Etichetă: intalnire

Cum se strică o întalnire ce se anunța perfectă

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Photo by Patrick Hodskins on Unsplash

Tipul încerca să mă invite de ceva timp la a doua întâlnire, după ce prima a decurs destul de binișor, numai că nu-i ieșea. Cumva nu reușeam să ne potrivim, deși regula generală este că dacă vrei ceva poți, dar timpul ondula diferit prioritățile noastre. I-am acordat prezumția de onestitate, luând în considerare slaba mea disponibilitate, așa că ajungând miercuri noaptea dintr-o delegație, am găsit în cutia poștală bilete la teatru pentru sâmbătă și am decis să-l invit eu pe el. A răspuns pozitiv și s-a oferit să mă ia de acasă, dar i-am sugerat să ne vedem acolo, căci avea mai multe treburi de rezolvat înainte.

Sâmbăta după-masă am pornit de acasă înțolită frumos, cu machiaj în dotare și noile cizme italiene pe care le-am achiziționat în delegație. Aveam de condus 17 km până la teatru, mașina nespălată, doar bancnote în portofel și pe drum trebuie să o las pe fiică-mea la tatăl ei. Am intrat la prima benzinărie, dar băieții au refuzat să-mi schimbe bancnotele pentru spălătoria lor, așa că am mers mai departe, am oprit la o farmacie și am luat o apă de gură, căci în focul pregătirilor uitasem să mă spăl pe dinți, și cu ocazia asta am schimbat și banii. Am lăsat copilul cu succes acasă la tatăl ei, apoi am oprit la o spălătorie unde mi-am spălat cu succes mașina și cizmele din piele, ajungând proaspătă la întâlnire, cu cinci minute înainte de ora stabilită. Și am așteptat, privind lumea cum intra la teatru, prezentându-și biletele și mai apoi lăsându-și hainele la garderobă, ca să-și poată ocupa locurile nestingheriți în sală. Eu am așteptat. Domnul misterios cu care trebuia să mă văd se lăsa așteptat, iar când am încercat să-l sun pe Whatsapp mi s-a blocat aplicația, nefiind actualizată de mult timp din lipsă de spațiu pe telefon. Am reușit să o actualizez cu ultimele 10% din baterie, după ce mi-am șterg alte aplicații. La primul gong m-am decis să intru totuși în teatru. M-am așezat la coada de la garderobă la al doilea gând, gândindu-mă cu tristețe cum am risipit inutil biletul. Pe când îmi înmânam haina l-am zărit pe domnul misterios în ușa teatrului. Era întrebat de bilet, așa că m-am dus să-l înmânez. La al treilea gong spectacolul a început și noi ne așezăm pe locurile noastre.

Spectacolul a fost peste așteptări de bun, răscolitor și profund, actual și polonez. Mi-a plăcut atât de mult încât avea impresia că-l urmăresc lângă altcineva, fiind cuprinsă cu totul în fabulă și semnificația ei. Partenerul meu a avut ceva replici deplasate în timpul spectacolului, cărora le-am răspuns prin tăcere.

După ce s-a termina piesa, m-a invitat în mașina lui (murdara, ca nu apucase sa o spele, fiind prea ocupat să-și facă programul la sală în ziua respectiva) și am mers la un restaurant din apropiere. S-a legat cu greu o conversație, în mare în jurul acelorași subiecte pe care le-am discutat și la prima întâlnire. Am ieșit cu o durere de cap din restaurant, întrebându-mă dacă nu am prea multe așteptări. Cumva mașina jegoasă, faptul că a întârziat din nou, fără să anunțe de asta din prealabil și conversațiile seci de la masă, m-au lăsat rece și în momentul în care a vrut să mă mozolească în mașină l-am respins invocând ora târzie.

Încep să mă iubesc și în consecință să evit compromisurile care nu-mi cad bine, alegând să nu trec cu vederea chestii care nu-mi convin ori să mă prefac ca totul este în regulă, când mă deranjează ceva. Consider că, dacă eu mă străduiesc pentru celălalt, este de datoria lui să se străduiască și el pentru mine.

Primul meu englez

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

sport-1315351_1920

Image by Prawny from Pixabay

Englezul frumușel de la întâlnire locuiește în Reading. Și, ca oricare englez adevărat, joacă fotbal și cricket deopotrivă, fiind mai bun însă la cricket, deși îi place mai mult fotbalul. În timpul liber obișnuiește să se întâlnească, cu est europence, pe care le găsește overall mai frumoase decât englezoaicele. Obișnuiește să alerge regulat, să bea băuturi tari și a mai fost cu poloneze, dar nu a avut nici o româncă în portofoliu, until now, după spusele lui.

Frumos tatuate pe încheietura mâinii drepte poartă două litere chinezești, iar pe dreapta un Rolex. Este scorpion, sărută bine și am impresia că-i permanent pilit. Este tânăr, fraged, proaspăt, cu ochii albaștrii, zâmbetul ștrengar și miroase bine. A fost jucător profesionist de fotbal în Suedia, Ucraina si Irlanda, dar s-a retras de ceva ani, lucrând la ceva firmă cu vânzări de energie. Printre subiecte, mi-a propus să ne vedem la Roma, ca decor pentru a doua întâlnire, un oraș pe care îl adora și in care eu nu am fost yet. I-am zis că sunt de acord, sărutându-l cu patimă pe străzile de lângă blocul meu, pe un viscol ușor la plus un grad, cocoțată pe tocuri prea înalte. Ne-am încălzit, i s-a sculat și l-am trimis la hotel. Am evitat să-l invit la mine, deși mă tenta, dar nu era chiar cea mai aranjată zi la mine acasă, așa că am preferat să evit în a-mi expune dezordinea, cu prețul ratării unui futai la prima întâlnire. La cat era de excited știu ca nu i-ar fi pasat, dar mi-ar fi pasat mie.

Totuși, daca pula de englez se mai anunță, am să o verific cu placere, iar până atunci diseară mă văd cu o pula de roman, iar mâine dimineață cu una de polonez.

Cum întâlnești un englez

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

sport-1315351_1920

Image by Prawny from Pixabay

Ieri m-am jucat de-a vânzătoarea vreo ora și jumătate la magazinul cu suveniruri locale al prietenei mele, unde vinde și mâncăruri tradiționale poloneze. Până la ora închiderii am avut doi clienți, care m-au ținut la taclale lungi și extinse despre România și despre viața mea de emigrantă în Polonia. Încântat de români și limba noastră, unul m-a informat că o cunoaște, recitându-mi expresiile pe care nu le-a reținut din experiența muncii alături de românii: „mișcă-ți curu”, „îmi bag pula”, „futu-ți morții mă-tii”. Celălalt m-a asigurat filosofic că după o dragoste vine întotdeauna alta, ca apropo la divorțul meu de un polonez.

Dar, până să vină dragostea, a venit ora închiderii și în cel mai loial spirit de angajat model, m-am pus pe cărat din fața magazinului, înăuntru, a instalația de reclamă ce avea ca scop atragerea clienților. Și, pe când căram eu cu spor, își face apariția un englez ușor pilit. Mă întreabă bucuros dacă poate mânca ceva produse poloneze aici, iar eu îi confirm, adăugând însă că la ora respectivă este prea târziu, căci tocmai închid prăvălia. Îl invit să revină a doua zi, că nu voiam să-și stric stomacul, servindu-l cu varză rece. Doar că, fiind un pic luat la bord, omul avea tupeu în el, așa că a început să mă aburească.

You are the most beautiful girl I ever saw – serios, am vrut să-i răspund ușor ironică, dar fiind luat de procente, am dat doar din gene mieros și am râs la avansurile lui. Era frumușel și am început să conversăm, discutând despre mâncare tradițională, Gordon Ramsay și biletele de la Wizz sper Polonia cu 20 de lire bucata. Mai repede decât îmi dau seama tipul mă invită a doua zi să bem sau să mâncăm ceva, orice vreau eu să facem, numai să ne întâlnim. Și pentru că era frumușel (mă repet) și tânăr (29) i-am dat numărul de Whatsapp, spunându-i să mă caute a doua zi cu invitația, când va fi treaz și eu mai puțin infatuată de complimentele lui în limba lui Shakespeare.

”Mabe we eat something at a restaurant?”

”No!”

”Why not restaurant?”

”Because if you bore me, I can’t leave earlier.”

Când este nevoie de suport adițional

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

lefteris-kallergis-QsmdVT5pTMw-unsplash

Photo by Lefteris kallergis on Unsplash

L-am cunoscut la o ieșire cu fetele, el însoțindu-ne pe post de amic al uneia dintre ele. La prima întâlnire mi-a spus că are acasă o prietenă de care-i nemulțumit, la a doua nu a pomenit nimic de ea, iar la a treia m-a informat că o evacuează. La prima întâlnire am băut un cocktail, la a doua am băut două, iar la a treia am băut trei Aperol Spritz.

Gagiul este simpatic pozând în domn desăvârșit, îmi deschide frumos ușa de la mașină înainte să-mi urc tocurile roșii în ea, plătește tot fără fâș sau zgârcenie, de la consumația de la restaurant până la gloanțele mele de la poligon. Îmi ia de fiecare dată haina și mi-o oferă, ajutându-mă la înfofolitul tipic pentru iernile poloneze, iar ca să-mi facă pe plac merge și cu tramvaiul.

Și eu sunt simpatică foc, rezistând eroic întâlnirilor cu el și amețindu-mă preventiv, numai cu gândul la următorul pahar. De la începutul întrevederii mă străduiesc din plin să lucrez la rezolvarea dilemei principale, de unde să iau următoarea gură de alcool, pentru că trează nu suport prea bine nici soarele, nici plaja, nici marea, nici plimbările în frig sau căldura, dar mai ales apropierea fizică de el. Înainte de ultima întâlnire mi-a trecut prin minte să beau ceva înainte de a ieși pe ușa casei, căci era după micul dejun și aproape trecut de ora 11:00

După fiecare întâlnire cu el mă întorceam acasă ca să cad ruptă de obosită în pat. Dormeam cam patru ore, după care mă trezeam cu o sete nervoasă de apă, iar dimineața în loc de durerea de cap specifică mahmurelii,  aveam un sentiment straniu ca ceva nu se potrivește, iar eu mă aflu în filmul greșit.

Încă o întalnire – zgărcomanul

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

markus-spiske-IWG2lp7tKBw-unsplash

Photo by Markus Spiske on Unsplash

Întâlnirile mele de pe Tinder seamănă tot mai mult cu interviurile pentru un loc de muncă, doar că se desfășoară într-un cadru mai colorat și mai puțin restrictiv. În loc de apa plată se servește Aperol Spritz, iar poziția jobului care-i negociată este luată de poziția corpului, dedesubt sau deasupra, dacă negocierea se încheie pozitiv. De la prima întâlnire, când am probat vreo trei rochii înainte să mă decid cum mă îmbrac, am evoluat de la rolul de aplicant, la cel de angajator. Un angajator atât de ocupat, încă la ultima întâlnire nici nu m-am obosit să mă schimb din uniforma de la serviciu, mergând direct de la jobul plătit, la jobul voluntar, unde-mi pierd vremea cu toți ciudații.

Pe Tinder se numea Future, în realitate am uitat cum îl chema, deși s-a prezentat, dar memoria foarte selectiva a ales să nu-l rețină. Când l-am întrebat despre el, mi-a răspuns că erau scrise pe Tinder la profil detaliile lui. Mi-am amintit că într-adevăr avea o poză cu un text lung și care părea plictisitor, așa că m-am abținut de la a-l citi, ignorându-l, cum fac de obicei cu textele lungi în poloneză. Ulterior, după întâlnire, am văzut că textul începea cu „Despre mine” și se termina cu „…dacă ai un intelect peste medie, aș fi bucuros sa te cunosc:)”. Lol! Am improvizat pe moment și i-am răspuns că mi-ar face mare plăcere să-mi spună despre alte lucruri care-l caracterizează și pe care nu le-a scris la profil. S-a legat conversația și am ajuns repede la punctul în care eu i-am spus că nu sunt poloneză:

El: ”Știu deja.”

Eu: ”Probabil ți-ai dat seama după felul în care vorbesc…” (cu greșeli de conjugare)

El: ”Cu câți tipi vorbești în același timp pe Tinder?”

Eu: ”Păi, cu doi. De ce mă întrebi?”

El: ”Pentru că mi-ai spus pe Tinder că nu ești poloneză.”

Eu: am râs, căci ce era să fac, când am fost prinsă cu mâța în sac. M-am amuzat singură de ironia situației, găsind foarte nostimă ironia, când un tip cu fața de țăran onest polonez, ușor complexat de propriul intelect și proprietar de fabrică producătoare de folie cu bule de aer, m-a prins când îl abuream la greu, ușor pilită. Mi-a câștigat respectul și am continuat conversația cu el, încercând să-mi rețin aroganța și să-l tratez mai cu seriozitate. Am rezistat în companie lui cu brio o ora și jumătate. Am numărat minutele pe ceasul la care mă uitam regulat, căci era plasat pe peretele restaurantului, fix deasupra capului lui.

Tipul și-a dat calificativul singur la doua faze și deși, am trecut peste faptul că era scorpion, o zodie nepotrivită mie, nu am putut trece peste alt fapt, și anume că-i mega zgârcoman. Prima fază s-a întâmplat după ce ne-am terminat consumația, iar când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai dorim ceva, el i-a răspuns rapid că „nu mai dorim nimic”, după care s-a uitat boticos la mine în ochi și m-a întrebat dacă mai doresc ceva. A doua fază a fost când mi-a spus că el plătește, deși eu intenționam să-mi plătesc singură consumația, ca mai apoi să caute lung în portofel după cash, cu o durere acută la inimă.

O întâlnire (ne)reușită

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

lefteris-kallergis-QsmdVT5pTMw-unsplash

Photo by Lefteris kallergis on Unsplash

Întâlnirea a decurs fără cusur. M-a așteptat frumos în fața blocului, după ce în prealabil ne-a rezervat un restaurat interesant cu serviciu impecabil, iar după o masă abundentă, am servit o un espresso asortat cu un desert delicios. Am băut și un cocktail, căci el conducea, și la final m-a scos la o plimbare pe faleză, unde nici măcar vântul nu adia, atât de perfectă a fost întâlnirea. Totul a decurs absolut ideal, atât de ideal încât a trebui să mă pilesc consistent de la cocktail, ca să nu cumva să-mi scape cu voce tare întrebarea ce-mi pisa creierii:  ”eu, ce naiba caut eu aici?”.

Omul a fost sublim, nu neapărat arătos, dar foarte determinat, precizându-mi intențiile lui serioase din primele conversații și întrebându-mă clar și răspicat dacă am pe cineva. Dezinvolt, m-a sufocat cu atenția lui și fără să-l întreb, m-a informat de la sine putere, că are prietenă, împreună cu care locuiește, dar că-i pe picior de separare, expunându-mi zelos cât de neîmplinit se simte în relație. Din relatările lui, am concluzionat că, întâlnirea cu mine este pe cale să-l ajute considerabil în schimbarea planurilor din viața amoroasă și mai ales a îndreptării nedreptății pe care i-o face gagica curentă, care pe lângă faptul că stă la el pe gratis, nici măcar nu dă cu mătura, din spusele lui, desigur.

Când am ajuns în fața casei mele, mi-a dat pupicul de noapte bună, iar la vreo 10 minute a sosit și sms-ul de somn ușor. A doua zi, a continuat asaltul, bombardându-mă cu texte lacrimogene, cărora eu le-am răspuns sec. Ceva în el mă face să fiu reținută în creativitate.

Trează, l-am găsit mai urât decât mi-l aminteam pilită (atunci când l-am cunoscut), așa că la întâlnire nu m-am reținut de la alcool, ca să-i compensez minusurile. Mi-a fost însă foarte greu să trec peste dinții lui ușor strâmbi din față, lipsa parfumului de calitate și ambalajul fără de stil. Admit că, este inteligent și conversațiile cu el sunt plăcute, mă atrage că-i ambițios și activ. Îmi place că mă adoră, este fascinat de mine și mă pune pe un piedestal. E frumos să fii pe piedestal, admit, iar el este genul de băiat bărbat de treaba, de care ți-se rupe inima, când știi că nu-i pentru tine. Băieții de treabă, dar cu minusuri profunde, sunt din categoria cu care nu-mi place să mă încurc, pentru ca eu nu sunt o fata de treabă. Când ei realizează că jucăm în ligi diferite, gen Real Madrid cu Oțelul Ploiești, băieții de treabă au obiceiul să se transforme în niște mitocani fără pereche.

Săgetători în Timișoara

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

sagittarius-36395_1280

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Într-o noapte de august pe la trei dimineața dansam pe melodia lui Mihail într-un parc din Timișoara. Era întuneric bezna și eu mâncam pufuleți la întâlnirea cu un Săgetător.

Era ultima mea seară în oraș, când m-am decis să intru pe Tinder împreună cu prietena la care eram în vizită. Câteodată îmi mai împart Tinderul cu amicele, lăsându-le să like-uiasca după pofta nebună a inimii, cu libertate și umor diverși gagii, pe care după ce mă like-uiesc și ei pe mine trebuie să-i elimin manual, căci mie nu-mi plac ;). Dar, mă bucur că le pot satisface acest mic capriciu și pofta înfrânată de aventură, ceea ce am făcut și în seara respectivă.

M-a cuplat tipa cu câțiva la întâmplare, iar cu doi dintre ei am început să vorbesc pe  Whatsaap. Cu primul, IT-st, născut și crescut în Timișoara după cum se recomanda, discuțiile s-au împotmolit la poze. După ce i-am trimis două poze cu mine, a început cu insistențele, că vrea în costum de baie (de-o labă) și alte porcării, ca să se convingă cică, dacă să mă scoată la o cafea a doua zi dimineața. Obosită de insistențe, i-am scris că dacă nu-i convins că arat bine, ghinion, căci merg la somn. În timp ce stingeam lumina, l-am adăugat pe Whatsaap pe următorul. M-am băgat în pat lângă prietena mea și telefonul a început sa vibreze cu mesaje de la un Săgetător simpatic care îmi scria la greu și în mai puțin de o oră s-a urcat într-un taxi și s-a prezentat la scara blocului în care eram eu.

Am ieșit tiptil din casa pe la 1:30, ca pe vremea adolescenței, blocând în drum ușa de la intrarea blocului cu preșul vecinilor de la parter, căci uitasem codul de intrare și nu doream să-mi trezesc prietena în mijlocul dimineții.

Săgetătorul m-a scos la o plimbare în miez de noapte, ca în filmele romantice, pe străzile pustii ale Timișoarei. După ce ne-am săturat de mers, a cumpărat apă și pufuleți și ne-am așezat într-un parc la un picnic nocturn. Am vorbit și am râs, povestindu-ne întâmplări din viață și aventuri de la întâlnirile noastre amoroase, ca doi necunoscuți ce se știau de o viata și nu avea nimic de ascuns. Am dansat pe banca din parc, ca pe vremea liceului, sub lună plină și am alergat cu picioarele goale prin iarba udă.

Ne-am despărțit pe la cinci și jumătate dimineața, când Săgetătorul simpatic și nedormit m-a condus acasă la prietena mea. Nu a uitat să insiste, fără succes, în a mă conduce la el acasă, promițându-mi un masaj ”blăniță” al pielii mele fine, în timp ce el va fi băiat cuminte.

La 9:15 mă invita la o cafea, la 500 de metrii de apartamentul prietenei mele, unde el începuse munca, în timp ce eu părăseam orașul.

Cum să faci sex cu un străin și să fie și foarte mișto

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Am ajuns la birou cu o jumătate de ora mai devreme, cu părul răvășit prins într-o coadă improvizată, mirosind a gel de dus bărbătesc, în cizme până la genunchi, în pantaloni mulați, pe o vreme de 20 de grade, cu casca în mână și zâmbetul pe buze.

În urmă cu o oră încă mă sexam cu necunoscutul ce nu mi-a dat numele lui, dar de care mi-se rupea, la el în dormitor. A fost fantastic. M-am urcat pe pereți de placere. Tipul știa meserie, deci a dat ce a avut mai bun din el, iar eu am luat. Fericită și mulțumită, în putere, am  contemplat la noua perspectivă a vieții mele sexuale. M-am simțit ca o femeie, dorita, apreciată si satisfăcută din punct de vedere sexual și asta era tot ce mă interesa.

Cum m-am schimbat radical in 12 ore, de la o gâsculiță pudică de pe Tinder la o femeie interesată exclusiv de sex de la un bărbat?

După dilemele copilărești în care m-a afectat faptul că tipul nu a vrut să-mi dea numele de familie, am făcut o vizită la cosmeticiana. Cosmeticiana mea, trecută prin viață, cu picioarele adânc împlântate pe pământ este o tipă foarte decisă. Vorbind despre bărbați în timp ce-mi făcea pedichiura, i-am povestit pățania cu tipul care-mi plăcea, dar al cărui comportament luase o întorsătură neplăcută. M-a întrebat dacă mi-l doresc ca bărbat, sexual, iar după ce i-am confirmat, ea m-a sfătuit să-l folosesc fără să mă gândesc prea mult la treaba asta, căci sexul e una și viata e alta, iar bărbații nu se supără dacă femeile îi folosesc doar pentru sex, ei sunt ok cu treaba asta.

Mi-au rămas în minte cuvintele ei, iar când am ajuns acasă i-am scris domnului misterios că-l doresc. În două ore eram la el pe motocicletă, apoi la el acasă, unde m-a servit cu un vin roșu și o partidă de sex. După orgasm m-am pus în pat și am adormit foarte ușor, M-am trezit însă des, mustrări de conștiință. Mi-au trecut toate gândurile tulburi după a doua partidă, de dimineață, concluzionând că nu prea înțeleg eu viața, dar perspectiva din care am privit eu anterior lucrurile era foarte, foarte îngustă.

A doua întâlnire de pe Tinder – ridicarea si coborârea

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Mă pregăteam de a doua întâlnire de pe Tinder total fără chef. Eram într-o pasă proastă și nu aveam răbdare pentru cineva nou. În timp ce mă îmbrăcam și-mi puneam machiajul, mi-am pus să ascult un video despre prima întâlnire, ce ar trebui făcut, respectiv evitat, și cum video-ul era amuzant, mi-am schimbat puțin perspectiva, cheful instalându-se pas cu pas.

Am ajuns la locul întâlnirii pe o ploaie torențială. M-am așezat la o masă liberă și în secunda următoare am primit un mesaj de la persoana cu care urma să mă întâlnesc: ”ai ajuns?”. Nu am apucat bine să-mi ridic ochii din telefon după ce tastasem un ”tak” modest, și am observat în parcare un tip ieșind dintr-un Volkswagen alb. A alergat prin ploaie și s-a așezat zâmbăreț la masa mea.

Am început să vorbim, prezentându-ne cu numele noastre, iar întâlnirea a decurs pe ansamblu bine. Omul a fost amuzant, interesant, necăsătorit (l-am întrebat exact treaba asta), cu o fiică măricică în dotare dintr-o relație anterioară. Mi-a povestit că se ocupă de maică-sa, căreia i-a deschis o mică afacere și de un frate cu handicap, ce locuia cu maică-sa, tatăl fiind decedat. M-a surprins pozitiv ușurința și normalitatea cu care a decurs întâlnirea, eu bucurându-mă de faptul că-i disponibil și interesant, iar el de faptul că sunt delicată, frumoasă și că fac chestii normale, cum ar fi mersul pe bicicletă.

Au fost câteva chestii care mi-au dat de gândit: când mi-a zis că-l vizitează fiică-sa împreună cu maică-sa, fosta iubită de care s-a despărțit de mult; faptul că-i scorpion, care știu din experință că au tendința de a fi secretoși si perfizi; poveștile despre drogurile pe care le-a încercat.

M-am întors pe la 11:00 noaptea acasă, cu hainele cam șifonate de la frecarea seacă, destul de mulțumită de întâlnire și cu ceva planuri și perspective pentru următoarea. M-am așezat în pat, adormind instantaneu, doar ca să mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap la patru dimineața. L-am visat toată noaptea foarte zbuciumat, ne putându-mă odihni de fel. Am realizat că m-a deocheat, dar am ales să-mi ignor instinctul și am sms-esat cu el toată ziua, stabilind să ne vedem peste două zile. După o zi de euforie, odată cu reducerea adrenalinei, i-am dat o căutare pe google cu tot ce știam despre el. Nu am găsit nimic care să se lege (cam slab pentru cercetătoarea avidă din mine), când am realizat că i-am reținut exact numele, dându-mi de fapt o prescurtare. Printre planuri pentru următoarea și discuții despre fantezii erotice, i-am scris:
– Și care e numele tău de familie?
– Pentru ce iți trebuie numele meu?
– Ca sa te trec corect in telefon.
– Eu nu am nici măcar prenume. Poți sa ma treci cum vrei.

Dezamăgitor, pentru că-mi chiar plăcea tipul. Țin minte că la întrebarea mea despre defectele lui, mi-a răspuns că-i prea încrezător (în oameni cum ar veni).

Interesant cum, după întâlnirea cu el pe mine au început să mă caute neuronii conștiinței pentru că-mi făcusem blog despre aventurile mele pe Tinder, gândindu-mă cu conștiința mustrătoare, că nu-i prea frumos din partea mea să scriu povești adevărate despre oamenii ăștia de treabă, ca el cum ar veni, pentru publicul larg.

Sunt ei de treabă până te fut, căci părțile nașpa, și-le păstrează pentru faza de după.

Prima întalnire de pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

karim-manjra-2HRz4UycHp4-unsplash

Photo by Karim MANJRA on Unsplash

Câteva precizări: am recitit acest post cu ocazia reeditării și am realizat că am intrat pe Tinder cu multe judecăți și concepții greșite, create pe baza unor informații incomplete, din auzite și cu o abordare de pizdă proastă recent dată jos din copac. Las postul aici în forma lui, doar editat un pic mai frumos, pentru alți oameni care cred sau au auzit că portalurile online sunt dracu întruchipat și toți care intră pe acolo primesc un pașaport pentru iad.

Prima întâlnire de pe Tinder a fost ca dezvirginarea, nici nașpa rău, dar nici foarte plăcută. Mai degrabă o chestie neutră, care și-a atins scopul, adică să văd cum e din nou în lumea întâlnirilor. Putea sa fie mult mai mișto, însa eu am făcut eu câteva greșeli elementare, tipice începătorilor.
În primul rand abordarea mea a fost greșită, oscilând intre: vai ce tânăr e băiatul 😱, cu tipul e de pe Tinder! 😅 și eu chiar joc tenis cu el? 🤔 hai că pot câștiga meciul, joacă omul cam prost 🙃, ah, cam aiurea că-i de pe Tinder… 🎃, iar set el! 😢, ce pușca mea, pierd aici??? 😬😬😬 trebuie sa-mi schimb vârsta pe Tinder ca altfel o să prind numai  copii 🤣, nu e urat 🤔, punct eu 💪, hai că nu joaca mai bine ca mine, chiar pot câștigă! 💪💪💪 nu prea zâmbește… 😐, e de pe Tinder! 😋 nu e chiar așa tânăr, ce făceam eu oare pe la 26 de ani? 🤔joc tenis cu un tip de pe Tinder, lol!, setul meu 😬, chiar mi-aș pune-o cu asta? hm, 🤔🤔🤔 nu prea cred… 😔 sunt îndrăgostită 😍oricum de altcineva, ce rău servesc! 😰 are sunt toți de pe Tinder ca el…. și am continuat tot așa, până când am pierdut cu 6-3, 6-2. Pot mereu sa zic ca a fost ploaia de vină, dar am jucat prost, cu mintea în vânt și filme proaste în cap.

În al doilea rând am asociat prea mult omul cu aplicația (despre care clar aveam concepții de Radio Șanț), și în loc să mă concentrez pe el ca persoana or pe joc, mă gândeam mereu că-i de pe Tinder (asociat în capul meu foarte negativ), deși și eu eram de pe Tinder! Dacă l-aș fi întâlnit într-o cafenea, nu s-ar fi întâmplat același lucru. Interesant cum am prejudecați legate de aplicația pe care tocmai am instalat-o.

A mai fost și emoția primei întâlniri, cu fluturi în stomac, râs prostesc și aiureală inutilă. Când am început să jucam, zburau mingile din racheta mea în sus de mama focului, iar alte ori nu le vedeam și treceam cu racheta pe lângă ele, eu fiind cu capul in nori. Doar că ramolirea mea nu se datora tipului din fața mea, ci ideei că am o întâlnire de pe Tinder, portal pentru futai.

Și acum părțile bune: omul a fost de treaba, simpatic, cultural, iar eu am mai făcut un pic de sport, căci oricum nu jucasem de mult. Am și câștigat câteva seturi, puține, dar bune, îmi revine backhand-ul și de săptămâna viitoare plănuiesc să reiau jocul regulat.

Concluzii: nu mă pot decide dacă un joc de tenis este sau nu o idee bună la prima întâlnire. Pe de o parte este greu să te concentrezi la jocul propriu zis, având emoții legate de faptul că tocmai cunoști pe cineva nou, pe de alta dacă întâlnirea se dovedește nașpa, măcar faci un pic de sport, deci nu ieși în minus total :).