Etichetă: barbati

Bărbații puternici și bogați, trecuți de 45

~ Căpşunăriţa ~ 37 comentarii

Mă sună. A început undeva pe la Crăciun cu urări inocente, apoi la anul nou, iar în ultimul timp tot mai insistent. Vrea să-mi audă vocea, să-mi spună că e expirat, doar ca să mă facă să râd cu gura până la urechi, să-mi povestească învățături arabe ori ca să-și facă planuri cu mine, cum că, o să ne vedem cândva, pe undeva, între Kuwait și Polonia, planuri deșarte, cu finalitate problematică.

În mod sigur l-am inspirat, căci a început să meargă regulat la sală, iar recent i-am sugerat să se urce din nou pe motocicletă după 20 de ani.

Nu neg că, îmi place atenția. Sunt prin natura attention sucker, ca orice săgetătoare ce se respectă. El e capricorn, nu neapărat target-ul meu, dar cu siguranță ceva ce merită investigat. Se pare că sunt un magnet pentru bărbații puternici și bogați trecuți de 45, care ar vrea și își permit, să mai guste un pic din viață la a doua tinerețe. Un fel de ultim sărut pasional înainte de a-și depune armele pe altarul vieții. Bănuiesc că, sunt cuceriți de amestecul dintre frumusețea mea tinerească, mintea coaptă și șarmul îndrăzneț.

Pe de altă parte și mie îmi place să mă joc cu ei, pentru că îi știu în lesă, strânși bine pe deget de o verighetă strălucitoare, într-un mariaj insipid, obosiți de muncă, responsabilitate și amăgiți de avere. Sunt ținte ușor de nimerit, pentru că toți caută aceeași femeie. Sofisticată, cu față de copil, vicleană și inocentă deopotrivă, care să le arate interes și un dram de afecțiune.

https://www.youtube.com/watch?v=yXtv8rDcnB4

Femeile și Pasărea Vopsită

~ Căpşunăriţa ~ 16 comentarii

Sunt multe elemente în cartea lui Kosiński, care mi-au rămas în minte, dar cu siguranță uciderea Ludmilei, a avut pentru mine o conotație aparte. Pentru că, doar o femeie, poate înțelege cu adevărat ura altei femei, brutalitatea și forța ei de propagare. Ludmila este un personaj din cartea Pasărea Vopsită, o femeie nebună ce cutreieră pădurile, ademenind bărbații. Ea fute tot ce prinde, câteodată mânată de o dorință nebună pentru sex, iar fiecare bărbat însurat ce își bate cu succes nevasta, visează să se termine între picioarele ei. Povestea Ludmilei nu reflectă atât de puternic caracterul ei, marcat de un viol în adolescența timpurie, pe cât reflectă caracterul general al femeilor, ale nevestelor bătute de soți, umile, slabe și molcome în fața bărbatului, dar pline de ură, răzbunătoare și puternice față de alte femei, potențiale rivalele posesoare de bărbați ademeniți. Aceste femei slabe, firave și supuse ce se lasă bătute și violate de soți în tăcere, o jupoaie de vie pe Ludmila, în miezul zilei, pline de ură și frustrare. Și nu, nu pentru ea, ci pentru soții lor neglijenți, abuzivi și trădători.

Femeile sunt creaturi curioase, urmașe ale Evei, păcătoasa supremă, au fost pedepsite cu o lipsă de raționament grotească în privința bărbaților. Prietene la cataramă, vecine de nădejde și surori în suferință, ele devin neînfricate dușmance, rivale otrăvitoare și ucigașe fără de milă, când bărbatul, acest măr al discordiei delicios, este prins la mijloc. Cazul clasic de infidelitate în cuplu este cu prietena nevestei, care râvnește în tăcere la a poseda între picioare, tot ce are mai bun sora ei de suflet, vecina de scară sau amica, cu dinții mai albi, știindu-se printre femei că, un bărbat luat, e garanția calității.

Se spune că femeile se aranjează pentru bărbați, că se machiază și se împodobesc pentru a le atrage atenția, pentru a-i cuceri și a le intra în grații. Nimic mai fals, căci bărbații, creaturi primitive și oneste, sunt cel mai mult atrași de o femeie goală, naturală, eliberată de corvoada machiajului excesiv sau a hainelor de firmă. Femeile se împopoțonează pentru ele, pentru propria lor vanitate, într-o luptă acerba de rivalitate cu consoartele lor.

Femeile sunt stâlpii societății, temelia ordinii și orânduirii sociale, pe care nu o conduc și pe care nu și-o asumă în mod deschis, dar pe care o susțin printr-o complicitate tăcută, mânate de o gelozie acută pentru potențialele rivale. Ele nu sprijină alte femei din invidie, mai ales atunci când le lipsește bărbatul sau sunt nemulțumite de ceea ce el le oferă.

Kosiński ca orice scriitor sofisticat, alege să exploreze femeia în starea ei pură, sălbatică și dezinteresată de bărbat. O alege pe Ludmila, al cărui sistem de valori și raportare în relațiile umane a căpătat o nouă conotație după actul violului. Valorile și nevoile ei s-au alterat, mutându-și punctul de echilibru de la nevoia de a avea un bărbat la nevoia acută de sex, de plăcere fizică individuală. Femeia fără de bărbat e un radical mult prea liber, mult prea periculos, de unde și nevoia dominantă a consoartelor de a o anihila.

Ce-i cu îmbrățișările?

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

Întâlnirile mele de pe Tinder sunt în marea lor majoritate one-Aperol-Spritz stand, care se termină după o oră. Are restaurantul un ceas deasupra ușii la care trag cu ochiul 🙂 și încerc să mă încadrez în timp. După ce ieșim din local, o cam ia fiecare pe drumu lui, căci eu nu am chef să afle domnii unde locuiesc, așa că le întind politicos mâna. Ei o ignoră și-mi trag o îmbrățișare în schimb. Mai intensă sau mai delicată, cu un pupic pe haină sau fără, toți au nevoia și dorința de a mă îmbrățișa. Unii o fac cu generozitate, ca o declarație subânțeleasă de „hai la mine în brațe, că din ele izvorăște afecțiune pură și protecție nemărginită”, alții o cerșesc, cu o strâmtoare inutilă, ca și cum s-ar agăța de mă-sa să nu-l lase. O parte sunt mai rezervați, mă îmbrățișează doar cu o drepta, când sunt plasați strategic în stânga mea, trăgându-mă înspre ei, probabil în anticiparea unui gest de-al meu de a închide cercul, dar care nu mai vine.

Frate, ce-i cu îmbrățișările astea, care vin cel mai mult de la cei cu care în mod evident nu simt o compatibilitate? Cu cât dezinteresul meu este mai mare, cu atâta își iau ei îmbrățișarea mai cu foc de la mine. Desigur, nu se pune problema să mă întrebe dacă și o vreau. Ei o iau, ca și cum ar fi o datorie de-a mea.

Frica de a refuza bărbații

~ Căpşunăriţa ~ 10 comentarii

Frica de a refuza bărbații am căpătat-o devreme, pe la 15 ani, în urma unei palme, pe care am primit-o peste obrazul stâng.

Eram în primul an de liceu, la ceva discotecă școlară, ținută în sala de sport cu colege de cămin. Dansam și noi pe acolo în grup, până a băgat DJ-ul una din aia mai lentă. Era o balada rock mișto și m-a luat un tip la dans. Am început să dansăm, făcând și noi o vreme, ceea ce vedeam în jur. Ne învârteam sictiriți pe loc ca restul cuplurilor, până când mi-a venit mie o idea genială. M-am dat un pic mai în spate, dezlegându-mă din îmbrățișarea lui grea și banală, apoi mi-am fixat un picior între picioarele lui și m-am pus la dat din cap, în ritmul melodiei. Tipul, l-a început m-a privit surprins, apoi i-a plăcut și a început să mă imite. Dintr-o dată, dintr-un cuplu banal, am devenit atracția ringului de dans: un el și o ea, fluturându-și pletele în ritmul muzicii. Am dansat o vreme, până s-a schimbat muzica, cu el declarându-mi admirația totală – ești bestială, așa se zicea pe vreme aia – iar eu realizând că, el nu era. Dezamăgită de moacă lui neinteresantă și stilul prea nespălat, m-am făcut nevăzută. Știam ca sunt mișto, așa ca am trecut mai departe, la agățat ceva mai bun, evitându-l cu brio și fără să mă preocup prea tare că, i-am rup inima sau încrederea in sine. Aveam să aflu câteva ore mai târziu cât de ruptă e, când mi-a tras un croșeu de stânga, în timp ce urla că, sunt o curvă si ca nimeni nu-l părăsește pe el.

În mintea lui de copil traumatizat – am aflat ulterior ca, era fratele mai mare al unui coleg de generală, dintr-o familie dezorganizată, cu un tată alcoolic și bătăuș – l-am părăsit.

Pe moment însă, eram prea speriată de reacția lui și prea rușinată, ca să mai insist cu explicațiile că, nu e nimic între noi, iar pentru mine un dans nu înseamnă, ca ii sunt prietenă.

Am îndurat mult timp umilința asta, primită la o vârstă fragedă, transformând-o într-o învățătură de minte, un pic greșit înțeleasă. De atunci, am devenit mai atentă la semnalele pe care le trimiteam bărbaților, având grijă să nu întind coarda prea tare cu indezirabilii, fiindu-mi mereu frica de reacțiile lor pline de ura. Adițional am dezvoltat o carență, cea a refuzului inexact. Am devenit incapabilă să refuz direct bărbații, eschivându-mă și făcându-mă dispărută, de fiecare dată când nu eram interesantă. La fiecare refuz al cuiva, mă trecea un fior de frică, că se va răzbuna în vreun fel pe mine, rănit în amorul propriu. Și atunci, începeam evitarea, eschivarea și discuții inutile cu bărbați ce încercau mereu sa ma cucerească. Ma amăgeam că, îi țin așa, potențial, când de fapt știam că nu voi niciodată cu ei. O corvoadă inutilă, pe care am pus-o pe baza faptului că sunt atractivă, și acestea sunt consecințele, în loc să îmi reconstruiesc asertivitatea pierdută de ,la palma aceea.

In loc de concluzie: domnul insistent a persistat cu sms-uri, până când i-am scris. I-am mulțumit pentru întâlnire si i-am spus ca, e cu siguranța o persoană minunată, dar nu cred ca ne potrivim.

Trăiască asertivitatea în relații!

Stil vestimentar si stil de viata

~ Căpşunăriţa ~ 12 comentarii

De dimineață, într-o discuție cu colegele de la birou, le-am intrebat curioasa, cu combină o rochie de mătase sau tul, cu o bluză largă, din casmir sau lână, peste? Mirarea mea a fost ideal sumarizată de una dintre ele, când mi-a spus pe scurt ca ele sunt Carrie, iar eu sunt Charlotte. M-am uitat la câteva poze cu stilul vestimentar al lui Charlotte, feminin, elegant, delicat accesorizat, minimalist, rochii creion, buline, fundite, culori intense si forme mulate pe corp. Da, asta e stilul meu vestimentar, dar nu si de viata.

Weekendul trecut, fiind in arest la domiciliu și covalescenta, am urmărit patru sezoane din Sex and the City, realizand cu surprindere, câte lucruri in comun are viata mea cu dilemele si experientele dezbătute acolo. La 30+ de ani, dupa ce am fost „bine maritată la casa mea”, am schimbat direcția, ajungând să dezbat și să răzbat cu dileme legate de relații, intalniri, sex, copii, viața si țeluri profesionale, dintr-o perspectivă foarte diferită, la singular.

Trecând de la un episod la altul, am notat cateva potriviri incontestabile:

Plăceare sexului cu gagii de 20 și ceva, dedicați, proaspeți, musculoși, virili și faliți, urmată de dezamăgirea ce te loveste dimineața, când trezită din mahmureală realizezi că splendoarea tânără locuiește în 20 mp și comandă pizza pe cupoane la promotie.

Sexul in trei, cu un el și o ea, o experiență excelentă când ești pe post de musafir de onoare și ceva ce nu vrei să încerci în relația ta, sau cel puțin nu atâta timp cât mai simti afecțiune pentru partener. Când ești gagica care vine, fute si pleaca, ai parte de un sex grozav, și te descotorosești de perechea fantastică fără suspine sau enigme mintale, ca să nu mai spun că poți dormi liniștită la tine în pat, fără să-ți sforăie două persoane în urechi.

Dragoste, sex, orgasme și pula mică. Am spus si mai repet, mărimea contează, iar gagicile care susțin contrariul ori nu au avut parte de altă pulă ori mint cu nerușinare din milă.

Dușului de aur, o chestie chiar interesantă de experimentat, pe care o recomand la pachet cu mult alcool, de preferintă Prosecco.

Linsul in cur și  alte elemente ale acestei zone, potential erotice.

Ura pentru cultul mamelor.

Un Mr Big, ocazional, foarte indisponibil si original.

Prietenele de nadejde cu dilemele lor.

Relații, potențiale relații și așteptările pe care le avem mereu.

Sexul oral sau sexul cu necunoscuti.

Bărbații, instabili, adorabili și foarte doritori.

Cred ca ajunge pentru azi.

Zicale, filosofii, viața și broscoi

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

Pentru orice stare de spirit exista cate o zicala, bă ca, ce nu te omoară, te face mai puternic, sau ca nu dai cioara din mână, pentru ce o fi pe gard, ori că iarba e mai verde la vecini. Zicalele astea îs excelente, ca sa motiveze decizii, mai ales pe alea care implica acceptare. Cel mai simplu și cultural e sa accepți, pe tine, pe restul și tot ce ti-se servește pe tava. E intr-un fel, ca și educația aia pe care o primești de la părinți, cu mâncatul tot din farfurie, cand nu contează ca e prea mult, fără gust, ca îngrășa sau ca nu ai pur și simplu chef. Tot așa ni-se sugerează ca e cultural sa dai fiecăruia o șansa, sa-ți arate partea lui pozitivă, ca doar și Ted Bundy a fost cândva un copil, schingiuit de ma-sa și de alte femei. Doar ca, eu am obosit sa fac frumos, sa stau după fiecare sa descopere focul, sa motivez nemotivați, ca să pansez frustrări. După ce ai descoperit singur, cum sa faci un foc și sa-ți ridici moralul, ți-se cam ia, sa îți împarți timpul cu aia care mănâncă carne cruda și trăiesc in lamentare. E parca, parca un alt nivel, și timpul devine tot mai scurt pentru acte caritabile.

Pe de alta parte, sunt conștientă ca viața e un compromis și, ca sa mergi câta mai departe pe un drum, trebuie sa găsești o cale de mijloc. Iar, calea de mijloc presupune compromis, e normal, dai ca primesti. Doar ca, valoarea compromisului vs beneficii e ceea ce contează cu adevărat.

Când aplici balanța asta la relatii, totul capătă o perspectiva noua, pentru ca trebuie sa evaluezi pe lângă ofertă, și așteptările. In mod natural, oamenii nesiguri pe ei, tind sa se compromită cât mai mult, nefiind conștienți de valoarea a ceea ce pun pe masa, iar cei care au tupeu tind sa se supraevalueze. Din păcate, eu am inteles greu cum funcționează sistemul asta, greu dar nu prea tarziu. Și, datorită înțelegerii sistemului, m-am trezit ca vreau sa divortez la 30+ și cu un copil la bord, mutându-ma frumos in condiții mult mai nașpa de trai. Am pus in balanța ce aveam, am clarificat ce e mai important pentru mine și am decis. Simplu, dar foarte complicat și costisitor.

Acuma, fiind liberă de verigheta, merg la întâlniri și dau peste diverși, unii mai ok, alții mai putin. Dacă intrevad ceva valoare la cei cu care ma întâlnesc, atunci ma mai văd cu ei sau menținem ceva contact, dacă nu, o las balta. Fără regrete, fără poate o fi, o păți sau speranțe deșarte, ca in fiecare broscoi sta câte un print. Nu caut partea buna sau sensibilă a fiecăruia, nu joc rol de modesta ca sa nu ii sperii (și sunt conștientă ca se întâmpla) și nici nu ofer susținere morala și indulgenta, pentru ca dacă ceva nu corespunde la început, sunt șanse tot mai mici sa corespundă ulterior. Nu caut cu orice preț sa fiu intr-o relație,nici nu-mi doresc sa ma mărit, nici nu-mi trebuie in mod special mai mulți copii, pentru ca dacă asta mi-as fi dorit, as fi putut fi măritată de doua ori și cu inca câțiva copii la bord. Dar ca, nu asta e telul meu in viața, sa fiu cu cineva doar de-an pixu, ca sa am și eu partener. Prefer sa fiu singura, decât sa accept pe unu sforăind lângă mine la ora asta, doar ca sa îmi umple spațiul, dar fără nimic de oferit.

Merg cu plăcere și curiozitate la întâlniri, ma mai și fut ocazional, dar ca sa las pe cineva in viața mea, trebuie sa fie cu adevărat special.

Fifty Shades de prostie

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

In weekend m-am uitat si eu la Fifty Shades (darker si freed, cica), ca sa ma educ  in treburile muieresti, iar in timp ce il urmaream am mai tras si un gatit, deci dama perfecta.

Tin minte ca, atunci cand au aparut filmele astea, era plin Facebooku de evenimente cu gagici, ce se adunau sa-l vizioneze impreuna, ca mai apoi sa-si declare online satisfactia pentru experienta unica.

Printre salate, intriga lipsa a filmului, budinca de ciocolata, evenimente si actiuni in film care nu aveau nici o legatura intre ele sau cu logica, tarta cu prune si modul fast forward pe care l-am urmarit, am ramas cu cateva nedumeriri despre trilogia asta, care le lasa pe muieri ude si incremenite de placere.

Trecand peste faptul ca inca se bate in piua la greu pe iluzia tema Cenuseresei, in care tot ce viseaza un barbatul tanar, frumos si bogat, e sa-si imparta averea cu prima gagica frivola si saraca, care ii apare in cale, nu prea pricep eu, cum poti face un film despre sex si sado maso, dar fara supt de pula? Probabil o fi un nou trend printre barbatii tineri, care nutresc doar sa ofere cadouri, de preferinta iphone-uri roz, sa cumpere case si sa-si imprumute Audi-ul ala mistocar la gagici, dar fara sa le dea pula la un lins sanatos.

In rest filmul e foarte educativ pentru muieri. Afli din el ca, s-a inventat un nou tip de ruj, ala de-l poarta eroina principala, e roz-violet si pe viata, adica sta pe buze si cu gura inchisa si cu ea deschisa, si cand mananci, si cand te trezesti dimineata cu curu in sus in pat, si cand te bat rapitorii. Apoi esti invatata ca ar trebui sa te simti vinovata si de rahat, daca ai iesit la baute cu o amica fara permisiunea sotului, plecat in alt oras. Pai nu-o ok sa nu-i raspunzi la telefon, iar daca te-a sunat de 6 ori deja, poti fi sigura ca ai belit-o, mai ales cand are garda in curul tau si oricum stie ce faci.

Foarte educativ filmul: abuzul psihic e ok, ca doar nevestele trebuie sa ceara voie, pula nu se suge, machiajul ti-e permanent lipit de fata, iar tot ce vrea un barbat e sa-si imparta banii cu tine. Nici nu ma mira succesul la femei, lol!

Barbatii frumosi

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

Ii vezi pe strada, la magazin, in cluburi sau cafenele. Au o privire unica, o fata de fotomodel, tocmai coborat dintr-o revista. Sunt barbatii frumosi la fata, cu moaca perfect finisata si privirea in vant. Sunt frumoșii universal frumoși, care se ridică deasupra preferințelor individuale ale doamnelor, frumoșii universal acceptați de toate, adică tocmai aia frumoși rău de tot.

La început, te intrebi daca nu sunt gay, ca mai toate iluziile vandute femeilor, si aflii cu ușurare ca preferă pizda, visand mai departe cu ochii deschisi, să ți-o satisfaca tocmai pe a ta.

Ii doresti, clar, si dupa ce pui mâna pe ei, îi defilezi ca la paradă pe la toate amicele tale, ca să crapă ficatu in ele de ciuda, ca sunt rari, pretențioși și mereu indisponibili emoțional. Dar sunt frumosi, țuce-i mama, să-i țuce, de-ți vine să le mănânci pipota.

Și, după ce ai trecut de faza de euforie, si ai facut turul pe la toate neamurile cu ei de mână, începi sa le descoperi treptat defectele, adica alea care stateau acolo, fix in ochii tăi, dar pe care ne le puteai vedea, orbită de moaca lor frumoasă, de fotmodel, de revista, și de ce o mai fi.

Si defectele astea variau, ba unul o avea mică, ceea ce-i păcat mare), ba altul nu se spala pe dinti (și când pute gura, parcă frumusețea nu-i mai așa de palpabilă), ba celalalt duce în spate sechele de nesiguranța și comportament grave. Și, mai toti, la un loc, aveau un punct comun: stateau prost cu finanțele. Mă rog, se mai întâmplă, că nu toți tragem lozul la naștere să venim pe lume cu lingurița de aur deja fixată în gât, dar ne descurcăm ulterior, mai muncim, mai învățăm, mai un șmen ceva, mai o idee de facut bani. Doar că frumoșii, inzestrați cu un chip miraculos, nu au și darul asta, al banilor. Nu v-ați întrebat niciodată, de ce găsești mai repede frumoși în tranvai, decât la volanul unei mașini? Ca să nu mai zic de alea mișto, conduse în majoritate de burtoși, borâți. Și dacă, mai există și excepții, nu-i pentru că au ei bani, ci-i pentru că locuiesc la prietenă, și ca să-si mai alinte din frustrari au luat și ei o mașină scumpă în rate pe zece ani.

Cumva, toți frumoșii aștia, cu care am avut și eu de-a face, doar mi-am cules și eu câțiva pentru colecție, se declarau bucuroși și foarte bine pregătiți pentru a-și lua in cârcă rolul de întreținuți. Nu se dădea nici unul cu capul de piatră în a excela în rol de întreținător, ba dimpotrivă, îmi povesteau cum nu au ei nici o problema cu femeia muncitoare, în timp ce ei vor împinge cu brio căruciorul. și voiau și câte trei copii. Unul chiar a încercat să mă ademenească cu promisiuni, despre cum m-ar aștepta el parfumat, spălat si dornic, cu mâncare pusă pe masă, dăcă mă ofer să-i iau sub aripa financiaro-protectoare.

M-am uitat în oglindă, am zis că nu-s urâtă și nici încă babă, m-am uitat în cont, am zis că nu-s încă milionară, iar apoi m-am uitat în creier, tăind de pe listă frumusețea, ca și criteriu principal în alegerea unui bărbat.

Despărțire

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

I-am șters toate mesajele, doar ca sa le recuperez accidental câteva zile mai târziu, când mi-am schimbat telefonul. Și acum, nu mai vreau sa le șterg. Am dat înapoi și in regresul meu nu vreau sa renunț la prezența lui inutila din viața mea. Încerc totuși sa merg mai departe, ca după fiecare despărțire pe ca mi-o fixez in minte. Asta e deja a treia la care lucrez din anevoios și care merge greu, într-un deja-vu obsedant de repetitiv. Formula e aceeași. Ma anesteziez cu munca in cursul zilei, in trafic mi-se face întotdeauna dor, așa ca dau voie melancoliei sa ma lovească, in timp ce seara gătesc, ca sa am o ocupație sau o dau pe scris, ca sa-mi descarc simțirea.

Tradițional am sa plec iar in Dubai, unde pot sa-mi jelesc in hoteluri de 5 stele și restaurante selecte, inima frântă. Ironic, el nu-i suporta pe arabi, după ce a locuit o perioada in Kuwait, socotindu-i primitivi, needucați și fără de respect pentru femei.

Later edit: am șters din telefon mesajele. Am sa șterg și filmele, și pozele. Simbolic am îmbrăcat o rochie neagră, de înmormântare. Și iubirile pierdute se plâng…

Sunt ce-a mai tare din parcare, sau ma rog, de la semafor

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

Azi, cum eram bine dispusa si rupta in gura de obosita dupa vacanta cocktail din care tocmai m-am intors, am zis sa belesc un pic ochii la altii in trafic. Imi spusese A., ca daca te uiti la cineva in trafic, chiar daca are capul intors in alta parte, se va intoarce spre tine. Asa ca la primul semafor, m-am nimerit langa o dubita, cu barbati in ea. M-am uitat la cel din spate, dar nu l-am gasit prea interesant in timp ce fuma cu geamul inchis, asa ca mi-am mutat privirea pe cel din fata. Si, dupa cateva secunde, s-a intors spre mine. Si asta a fost. Am stabilit contact din priviri, si cat a tinut rosu la semafor, s-a tot uitat la mine. M-am uitat si eu la el, zambitoare, dar nu insitenta, pentru ca nu am vrut sa dezvolt flirtul. Puteam deschide geamul, si sunt convinsa ca ma aborda, dar mi-am zis ca un pasajer dintr-o masina cu muncitori fizici, nu prea intra in aria mea de interes, asa ca am demarat zambitoare la verde.

La urmatorul semafor mai lung, am prins un gagiu simpatic, cu barba, i-am zambit de doua ori, si el mie, la care el a ridicat telefonul, iar eu am coborat geamul. M-a intrebat de numar si eu am zis ok, dar se facuse deja verde, asa ca am facut drepta, ca eram pe linia respectiva. A facut si el dreapta, de pe linia din mijloc, ceea ce i-a cam evervat pe cei din spatele meu, care l-au clansonat pe el si au strigat ceva inspre mine. M-a urmarit tipul un pic, pana m-am oprit, undeva pe o strada mai alaturata. A venit la mine la geam, si in timp ce eu ii scriam numarul pe o bucata de hartie, mi-a propus sa mergem la el sauu la mine.

Eu i-am zis ca poate, daca il cunosc mai bine, si daca vrea ma poate invita undeva maine, dupa 18:00. M-a rugat sa-i dau un pupic, iar eu i-am zis ca nici macar nu stiu cum il cheama. S-a prezentat, m-am prezetat si eu, la care (standar in Polonia), mi-a complimentat prenumele. Ca o paranteza, prenumele meu nu exista in poloneza, si in 70% dintre cazuri cand cineva il aude imi spune ca e frumos.

Jumate de ora mai tarziu tipul ma suna, sa ne vedem azi, sa ma intrebe ce imi doresc, daca vreau doar sex sau ceva mai mult, ce imi place sa fac im pat, daca sunt singura, cand m-am futut ultima data sau daca imi lipseste un barbat. I-am zis ca elucidam maine, daca ne intalnim si i-am inchis telefonul spunandu-i ca am ceva important de facut acum (adica sa scriu postul asta).