Moș Crăciun

M-am uitat la el pe cântecul lui John Lennon și i-am șoptit: ”Aceasta este melodia mea preferată de Crăciun”. El mi-a zâmbit, m-am pupat și m-a strâns și mai tare în brațe.

Crăciunul acesta  a fost unul dintre cele mai bune din viața mea. M-am simțit minunat pe tot parcursul lui, calmă, fericită, relaxată și satisfăcută. După ani în care Crăciunul a fost o imensă povară de cumpărat, împachetat, drumuri, pretenții, certuri, neamuri, așteptări, mâncare, obligații religioase și stat pe la mese în compania unor oameni cu care nu-mi doream să-mi petrec timpul, am avut în sfârșit parte de un Crăciun minunat.

Am început sărbătorirea fără stres, împachetând cu fiică-mea cadouri pentru prietenii apropiați care locuiesc în zonă – și pentru fostul soț și părinții lui, pentru bucuria fiică-mi – cadouri strânse din timp, ca să evit îmbulzeala magazinelor dinainte de sărbători. Apoi, am decorat floarea noastră, pe care o ținem pe post de brad, cu bomboane și câteva ornamente, ca să-l întâmpin cum se cuvine pe Moș Crăciun.

Pentru masa de ajun (Wigilia), cea mai importantă parte a Crăciunului polonez, am refuzat invitația unei prietene de a petrece cu familia ei. Le-am mulțumit frumos pentru invitație, dar am preferat să evit discuțiile de complezență, pentru care nu mai am răbdare și să petrec în liniștea casei mele fără 12 feluri de mâncare și lepădată de sentimentul că sunt o străină printre localnici. Dintre 12 feluri de mâncare, eu am ales să gătesc unul, salam de biscuiți, pe care l-am servit în prima zi de Crăciun la micul dejun.

După Wigilia, a venit la mine Moș Crăciun și pentru că era simpatic foc și știe meserie, l-am reținut pentru următoarele două zile, sexându-ne, povestind, dormind și relaxându-ne unul în brațele celuilalt. A fost cel mai plăcut cadou pe care-l puteam primi, după aproape un an de abstinență :). Câteodată ajunge să-ți satisfaci nevoile cu adevărat importante (afecțiune, atenție și sex) și atunci nu mai ai nevoie de toate umpluturile artificiale de prin magazine sau societate, cu care oamenii nefericiți se înconjoară, ca să facă realitatea mai suportabilă.

Amanți la malul mării

Am observat-o prima dată în sauna. Subțirică, frumos modelată, cu părul negru și sprâncenele bine arcuite în jurul ochilor de un verde deschis, mi-a zâmbit delicat cu buzele roz, ușor umflate. Era delicată și aranjată, chiar și în costum de baie, cum îi stă bine unei femei ce se respectă și promovează prin prisma feminității. Ușor trecuta de 30 de ani, dar cu carnea încă fragedă, s-a înfășurat cu finețe în prosopul pus deasupra bustului și prin mișcări precise, și-a scos slipul de pe ea. Mai apoi s-a întins calmă pe lemnul cald, relaxându-se sub lumina artificială a soarelui ce invada sauna tailandeză. Cu cartea în mână a zâmbit mulțumită de momentul în care se afla, fericită și recunoscătoare.

O admiram în tăcere când armonia ne-a fost bruiată de un el. Ușor trecut de 50, cu riduri fine în jurul ochilor, mâinile încrețite de vremuri și piele albină, a intrat intruziv în sauna, cu un prosop în jurul taliei. Un domn respectabil în cercurile lui de prieteni, primul îmbogățit din neamul lui polonez, neșcolit în ale manierelor, se bucura acum de o ea într-un hotel de cinci stele. O privea satisfăcut, încântat că încă poate, dar și recunoscător pastilelor albastre că-l ajutau să mențină aparențele. Sincer bucuroasă de prezența lui, a început să-i explice dinamica lămpilor din saună, principiile relaxării și filosofii de viață sănătoasă, în timp ce el inhala indiferent căldura din cămăruța din sticlă și lemn. Am cautat curioasă verigheta printre degetele lui mici și zbârcite de vreme, dar avuse tact să și-o scoată. Din dinamica lor am înțeles instant că sunt amanți, iar cearta de a doua zi de la micul dejun doar mi-a confirmat supoziția.

I-am găsit la masă. Ea frumoasă, în negru, îmbrăcată sportiv cu haine mulate și încălțăminte de marca, se bucura de masa dimineții, în timp cel el răspundea absent la mesaje.

”Trebuie sa le răspunzi chiar acum?”, s-a supărat ea fără impact. Furioasă la lipsa lui de atenție l-a școlit un pic în filosofia momentului, dorindu-și cu ardoare să prețuiască activ clipele numărate pe care le furaseră împreună în acest weekend la malul mării, ce se dorea romantic. A ascultat-o calm, inflexibil și i-a răspuns abrupt, printr-un monolog indescifrabil în zarva localului plin de familii gălăgioase și copii vorbăreți. Brutalitatea realității a fost suficientă ca să-i șteargă bucuria momentului, echilibrul emoțiilor și savoare gustului din minte. Cuvintele lui necioplite au avut un efect instant vizibil pe fata ei, schimonosită de durerea pierderii zen-ului. S-a ridicat cu delicatețe, a mers după o cafea, iar la întoarcere dinamica lor era deja transformată. I-am urmărit cu melancolie în timp ce-mi terminam masa. El s-a mai potolit cu telefonul, iar ea l-a luat pe al în mâni, ca să umple spatiile goale ale conversație lor ce-și pierduse spiritualitatea.

Dopamina își face efectul

Și-a tras pantalonii pe el, și-a luat un tricou și a mers să ne facă ceai. Eram în pat de vreo patru ore, sexându-ne, privindu-ne și povestind.

„Îmi place să te privesc” i-am șoptit, în timp ce mâna mea îi mângâia fața moale și fină, desenându-i nasul scurt, sprâncenele groase și buzele dulci, ascunse sub firele de barbă.

”Și mie. Ne-am potrivit.” mi-a răspuns, așezându-mi un sărut pe buze. În liniștea de după orgasm m-am regăsit pe deplin în brațele lui, mângâiată, adorată și pupată pe fiecare bucățică din corp. Naturalețea cu care s-a împerecheat cu mine, atingerile lui perfecte, săruturile moi și îmbrățișările multe, au stimulat dopamina ce s-a eliberat in corpul meu bucuroasă. Într-o explozie a simțurilor mele îl doream în mine, peste mine, lângă mine și nu mă mai săturam să fiu îmbrățișată de el. Uitasem cum arată adevărata intimitatea, în prezența goliciunii trupurilor și a minții eliberate de sub povara vieții sociale.

***

Îmi scrisese de dimineață că se îndreptă spre aeroport, iar apoi după ce a ajuns acasă că mă așteptă. Eu tocmai terminasem o întâlnire cu amicii și i-am răspuns că mă întorceam acasă.

”Mănânc ceva și vin.”

”Hai la mine. Și eu trebuie să mănânc. Combinăm ceva împreună.”

”Ok.”

”Îți place sushi?”

Și atunci, am știu că este un om care mă înțelege, un bărbatul care mă pricepe și un potențial prieten cu care pot să am mai multe lucruri în comun. După sushi, ne-am așezat pe canapea cinci minute, apoi m-a luat în brațe și m-a dus în dormitor. A fost mai bine decât mi-am imaginat.

 ”Ești fain”, i-am zis eu entuziasmată, cu un zâmbet larg pe buze, privindu-l cu capul pe pernă, goală sub plapuma moale.

”Ai crezut altceva”, mi-a răspuns el zâmbăreț cu o notă de mirare prefăcută.

Efectul sexului

L-am privit cu zâmbetul larg, imprimat autistic pe buzele mele roșii și l-am ascultat atent cu urechile astupate în timp ce îmi explica teorii ale afacerilor prin țările africane. Gândul meu era la câțiva km depărtare, în apartamentul de peste drum de al meu, unde arhitectul mă apuca de păr cu degetele lui scurte, pe la spate, gol, apoi mă lua de gât, sufocându-mă cu putere, în timp ce mă penetra deasupra mesei din bucătăria lui albastră.

M-am trezit din servaj excitată, la masa din sticlă a sălii de conferințe de la muncă, cu un domn serios în față, genul cu batistă la sacou și mai multe teorii despre afaceri, decât afaceri propriu zise. L-am privit la fel de binevoitoare și distantă de la începutul până la sfârșitul conversației, ascultându-i calmă prelegerea, iar apoi i-am năruit visele de-a lua bani de-a moaca și i-am înmânat o mică atenție de consolare.

Am urcat la birou, ca să scriu minutele întâlnirii, realizând că seara de marți și-a pus amprenta asupra mea destul de binișor. Sunt un animal sexual. Și, ca fiecare animal, de când am încetat să-mi reprim nevoile, acceptându-le, explorându-le și respectându-le, vreau și mai mult, pentru că-i plăcut și bine.

M-am uitat la ceas și am început să număr zilele până la următoarea întâlnire, de la care în mod inevitabil aveam atâtea așteptări carnale. Arhitectul era încă în Spania urcând stânci.

Seara de marți

M-a așteptat în ușă, cu zâmbetul ștrengăresc parțial vizibil prin barba stufoasă și paharul de vin roșu în mână. Tocmai urcasem patru etaje într-o scară de bloc nerenovată și deja scenariile criminale își făceau loc în mintea mea obosită. M-a liniștit familiaritatea apartamentului în care intrasem pentru prima dată, paharul de vin roșu și naturalețea din conversația noastră. Ne vedeam deja a treia oară, deși nu fusesem convinsă că mai vreau să mă întâlnesc cu el, până când l-am văzut relaxat, zâmbăreț și cu un aer sexy. Atunci m-am potolit. Mi-au trecut toate negațiile din minte și m-am lăsat purtată pe valul chimie ce există între noi. Am vorbit mult, mai ales eu, după ce vinul și-a făcut efectul pe stomacul meu gol, stând la început față în față, iar mai apoi tot mai apropiați. La un moment dat, mâinile lui cu degete aspre de la urcatul pe stânci, și-au început ascensiunea pe corpul meu, de la picioare în sus, cu mișcări circulare, neregulate și îndrăznețe. L-am lăsat, pentru că-mi plăcea, dar nu am participat activ. Aveam un blocaj mental, conștient, legat de apropierea fizică. Eram convinsă că nu am să fac nimic, până când a început să-mi mângăie spatele gâtului, atingându-mi pielea delicată printre firele de păr într-un mod care mă excită de fiecare dată. Atunci am cedat, suspinând de plăcere.

M-a luat în brațe fără să întrebe prea multe și m-a dus în dormitor, unde mi-a dat jos pantaloni dintr-o mișcare, înfigându-și nesătul limba între picioarele mele. Simțindu-l acolo m-am relaxat instantaneu, uitând de toate filosofiile matematico-puerile ce se învârteau inutil în mintea mea. Era curat, mirosea bine, săruta bine, iar eu aveam predispoziție de sex. În timp ce mă lingea, m-a cuprins o stare de calm și bine, relaxându-mă bucuroasă, fără să mă excit, sunt presiunea atingerilor lui. I-am întors favoarea superficial, pentru că-l doream în mine urgent. M-a pătruns de la spate cu putere, simultan strângându-mi gâtul cu mâna lui puternică. M-a excitat poziția lui dominantă, mai ales că în timp că mă penetra m-a prins de păr. Eu am gâfâit de plăcere, dar fără să mă termin, dar la semnalul meu, după încă două mișcări s-a terminat el. A ieșit din mine, m-a îmbrățișat și a început să-mi pupe spatele. Atunci mi-a venit cheful de sex, căci pentru mine preludiul tocmai se terminase și urma să înceapă adevărata tăvălire. Mi-am zis totuși, să nu-mi dau arama pe față de la primul număr, și cum el avea avion la 6:00, eu mă trezeam la 7:00 și era trecut de 12:00, m-am îmbrăcat și am mers acasă. S-a oferit să-mi lase cheia, ca să pot dormi liniștită în patul lui, dar îmi era mai comod să trec strada. A doua zi mi-a trimis o poză din Spania, unde plecase la cățărat.

Relaxare

M-am lăsat cu capul pe podea, am închis ochii și am urmat instrucțiunile primite de o voce plăcută. Am început să respir adânc, calm și regulat. Conform indicațiilor  am trecut intensitatea mișcărilor de la piept la burtă și am început să-mi relaxez mușchii. Apoi am căutat în minte o amintire plăcută, un moment de fericire deplină în care m-am simțit excelent, când am trăit clipa în armonie deplină cu lumea și cu mine.

Mi-am vizualizat mâna cu unghii scurte și roșii dansând în bătaia vântului cald. Aveam palma deschisă și o mișcam în ritm de dans sub căldura soarelui. Mi-am deschis brațele larg, ca să simt mai bine vântul, căldura și natura. Zburam, în armonie cu mine și lumea care mă înconjura. Zburam fericită pe o motocicletă undeva între Croația și Muntenegru, admirând în splendoarea amiezii peisajele mirifice construite cu trudă de vegetația vie și aridă a lunii august. Din depărtare încercam să ating cu palma panorama splendidă creată de natură, piscurile munților cu stânci golașe, palmierii aruncați între dealuri și casele colorate ale oamenilor harnici.

Eram fericită. Iubeam. Eram calmă. Exploram. Eram echilibrată. Trăiam. Eram liberă.

Mă simțeam excelent, aflându-mă exact în locul în care îmi doream să fiu, posedând doar ceea ce aveam nevoie să posed, fiind înconjurată doar ce ceea ce îmi trebuia cu adevărat. Îmi era bine. Eram îndrăgostită și iubeam cu pasiune omul din fața mea, care îmi era familiar în necunoscutul ce ne înconjura, în care aveam încredere și alături de care mă simțeam protejată. El mă conduceam printr-un tărâm nou, mergând pe drumuri neumblate, amândoi bucuroși, cu sufletul plin și bagajele goale.

A fost starea perfectă. Știam că-i temporară, așa că mi-am codat-o în minte. Într-un colț al minții, mi-am dorit să trăiesc așa toată viața, utopia supremă a omului temporar.

Am deschis ochii realizând că am nevoie de dragoste și atît. Restul sunt inutilități cu care ne înconjurăm, doar ca să ne mai amorțim mintea, atunci când dragostea nu poate fi atinsă.

De la personal la profesional

– Hello, how are you?
– Hi. I am sick and not available for sex, but have a great time in town.
– I am in Barcelona, but thanks. I was wondering if you have time for a business meeting actually when I’m next in town.
– Business meeting? What you have in mind?
– Yes. I need someone who could potentially manage locally.
– What you want me to do?
– Well, I can explain all at the meeting …
– OK. Then we can meet.
– But it’s quite a nice role actually.
– OK. We will see.

În agenda mea o terminasem de mult cu englezul, dar pe plan personal. Deși prima idee ce mi-a venit în minte, când am citit cuvântul manage a fost de koks, am zis că pot pierde o jumătate de oră ca să aflu ce vrea pe plan profesional un băiat care nu trage totuși pe nas. Întâlnirea a fost undeva între profesional și personal, cel puțin pentru el, citindu-i fâstâceala cu care îmi vorbea. M-a luat pe ocolite și l-am lăsat, privindu-l cu simpatie și explicându-i pe scurt cum arată în practică planurile lui mărețe de afaceri în Polonia. Se gândește să cumpere, împreună cu doi colegi și ei englezi, câteva apartament pe aici pe care să le închirieze. Chestii fumate de mult, deja învechite local și cu o perioadă de întoarcere a investiției destul de lungă, raportat la prețul apartamentelor momentan. Nu i-am zis eu toată povestea asta, însă l-am avertizat despre cum arată sezonul, destul de scurt în Polonia, chiar și pentru scandinavi, subliniindu-i că mulți proprietari aleg să închirieze pe contract lunar când winter is coming și nu prin Airbnb. I-am zis că-l ajut să cumpere ceva.
Ne-am lungit mai mult de jumătate de oră, dar nu prea mult, iar când el a început cu poveștile uzuale despre Euro 2020 și meciurile pe la care a fost, că-mi trimisese ceva poze din Porto, i-am zis că, din păcate trebuie să plec, căci tocmai m-a lovit tusă brusc. I-am sugerat să-și cumpere o geacă, căci venise din Barcelona în cămașă, iar aici sunt 13 grade și plouă.
E frumușel așa, chiar arată plăcut, mai ales când e treaz.

Fantomele trecutului

[17.09, 07:48] ”A trebuit să fii foarte insolent, să-mi ceri sex în așa fel și după atâta timp. Dar, îți mulțumesc pentru asta, căci am înțeles în sfârșit, cât de mult valoram pentru tine.”
[17.09, 08:04] ”Cândva asta îți plăcea, singură m-ai rugat să-ți vorbesc așa, nu aveam de gând să te rănesc, doar că am folosit cuvintele care te-au atras cândva în jocul nostru, dar îmi pare rău că te-am jignit. Nu am avut astfel de intenții, așa că nu te supăra.”
[17.09, 10:01] ”Te iert. Și dacă vei fi in Varșovia joi te invit la un pahar de vin.”
[17.09, 10:04] ”Cu mare plăcere, dar din păcate azi zbor înapoi 😔.”
[17.09, 10:22] ”Zbor plăcut.”
[17.09, 10:24] ”Mulțumesc, pupic 😗”

Fantomele trecutului se încăpățânează să tot revină și nu mai știu să plece. Noroc ca le mai ia câteodată Lot-ul. (Lot = zbor).

***

Câteva ore mai târziu:

„După o reflecție mai profundă: ar fi bine să încetezi să mă mai cauți. Nu mai vreau să mă gândesc la tine, nici nu vreau să-mi amintesc de tine. Tot ce a fost odată s-a terminat. Nu a mai rămas nimic. Iar eu, nu vreau să am treabă cu un bărbat însurat.”

Și a revenit și EL…

– Cum te pot ajuta?

– Cum mă poți ajuta? Hm…

– Ascult.

– Mă gândesc cum să formulez…

– Formulează cum îți vine.

– Hm, nu știu ce să-ți spun.

– Cel mai ușor și indicat este întotdeauna adevărul.

– Vreau să te tăvălesc.

– A… păi mă bucur. Dar, nu te pot ajuta cu treaba asta. Pot să-ți recomand ceva bordeluri locale, dacă vrei.

– Știi că nu sunt genul.

– Atunci asta e, nu te pot ajuta.

***

Când am văzut mesajul am rămas mirată. Nu mă așteptăm încă, nu acum, nu în același stil. M-a întrebat dacă sunt in Polonia și dacă pot vorbi. Mi s-a ridicat tensiunea instantaneu. Inima a început să-mi bată mai tare și în capul meu se scurgeau în viteză potențiale scenarii. M-a sunat rapid și conversația n-a durat prea mult. Am tăiat-o mai iute decât poate îmi doream, dar după ce am spus ce aveam de spus, mi-se părea o vorbărie inutilă să mai continuăm.

Nu l-a descurajat răspunsul meu și nici sugestia de a încerca la bordel, fină și ironic plasată. A încercat să liciteze cu „ce fac”, „ce-i nou la mine”, „dacă s-a schimbat ceva” în viața mea cum ar veni, la care eu i-am răspuns neutru că, întotdeauna fac bine, sunt câteva noutăți, gen cursurile de condus motocicleta pe care le-am început și s-a schimbat faptul că, nu mai sunt în acea etapă a vieții în care să mai fiu interesată de bărbați însurați. I-am urat toate cele bune, dorindu-i să găsească ceea ce caută, pe sine, și i-am spus că poate ne vom mai întâlni. Cândva, poate chiar la un pahar de vin, întotdeauna cu plăcere din partea mea, căci îi port un sentiment pozitiv, dar nu sunt interesată să mă fut cu el. Și i-am închis, pe un ton neutru și prin cuvinte frumoase.

La el nu s-a schimbat nimic. Aceleași căutări deșarte de sine refulate prin femei, motocicletele și călătoriile în jurul lumii. Sunt convinsă că, ar fi fost încântat să-mi povestească despre Antarctica și Newfoundland pe motocicletă, dar m-am scutit de povești inutile. Nu-și mai aveau rostul.

…și, când mă gândesc cu câtă patimă i-am scris scrisoare de dragoste, nu pot să nu mă minunez la cum se întoarce roata vieții. Mai ales atunci când revin.

Zâmbetul la o femeie este genial, dar râsul face minuni

Zâmbetul la o femeie este genial, dar râsul face minuni.

Zâmbetul este o invitație, ca o ușă întredeschisă care îndemnă și ademenește explorarea mai îndelungată și mai detaliată. Zâmbetul este o promisiune a unui potențial ce se conturează. Zâmbetul urmat de un râs este o confirmare. Confirmarea potențialului celui care l-a cauzat, iar bărbații, în esența lor, asta caută, confirmare femeii. Confirmarea că el, cel din fața mea este cel mai strălucit, cel mai dorit și unicul. Singurul care mă mișcă, incomparabilul care mă poate face fericită și cu siguranță unicul care mă merită.

Am râs când a luat-o la goană pe KTM cu mine în spate, făcând slalom printre mașini și  semafoare galbene, aplecându-mă în ritm cu el la curbele luate strâns. Am simțit că zbor, zâmbind sub casca roșie și ținându-l strâns cu o mână, în timp ce coapsele mele îl prindeau bine în momentele cheie, doar ca să-l eliberez mai apoi, pentru a avea un motiv de-al prinde din nou. L-am strâns cu o mână la început, si ca să evit coliziunea corpurilor noastre la frânare cu cealaltă m-am ținut din spate. După câteva frâne mai bruște, m-a avertizat că vrea să ne ciocnim cu bună știință, ca să mă simtă mai aproape. Așa ca mi-am pus ambele mâini în jurul lui, cedându-mi. Si el a frânat mai puțin brusc. M-a mângâiat de câteva ori pe picioare și mi-a strâns mâna mai bine la pieptul lui, gesturi din astea romantic-erotice, care numai pe motocicletă se pot face cu gust, intre doi mai putini cunoscuți. Acolo devenind naturale. În gesturile intime de pe motocicletă există un dublu sens, pe lângă apropierea erotică, fiind și partea practică, căci șoferul și pasagerul trebuie să devină o simbioză, ca să fie în siguranță amândoi. Comparabilitatea este o necesitate.

Bucurându-mă de plimbare în spatele lui am înțeles cu zâmbetul pe buze ce mult mi-a lipsit experienta asta și cât de mult ador să fiu femeia din spatele bărbatului pe motocicletă. Mă regăsesc în simbioza asta mentală și fizică, amestecată cu libertatea pe care ți-o oferă motocicleta în mișcare.

Zâmbesc și acum, realizând că un motociclist are cu siguranță o șansă mai mare la inima mea, mai ales după ce o inunda cu adrenalina unei curse.