Unul dinte motivele pentru care am divorțat, a fost dorința de a găsi un partener mai bun pe termen lung decât cel care îmi pusese verigheta pe deget. Mi-am găsit relativ repede un nou partener dornic să-mi pună și el verigheta pe deget, însă după o analiză mai profundă a ofertei am declinat-o. Motivul a fost perspectiva pe termen lung și pachetul cu care venea potențiala jumătate.
Fiind tânără, ușor imatură și foarte relaxată în privința căsătoriei, când mi-a pus primul soț verigheta pe deget nu m-am gândit la perspectiva pe termen lung a relației noastre și la cum va arătat viața mea lângă omul respectiv, precum și implicațiile pe care le are măritișul. Am ales atunci să vizualizez opțiunea în care în viață alegerile sunt oricând disponibile, crezând că oamenii au liber arbitru să-ți schimbe părerea sau alegerile. Trecută printr-un divorț, acum nu aș mai face aceeași mișcare, pentru că greșelile și alegerile greșite se pot corecta, dar costă, iar prețul s-ar putea să fie foarte piperat.
De aceea, când a doua oară am avut propunerea de a forma o relație serioasă, cu casă și masă împreună, înainte de a lua decizia m-am uitat la perspectiva pe termen lung și cum va arătat viața mea împreună cu jumătatea, ce va dori el să facem în weekenduri, ce îmi voi dori eu, unde vreau să ajung eu și cât din drumul respectiv îl putem face împreună. Apoi am privit pachetul, cu care intrăm toți în relații, chiar de la prima. Pachetele sunt câteodată surprinzător de beneficiare, de cele mai multe ori un mixte și de prea multe ori nimic mai mult decât niște pietre ale lui Sisif, de care suntem destinați să nu ne descotorosi.
De atunci au trecut aproape 3 ani și eu am analizat poate mult prea mult, vizualizând perspective sumbre și atunci când nu era neapărat cazul. Poate într-un fel am căzut în perspectiva cealaltă, de a fi foarte strictă cu alegerile, puțin flexibilă, din teama de a nu alege greși. e clar că trebui să existe un echilibru între compromis și neclintire și eu încerc să mi-l găsesc pe al meu. Cumva sper că el va apărea atunci când persoana potrivită va apărea în viața mea.
Ce am încetat să fac cu siguranță este să sărut broaște, sperând că în orice suflet prihănit se găsește de fapt un diamant neșlefuit, când de fapt nici urmă de carbon pe acolo. Am tras o linie acceptând că sunt o tipa mișto, pe picioarele mele, cu multe realizări în portofoliu, creativă, amuzantă, sexy și frumoasă, și de aceea îmi va fi greu să găsesc ceva la nivelul meu, pentru că este rarefiat. Și de aceea nu mi-se pare corect față de mine să accept ceva mai puțin satisfăcător pe termen lung. Timpul este un factor, iar deocamdată eu îl fructific benefic, investind în mine, în pasiunile și ideale mele, în a vedea lumea și a învăța lucruri noi.
Tendința mea este pentru îmbunătățire, cunoaștere, explorare, călătorii, descoperire de sine, noi proiecte, iar pachetul meu este relativ ușor și nu îi cer nimănui să-l care.
Și da, îmi doresc acum o relație, dar nu am necesitatea să se întâmple cât mai curând și nici disperarea singurătății fără de ea. Mi-aș mai dori și un copil, dar nu sunt dispusă să-l fac cu orice preț și cu oricine, neavând presiunea necesității de a fi mamă, pentru că sunt deja. Așa că, îmi plănuiesc următoare vizită în Kuwait și ceva atracții prin Dubai peste două săptămâni. Îmi place să văd lumea și mi-am dorit asta dintotdeauna.
Căpşunăriţa 