cu ei sau menținem ceva contact, dacă nu, o las balta. Fără regrete, fără poate o fi, o păți sau speranțe deșarte, ca in fiecare broscoi sta câte un print. Nu caut partea buna sau sensibilă a fiecăruia, nu joc rol de modesta ca sa nu ii sperii (și sunt conștientă ca se întâmpla) și nici nu ofer susținere morala și indulgenta, pentru ca dacă ceva nu corespunde la început, sunt șanse tot mai mici sa corespundă ulterior. Nu caut cu orice preț sa fiu intr-o relație,nici nu-mi doresc sa ma mărit, nici nu-mi trebuie in mod special mai mulți copii, pentru ca dacă asta mi-as fi dorit, as fi putut fi măritată de doua ori și cu inca câțiva copii la bord. Dar ca, nu asta e telul meu in viața, sa fiu cu cineva doar de-an pixu, ca sa am și eu partener. Prefer sa fiu singura, decât sa accept pe unu sforăind lângă mine la ora asta, doar ca sa îmi umple spațiul, dar fără nimic de oferit.

Merg cu plăcere și curiozitate la întâlniri, ma mai și fut ocazional, dar ca sa las pe cineva in viața mea, trebuie sa fie cu adevărat special.

Viata la 33

~ Căpşunăriţa ~ 20 comentarii

M-am întâlnit aseară cu un gagiu de 33 de ani, mai tânăr un pic ca mine. Înalt, brunet, neînsurat, cea mai lungă relație de patru ani, nu a locuit cu o gagica, fără copii, fără pașaport, singur la părinți, cu afacere proprie de vinde pe net diverse porcarii.

Frumușel, sportiv, a venit in pantaloni de trening la întâlnire si calare pe tren (un fel de metro local), ca nu are mașina. In prima faza mi-a zis ca vrea să bea ceva, de aia vine cu trenul.  L-a întâlnire in schimb a recunoscut ca nu poseda mașină, dar m-a informat ca vrea sa-si cumpere. M-a întrebat pe mine cum e cu mașina, așa ca pe lângă performantele mele de viteza, i-am mărturisit ca eu am cam frecat-o pe a mea, ultima data scăpând cu o sticla de pălincă, după ce mi-am lăsat vopseaua albă pe VW roșu al vecinului. Mi-a calculat el ca am ieșit ieftin :), si eu i-am zâmbit amuzata.

Istețel, cu facultate, nu privea in ochi, decât foarte rar, jucându-se nervos cu cuțitul și furculița. Am mai întâlnit din ăștia, care construiau cu tacâmurile 🙂 la întâlniri, așa a eram obișnuită. Si eu m-am jucat cu paiul de la Aperol Spritz, pana m-am ametit un pic de la alcool, si in timp ce loveam cuburile de gheata, mi-am dat seama ca eu conduc întâlnirea si ca el e doar timid si nervos. Era intrigat ca sunt românca și avea obiceiul sa ma întrebe dacă am auzit de anumite orașe sau râuri din Polonia, înainte sa-mi spună ceva legat de ele. Spre surprinderea lui știam, dar am aflat totuși ceva nou. Pe bancnota de 20 de zloti e primul rege al Poloniei, iar pe cea de 10, taica-sau, care nu a fost rege.

La final l-am condus la tren, ca el a venit vreo 20 de km, in timp ce eu doar am coborât scarile si am trecut strada. M-a îmbrățișat finuț la despărțire cu o mana, și m-a invitat sa aștept pe peron cu el. I-am zis ca nu ne cunoaștem atât de bine si i-am răspuns elegant la îmbrățișare cu ambele.

Partea mișto a fost ca nu a făcut aluzii sexuale, nici nu mi-a povestit si nici nu m-a întrebat, poate din timiditate. Nu mai am chef sa schimb informații din astea. Mi-a arătat doar ceva filme haioase despre sex, ce-și trimite el cu amicii. Așa ca am avut șansa sa rad un pic cu gura pana la urechi. Partea mai puțin interesantă a fost ca nici nu mi-a dat haina și nici nu mi-a deschis ușa, iar la masa a comandat înaintea mea, ca un gagiu modern ce se respecta, fără simțuri din astea de cavalerism. Pe termen scurt, astea sunt banalități tolerabile, dar pe termen lung îți cam spune la ce nivel e tipul, ce educație a primit si ce perspective are.

Nu credeam ca ma va mai contacta si nici nu eram interesata, dar mi-a scris. Cu siguranță nu intru in tiparul așteptărilor lui (divorțată, cu copil) si nici ale ma-si (pe care a menționat-o in anumite contexte, si care cred ca ar suferi o mare dezamăgire daca ar sti cu cine se încurcă puiul ei), dar cumva cred ca nu vom ajunge atât de departe.

Later edit: azi, cum nu știa cu ce sa ma aburească, mi-a trimis iar doua filmulețe idioate. Da, in puii mei, asta pățești când ieși la întâlnire cu dresy (jargon polonez pentru maneliști locali, care umbla in trening ca stil casual).

Încă un edit, cu exemple de filmulețe pe care le primesc de la tip (din categoria ușoară):

Iar absurditati pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Un fraier cu tupeu: da-mi poza cu fata ta sau macar Instagramul.

El: Nu dau la necunoscuti. Ne putem vedea eventual la o cafea (abureala, ca deja stiam ca nu va fi cazul).

El: plimbare azi, la 21:00.

Eu: azi nu am chef si nici timp, undeva saptamana viitoare.

El: da-mi poza macar pe email. Mai intreb o data politicos (la faza asta stiam deja, ca nu o sa ne intalnim vreodata).

El: Da-mi poza ca altfel te sterg.

Eu: Sterge.

 

Ce ziceam ca e plin de idioti pe Tinder. Si cam multi arabi. Imi scrie unul Hassan, ma uit la poza, da probabil i-am dat like, ca in prima nu arata a arab, dar dupa ce i-am vazut numele ne-am unmached, fara motiv, ca nu exista optiunea, e arab.

Intalnire de Halloween

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Aseara Halloween. Am vrut sa ies, ca sa nu stau acasa, mai ales ca in sfarsit, dupa ani de plimbat prin cimitire, in tipica traditie poloneza, aveam seara libera. Si „acasa”, ca de obicei ne tiram la socrii si neamuri. Asa ca am bagat-o pe Tinder, si in cateva ore mi-am facut rost de o intalnire. Puteam baga doua, dar al doilea nu era asa de interesant si nu prea aveam chef de maraton.

Tipul a fost ok, chiar am petrecut doua ore impreuna, destept, inteprinzator si curat. Probabil si frumusel, dar nu mi-am putut da seama, ca avea barba. Ma rog, am eu punctul cu chelia (nu ma pot combina cu barbati fara par pe cap, ca pe pula il prefer ras), dar vad ca am si cu barba. Cel putin la inceput. Adica e ciudat, ca de fapt nu ai idee cum arata persoana de langa tine. Si mi-se pare un pic dezgustatoare barba. Totusi, cand amantul a avut-o mi s-a parut misto, dar poate pentru ca il iubeam si stiam cum arata fara.

Intalnirea a decurs foarte interesant, pentru ca am decis sa fiu sincera, iar el a apreciat si nu si-a facut trei cruci, fugind speriat. Chiar la inceput, m-a intrebat, ce parere am despre tipii pe care i-am intalnit pe Tinder si i-am raspuns direct ca majoritatea sunt ratati, si ca nu prea iese mare branza din intalnirile astea. In loc sa se oftice, am povestit mai departe si am aflat despre el ca:

s-a insurat cu iubita din liceu, cu care a fost impreuna vreo 13 ani, iar dupa maritis fata a dat-o pe casatorie traditionala, pana lui i-a scazut lui libidoul, incat a ajuns sa-si prefaca orgasmul; a zis ca a fost naspa, deci cam intelege cum se simt femeile cand trebuie sa se prefaca;

cel mai public sex l-a avut pe parchetul unui club (normal clubul);

a locuit vreo 6 luni in Dubai si vrea sa-si faca firma lui;

ar vrea sa o faca in cimitir sau in biserica;

e ateist, desigur (ca majoritatea catolicilor, cand se satura);

isi cumpara apartament intr-o zona buna;

s-a drugat putin cu marijoana si koks, dar nu e prea fan la tras pe nas;

Si, am aflata de a el, ca exista un swingers club in zona, din ala bine dotat, ca in filme, dar cam murdar.

Azi mi-a scris pe Whats, ca i-am dat numarul, sa ma invite la un sex in 3 cu prietena-sa, pe care a uitat sa o mentioneze aseara. Probabil dupa turul cimitirelor (e ziua mortilor in Polonia), a prins curaj. I-am multumit de invitatie si i-am zis ca nu am chef. Adevarul e ca azi in vine ciclul, dar daca ma prindea cu chef, poate ziceam un da. M-a intreaba daca sunt dezamagita si daca nu vrea sa ma intalnesc doar cu el, asa ca i-am zis direct sa nu-si faca filme, ca abia ne-am cunoscut si i-am urat distractie placuta. Chiar nu am chef sa ma ridic din pat.

Am opt mesaje necitite pe Tinder, daca vreau sa ies am cu cine, dar asta nu i-am mai zis. Cum nu i-am zis si ca, sunt inca iremediabil indragostita si ca am alte filme in cap decat barbatii. Dar, sunt mandra de mine, am exersat cu e sa nu mai scot portofelul cand ma invita unul undeva si am mers la intalnire cu gandul ca, daca nu imi place, ma ridic si plec. Am zis ca nu are rost sa o frec cu fineturi si bun simt.

So, dating again…

Fifty Shades de prostie

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

In weekend m-am uitat si eu la Fifty Shades (darker si freed, cica), ca sa ma educ  in treburile muieresti, iar in timp ce il urmaream am mai tras si un gatit, deci dama perfecta.

Tin minte ca, atunci cand au aparut filmele astea, era plin Facebooku de evenimente cu gagici, ce se adunau sa-l vizioneze impreuna, ca mai apoi sa-si declare online satisfactia pentru experienta unica.

Printre salate, intriga lipsa a filmului, budinca de ciocolata, evenimente si actiuni in film care nu aveau nici o legatura intre ele sau cu logica, tarta cu prune si modul fast forward pe care l-am urmarit, am ramas cu cateva nedumeriri despre trilogia asta, care le lasa pe muieri ude si incremenite de placere.

Trecand peste faptul ca inca se bate in piua la greu pe iluzia tema Cenuseresei, in care tot ce viseaza un barbatul tanar, frumos si bogat, e sa-si imparta averea cu prima gagica frivola si saraca, care ii apare in cale, nu prea pricep eu, cum poti face un film despre sex si sado maso, dar fara supt de pula? Probabil o fi un nou trend printre barbatii tineri, care nutresc doar sa ofere cadouri, de preferinta iphone-uri roz, sa cumpere case si sa-si imprumute Audi-ul ala mistocar la gagici, dar fara sa le dea pula la un lins sanatos.

In rest filmul e foarte educativ pentru muieri. Afli din el ca, s-a inventat un nou tip de ruj, ala de-l poarta eroina principala, e roz-violet si pe viata, adica sta pe buze si cu gura inchisa si cu ea deschisa, si cand mananci, si cand te trezesti dimineata cu curu in sus in pat, si cand te bat rapitorii. Apoi esti invatata ca ar trebui sa te simti vinovata si de rahat, daca ai iesit la baute cu o amica fara permisiunea sotului, plecat in alt oras. Pai nu-o ok sa nu-i raspunzi la telefon, iar daca te-a sunat de 6 ori deja, poti fi sigura ca ai belit-o, mai ales cand are garda in curul tau si oricum stie ce faci.

Foarte educativ filmul: abuzul psihic e ok, ca doar nevestele trebuie sa ceara voie, pula nu se suge, machiajul ti-e permanent lipit de fata, iar tot ce vrea un barbat e sa-si imparta banii cu tine. Nici nu ma mira succesul la femei, lol!

Barbatii frumosi

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

Ii vezi pe strada, la magazin, in cluburi sau cafenele. Au o privire unica, o fata de fotomodel, tocmai coborat dintr-o revista. Sunt barbatii frumosi la fata, cu moaca perfect finisata si privirea in vant. Sunt frumoșii universal frumoși, care se ridică deasupra preferințelor individuale ale doamnelor, frumoșii universal acceptați de toate, adică tocmai aia frumoși rău de tot.

La început, te intrebi daca nu sunt gay, ca mai toate iluziile vandute femeilor, si aflii cu ușurare ca preferă pizda, visand mai departe cu ochii deschisi, să ți-o satisfaca tocmai pe a ta.

Ii doresti, clar, si dupa ce pui mâna pe ei, îi defilezi ca la paradă pe la toate amicele tale, ca să crapă ficatu in ele de ciuda, ca sunt rari, pretențioși și mereu indisponibili emoțional. Dar sunt frumosi, țuce-i mama, să-i țuce, de-ți vine să le mănânci pipota.

Și, după ce ai trecut de faza de euforie, si ai facut turul pe la toate neamurile cu ei de mână, începi sa le descoperi treptat defectele, adica alea care stateau acolo, fix in ochii tăi, dar pe care ne le puteai vedea, orbită de moaca lor frumoasă, de fotmodel, de revista, și de ce o mai fi.

Si defectele astea variau, ba unul o avea mică, ceea ce-i păcat mare), ba altul nu se spala pe dinti (și când pute gura, parcă frumusețea nu-i mai așa de palpabilă), ba celalalt duce în spate sechele de nesiguranța și comportament grave. Și, mai toti, la un loc, aveau un punct comun: stateau prost cu finanțele. Mă rog, se mai întâmplă, că nu toți tragem lozul la naștere să venim pe lume cu lingurița de aur deja fixată în gât, dar ne descurcăm ulterior, mai muncim, mai învățăm, mai un șmen ceva, mai o idee de facut bani. Doar că frumoșii, inzestrați cu un chip miraculos, nu au și darul asta, al banilor. Nu v-ați întrebat niciodată, de ce găsești mai repede frumoși în tranvai, decât la volanul unei mașini? Ca să nu mai zic de alea mișto, conduse în majoritate de burtoși, borâți. Și dacă, mai există și excepții, nu-i pentru că au ei bani, ci-i pentru că locuiesc la prietenă, și ca să-si mai alinte din frustrari au luat și ei o mașină scumpă în rate pe zece ani.

Cumva, toți frumoșii aștia, cu care am avut și eu de-a face, doar mi-am cules și eu câțiva pentru colecție, se declarau bucuroși și foarte bine pregătiți pentru a-și lua in cârcă rolul de întreținuți. Nu se dădea nici unul cu capul de piatră în a excela în rol de întreținător, ba dimpotrivă, îmi povesteau cum nu au ei nici o problema cu femeia muncitoare, în timp ce ei vor împinge cu brio căruciorul. și voiau și câte trei copii. Unul chiar a încercat să mă ademenească cu promisiuni, despre cum m-ar aștepta el parfumat, spălat si dornic, cu mâncare pusă pe masă, dăcă mă ofer să-i iau sub aripa financiaro-protectoare.

M-am uitat în oglindă, am zis că nu-s urâtă și nici încă babă, m-am uitat în cont, am zis că nu-s încă milionară, iar apoi m-am uitat în creier, tăind de pe listă frumusețea, ca și criteriu principal în alegerea unui bărbat.

Iubirea si realitatea

~ Căpşunăriţa ~ 5 comentarii

Renovam apartamentul, mi-a spus el pe un ton grabit. Pentru vreo doua minute, m-a cuprins un sentiment din ala ciudat de invidie, stiind ca in „noi” asta, ce rimeaza cu renovam, ma putea include pe mine. Noi am fi putut renova apartamentul acum. Daca, nu as fi ales eu, altceva.

Apoi mi-au venit in minte fetele acre ale parintilor lui, cum l-au imprejmuit orotitor, in timp ce ma interogau pe mine, despre planurile de viitor pe care le nutresc alaturi de fiul lor. Inca ne divortata, eu raspundeam sincera si hotarata, in timp ce el tacea molcom si distrus. Ii cerusera, s-o termine cu mine, o amanta prea focoasa, prea pretentioasa si prea rafinata pentru el. „Nu-i de tine”, aveau sa-i spuna, dupa mesele de sarbatori, doar doua, dar abundente in nepotriviri. Cand parerile noastre difereau, in banalitati precum educatia si bataia, petrecerea timpului liber, curatenie si gatit, ei se uitau la mine ca la o fitoasa, cucoana de oras, cheltuitoare si cu unghiile vopsite la manichiurista, in timp ce eu ii priveam, ca pe niste tarani banali si saraci. Un soc pentru ei, cand am cumparat doua perechi de pantofi o data, din acelasi magazin, sau cand le-am spus ca mai aveam o doamna care imi facea curat, cand stateam la casa. Asa cum a fost un soc pentru mine, cand mi-am vazut viitorul alaturi de fiul lor, in gura cascata cu dinti stricati ai matusi-si, care ne povestea din partea opusa a mesei barfe de la banda de ambalare. Dupa ce si-a mai si indesat si camasa in pantaloni, cu mana bine infipta, am decretat ca am nimerit in gloata nepotrivita. M-am uitat cu tristete la fiul lor frumos, dar caruia nu-i prea placea sa se spele pe dinti, si am zis ca trebuie sa fie ceva mai bun in lume, caci daca asta prevede viitorul, nu suna de fel bine.

L-am iubit, cu patima, era mandru si futea bine, dar realitatea in care trebuia sa-i suport familia, ce-l tinea de zgarda, ca doar era unica progenitura, mi-a vindecat miraculos patima. Am trecut mai departe fara prea multa zbatere, cand am inteles ca viitorul alaturi de el, nu putea fi creionat asa cum il visam eu, asteptarile lui fiind prea banale, fata de ceea ce imi doream eu de la viata.

In mod ciudat era un deja-vu, pe care il mai traisem cu un barbat frumos, in tinerete, si pe care aveam sa-l mai traiesc inca odata, ulterior.

Din viata

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Cu cat sunt eu mai detasata, mai senina si mai putin emotionala, cu atat incep sa observ mai bine oamenii din jurul meu, problemele cu care se confrunta, limitele pe care si-le stabilesc, frustrarile si urile pe care le au. Incep sa-i vad goi, asa cum nu vor sa se arate, sa le vad gunoiul de sub pres pe care nu doresc sa il expuna si aparentele cu care jongleaza persuasiv. In mod ciudat am mai multa empatie pentru ei, in timp ce asteptarile mi-se reduc si valoarea lor pentru mine scade. Si poate ca asta e un lucru bun, caci vazandu-le partile sensibile, pot sa-i intep mai usor, si mai adanc. Doar ca, nu mai simt nevoia asta. Ma uit la ei cu mila sau dezgust, ii vad mici si slabi si realizez ca nu are rost sa ma pun cu ei la tranta, pentru ca nu se merita. Nu se mai merita sa ma trantesc chiar asa cu fiecare, pentru ca timpul meu, persoana mea si disponibilitatea mea sunt limitate.

In alta ordine de idei, povesteam azi cu colegul de la munca, despre cum arata lumea reala, nu bula in care traim noi. Am avut, pana nu de mult, pe aici, o colega cam „neprietenoasa”, dar simpatica in felul ei, careia era mai bine sa nu-i zici prea multe, cand o prindea-i intr-o pasa mai proasta. Am aflat ulterior ca pasele proaste erau efecte secundare, dupa ce tragea pe nas, koks desigur. Si ca, se futea cu seful, care ii tolera din plin comportamentul, ba chiar mergea sa o consoleze si sa o ingrijeasca, dupa ce trecea efectul koksului luat in cantitate prea mare. Mi-a povestit chiar ea, ca atunci cand suna cu voce smierita la 9 dimineata, ca trebuie sa-si ia concediu la cerere, tragedia care i-se intamplase seara, era ca venise prietenu-sau infractor pe la ea, si o luase la o plimbare, iar dimineata ii eram cam greu sa ajunga la munca in Polonia din Germania. Plimbare cam lunga.

Ce m-a surprins la ea era trauma avortului pe care o ducea in spate. M-am mirat, avand in spate perceptia romaneasca a avortului, care in mintea mea, se aseza intr-o ordine fireasca a lucrurilor, in timp ce trasul pe nas era pentru mine de domeniul abstractului.