Divortul pe ansamblu

Am ajuns să dau sfaturi oamenilor să divorțeze. Pe lângă faptul că nu e elegant, mai e și o responsabilitate pe care, nu am dreptul să mi-o asum. Uit de multe ori că nu toată lumea, și de fapt majoritatea nu gândește ca și mine, nu are voința mea și nici dorințele mele. Mi-ar plăcea să schimb oamenii, calitatea vieții lor, mi-e o milă profundă de ei, mai ales de cei care trăiesc din inerție, dar lumea nu-i a mea, iar modul în care fiecare își trăiește fiecare viața, e alegerea lui individuală, bazată pe propriile sale puteri, nevoi, frici și dorințe.

A divorța nu e o decizie ușoară, nu e o consecință naturală a faptelor și nu e atât de simplu pe cât pare. Decizia de a divorța și pentru mine a fost grea, chiar și după ce am ajuns la concluzia că nu suport să fiu lângă persoana lângă care eram. A fost o decizie apăsătoare, pentru care mi-am găsit scuze și motive, desigur altele decât cel principal, gândită și răzgândită de zeci de ori. Când ești cu verigheta pe deget, brusc nu mai e atât de simplu să te desparți, ca și în cazul unei relații, fie ea și de lungă durată. Dintr-o dată, toate așteptările tale capătă ambalaj, obositor, sufocant și cu încrengături diverse, pentru că în ecuația dintre voi doi intră și: părinții, frații, neamurile, prietenii, vecinii și mai ales copii. Ordinea nu e întâmplatoare, de obicei părinții punând cel mai mare accent pe ceea ce se întâmplă în cuplul copiilor, unde își reflectă ei așteptările, educația, părerile și durerile. Și pentru mine influenta părinților a fost apăsătoare, eu fiind prin natură și de mulți ani foarte independentă. În ciuda independenței, a necesitat un efort mare și inutil de obositor până să-mi conving părinții că, nu are rost să-și bată gura degeaba, că oricum decizia mea e luată și îmi aparține. Apoi vin socrii, care pot fi foarte fățarnici, miere și zahăr cu tine, dar cu sfaturi otrăvitoare la polul opus. Același lucru e valabil și pentru prieteni, care la divorț se vor alege, inevitabil, de o parte sau alta. Nu există prieteni ce nu iau o decizie, poate nu e vizibilă la început dar cu siguranță își va arăta valoarea ulterior. Și adițional îți mai vin pe cap neamurile, vecinii și toți aia care nu dădeau pe tine o ceapă degerată, dar sunt brusc interesați și înduioșați, doar ca să afle ce s-a întâmplat, care e motivul, cum stau ostilitățile. Ți-se înfățișează cu o moacă compătimitoare întrebându-te insistent că ”ce s-a întâmplat” ori luându-ți partea fățarnic ”mie nu mi-a plăcu niciodată”. Ăștia vin numai să ciugulească din tine, ca să aibă ce mesteca la radio șanțul local sau pe scara blocului, de aceea trebuie tratați cu ignor maxim, dispreț și cât mai puține informații.

Divorțul e o decizie grea, ce nu are cale de întoarcere și nici urma de empatie, nici din partea celuilalt și nici din partea societății. Divorțul însemnă să răzbați singur si practic să o iei de la zero în multe aspecte, nu doar cel sentimental. Prin divorț te îndepărtezi și de iluzia afecțiunii, care de multe ori se mai conservă în relație, ca atunci când îți spală o cămașă sau te fute în scârbă, dar te fute, ori te ceartă, dar îți vorbește. Divorțând te tai de la tot, se termină până și asta, ca să îmbrățișezi singurătatea. De aceea mulți își trag amanți/te înainte de divorț, ca să îi îmbrățișeze măcar cineva, ca să îi asculte și să le dea speranță că se poate mai bine.

Divorțul nu e o joacă și o spun acum cu toată seriozitate. Divorțul e o soluție, reală, nasoală și relativ eficientă, ca să o iei de la capăt, dacă ai tras greșit la loteria vieții sau ai fost prea naiv să te gândești la consecințe. Ca să divorțezi trebuie să-ți permiți, mental și financiar. De aceea divorțul se plănuiește, se analizează probabilitățile, se fac strategiile, se iau deciziile și se executa cu precizie. Când divorțezi trebuie să fii foarte calculat, dacă vrei să ieși cât de cât bine, pentru că deciziile impulsive costa sănătate și bani.

Despre copii și divorț într-un episod următor.

31 de gânduri despre „Divortul pe ansamblu

  1. Divortul nu te scapa de inertie, insatisfactie, iluzia afectiunii, etc.

    Realitatea e ca multi oameni nu au o viata, nu sunt persoane intregi, sunt „jumatati” ai cuiva si chiar mai putin, sferturi, asteptand ca celalt sa implineasca intregul, cand si celalat de fapt are si el aceeasi problema si plaseaza aceleasi asteptari pe umerii celuilalt.

    In cazul asta divortul nu e o solutie decat la niste probleme punctuale – certuri obositoare cu celalat insistand c trebuie sa-ti implineasca asteptarle x si y si z pe care de fatp si de drept le poti rezolva si singur(a) intr-un fel sau altul, cu sau fara divort.

    Si intr-adevar, exista si aspectul legal, divortul costa.

    Daca inainte avea 2 linguri in casa, ramai cu una singura 🙂 Unii pot sa ramana cu nici una.
    Aveai copii, ii vrei nu vrei, poti sa ramai fara ei dar cu datoria de a-i intretine pe ei (si posibil si pe fosta sotie) inca 20ani inainte.

    Multi se gandesc la aspectele astea abia dupa ce si-au angajat avocat. Si atunci e cam tarziu sa mai faca ceva in legatura cu asta. Intr-adevar, trebbuie sa-ti iei cativa ani intre decizia de divort si divortul propriuzis. Asta daca nu ai fost de la inceput constient(a) ca treaba s-ar putea sa nu fie 4ever si sa te gandesti la ce se va intampla cand se scufunda barca 🙂

    Uite chestii din astea ar trebui predate in scoli, cum iti alegi partenerul, cum judeci o relatie sa vezi daca e normala, cum stii daca e sanatos/sanatoasa la cap, ce profesie sa-ti alegi si cum si ce sa faci cu banii in caz ca peste x ani se ajunge la divort.

    Da’ lasa ca le tragem un prezervativ pe o banana si toate problemele se rezolva de la sine :))))))

    Apreciază

  2. Daca nu este o sansa sa repeti aceeasi greseala. Sau sa faci altele noi?

    Faptul ca ai ajuns langa o persoana nepotrivita nu e vina celuilalt, alegerea n-a fost doar a lui.
    Daca nu intelegi ce te-a adus acolo, risti sa faci acelasi lucru si dupa divort.

    Poate nu exact in aceeasi forma, cu inelusul pe deget, dar la fel in esenta – sa-ti irosesti viata – nu neaparat langa o persoana ci poate cu o serie de persoane cu care nu poti avea o relatie in adevaratul sens al cuvantului.

    Apreciază

  3. Victorie am zis si eu. 🙂

    Nu am experienta divortului, dar my 2 cents spun ca daca ajungi la etapa asta trebuie sa nu il transformi intr-un concurs.
    Fiindca nu cred ca vor fi castigatori, chiar daca ar parea ca victoria pirica este totusi o victorie.

    Apreciază

  4. Aici intram la strategia de divort si nu am scris despre aia inca, dar divortul nu e un concurs, e o lupta, si daca nu iesi invingator de acolo, s-ar putea sa iti fie foarte naspa dupa, cel putin o perioada.

    Apreciază

  5. De fapt si de drept conflictul in sine e o sansa.
    Divortul e doar una din posibilele solutii care poate nici nu rezolva adevarata cauza a conflictului.

    Uite un posibil exemplu: sunt victime ale violentei din familia parentala, care capata afinitati pentru persoane toxice.

    Ei bine, la un moment dat se vor casatori cu o persoana toxica, ele inssesi nefiind tocmai „clean”.
    Binenteles ca mai devreme sau mai tarziu si relatia asta va deveni toxica.

    Sigur, scurt pe doi solutia este despartirea. Dar atat timp cat afinitatea pentru persoane toxice nu e vindecata, chiar daca nu va mai fi o casatorie la mijloc, persoana respectiva isi va petrece restul vietii cu persoane toxice.
    Sigur, pentru ca nu mai exista legatura casatoriei si in loc de o persoana sunt mai multe iar relatiile au un caracter temporar si superficial, situatia e aparent mai buna.
    Dar nu este. Aceeasi perioada de viata irosita, doar ca nu doar cu o singura persoana ci cu mai multe.

    Divortul in cazul asta n-a fost o solutie ci doar tranzitia de la o stare nefericita la alta, diferita in aparenta, identica in esenta.

    Insatisfactia, frustrarile, neimplinirea sufleteasca ramane, doar ca e o alt fel de vopsea data pe deasupra.

    Apreciază

  6. Ma indoiesc ca exista doar un singur agresor – ca cineva incaseaza fara sa riposteze in nici un fel ani de-a randul.
    Poate, asa cum e si in viata, la lucru, in afaceri, trebuie sa intelegi care sunt limitele fiecarui individ si sa lucrezi cu fiecare in functie de ele.
    Nu te astepti sa discuti despre Hyperloop One cu partenerul care e interesat doar de reduceri la pantofi si cosmetice.

    Si fara doar si poate ca stiai despre asta si inainte sa te casatoresti cu el/ea, ca ti-ai schimbat asteptarile pe parcurs, nu e problema lui ci a ta.

    Nu te astept sa mearga cu tine intr-o cursa de 30km cu bicicleta cand stii ca nu era in stare sa alerge lejer nici macar 500m. Si cand spun „in stare” nu e vorba ca ar fi avut vreun handicap, problema de sanatate, etc. ci pur si simplu comoditate, lipsa de vointa, interes.

    Desigur, cu timpul poti sa constati ca lucrurile s-au inrautatit si el are la randul lui asteptari care nu le poti indeplini pentru ca la randul tau nu vrei, nu vezi restul, iti ameninta spatiul personal, siguranta, etc. si faptul ca nu i le indeplinesti il determina sa actioneze agresiv.

    Si ca sa fie totul mai nasol, sexul care era elementul central al relatiei – pentru ca de multe ori asa este in cele mai multe relatii, se deterioreaza masiv din cauza frustrarilor reciproce ceea ce pune capac.

    Da, fiecare poate sa il considere pe celalat mai vinovat, „mai agresor” dar realitatea este ca doua persoane diferite – cum toti oamenii sunt diferiti, nu stiu sa administreze o relatie in cel mai bun interes al ambilor – ceea ce inseamna ca desi nimeni nu are satisfacute 100% asteptarile personale, atmosfera ar putea fi diferita.
    Ca la inceput, cand fiecare in definitiv era cam la fel, cu orientari diferite, preocupari diferite si totusi oamenii s-au placut, faceau lucruri impreuna, rareori se certau, s-au casatorit, poate au facut si copii, etc.

    Sigur, asta e varianta ideala – ca oamenii sa-si reconcilieze cumva incongruentele, realitatea e ca fiecare e prea fudul ca sa faca asta.
    Si desigur, mai intervin si defectele de caracter, atunci cand consideri ca ai un atuu impotriva celuilalt esti mai tentat sa te folosesti de el decat sa cazi la o intelegere, mai ales ca demonizand mental pe celalt deja nu se mai pune problema unei intelegeri.

    True story.

    Apreciază

  7. „Am ieșit amândoi, ca fiecare și-a atins telul principal.”

    Din alte postari de pe aici, despre faptul ca inca iti mai tine discursuri, iar tu fantezii cu sange as zice ca amandoi ati pierdut si cumva amandoi ati ramas in relatie.

    Diferenta e ca probabil, va enervati recirpoc ceva mai rar si aveti parteneri sexuali diferiti.

    Apreciază

  8. Furia de moment nu are nimic de a face câteodată cu starea de fapt a lucrurilor. Timpul trece si oamenii merg mai departe.
    Vezi ca tragi foarte multe concluzii pripite despre mine si cum arata viata mea. Eu iti recomand sa te axezi mai mult pe ce scriu si nu neaparat sa incerci sa ghicesti cum traiesc.

    Apreciază

  9. La un divort prietenii si parintii s-ar putea sa fie cea mai mica problema. In cazul meu prietenii mei disparusera de mult din cauza ei, ea nu avea nici un fel de prieteni (pe bune), parintii mei au fost incantati de veste si au oferit tot suportul, ba culmea ca si socrul era foarte cool despre chestia asta: la randul lui avusese probleme serioase cu soacra-mea, au fost despartiti vreo 20 de ani si cand a observat ca fiica-sa se apropie ca tipar si apucaturi de maica-sa a fost un tip foarte onest si realist si am fost in relatii foarte bune cu el pana in ziua in care a murit.

    Problema e ca statul are tot interesul sa faca mariajele cat mai greu de desfacut, din diverse motive. Asta inseamna ca exista complicatii cu partajul (legea romaneasca prevede optiunea ca sotii sa aibe patrimonii separate chiar in cursul casatoriei, dar nu clarifica deloc cum influenteaza asta partajul), stabilirea domiciliului copiilor si mai ales deciziile in educatia lor. Teoretic deciziile privind educatia copiilor sunt luate de comun acord, practic oricare din parinti poate abuza urat de tot in zona asta, de pilda sa inscrii copiii la orele de religie.

    Dupa mine, divortul daca nu exista copii e ceva relativ usor de facut, cu copii poate sa fie jale. Cel mai simplu exemplu personal il am la un var care a divortat, fiica-sa a ramas cu maica-sa, de la 16 ani e prostituata de cartier (acum are peste 30).

    Apreciază

  10. „Vezi ca tragi foarte multe concluzii pripite despre mine si cum arata viata mea. ”

    Te-ai gandit ca poate nu e despre viata ta? 🙂

    Apreciază

  11. ” cand a observat ca fiica-sa se apropie ca tipar si apucaturi de maica-sa ”

    fck, se pare ca nu e o chestie rara.
    Mai stiu cel putin 2 cazuri.
    Ma intreb cat de raspindit e de fapt fenomenul.

    „Problema e ca statul are tot interesul sa faca mariajele cat mai greu de desfacut, din diverse motive.”

    Nop, statul iti da doua variante.
    La notar – repede si curat sau iti incerci norocul la tribunal.

    Statul nu te obliga la nici una din ele, iubirea vietii tale in schimb te poate forta la varianta nasoala.
    Sigur, depinde si de tine intr-o oarecare masura si poti si tu sa impingi lucrurile in directia nasoala.

    „Dupa mine, divortul daca nu exista copii e ceva relativ usor de facut, cu copii poate sa fie jale. Cel mai simplu exemplu personal il am la un var care a divortat, fiica-sa a ramas cu maica-sa, de la 16 ani e prostituata de cartier (acum are peste 30).”

    Esti sigur ca asta s-a intamplat din cauza divortului sau exclusiv a mamei?

    Au ajuns unele prostituate si/sau sa joace in filme pentru adulti chiar provenind din familii inchegate, cu principii, etc.
    Nu zic ca in cazul asta parintii nu au nici o vina, asta cu educatul copiilor e o carte pe care cat de mult te straduiesti tot poti sa o joci prost si rareori ai sansa sa o joci a doua oara.

    Clar, lipsa tatalui are un rol, s-au facut studii in directia asta, intrebarea e daca tatal a facut tot posibilul sa tina legatura cu fata si sa ii ofere cat de cat o directie in viata.

    Divortul de mama poate sa inclinde balanta si in directia divortului de copil, mai ales daca si copilul are o atitudine ostila fata de el, binenteles fiind educat in acest sens de mama defecta pentru care razboiul cu celalat e o poveste care nu se termina nicioadata cu adevarat, chiar si cand victimele sunt proprii copii.

    Apreciază

  12. „Vezi ca tragi foarte multe concluzii pripite despre mine si cum arata viata mea. ”

    Ah, cred ca te referi la a doua parte.
    Ca inca mai aveti o legatura si va frustrati reciproc cred ca reiese destul de limpede din ce ai mai postat pana acum.

    Ca mergeti mai departe..sigur, si mie mi s-a parut ne-natural faptul ca inca va mai lasati afectati, cine stie poate la momentul actual lucrurile astea nu se mai intampla.

    Ce/cat ati pierdut/castigat – e treaba voastra, nu ma lua in seama, nu incerc sa-ti sterg sentimentul de invigatoare sau sa-ti induc regrete tardive.

    Apreciază

  13. Fenomenul „like father like son” e foarte raspandit, copiii sunt educati de parinti si asta include, chiar si involuntar, foarte multe lucruri. Cand pe deasupra maica-sa i-a impuiat capul cu „ce nasoi sunt barbatii, ca te lasa” din experienta ei de cotoroanta, ramane ceva in subconstieint si lucrezi spre asta. Self fulfilling prophecy.

    Statul are tot interesul sa aibe familii care sa aibe copiii, altfel de unde taxe si alte alea? Notarul functioneaza doar daca nu exista copii si nu exista neintelegeri la partaj, ceea ce inseamna putine cazuri.

    Am auzit de cazuri de prostituate de lux provenind din fete foarte destepte care si-au dat seama ca pot castiga 5-10,000$ pe noapte sau mai mult, cat 1 luna de munca a unui inginer bun care ar fi putut ajunge si chiar mai mult decat un director intr-o companie. Dar nu e cazul cand ajungi la 16 ani curva de cartier, aia e din debusolare totala, educatie deficitara si familie distrusa. Da, taica-su a plecat din tara cu munca dupa ce s-a terminat cu divortul, si-a bagat picioarele si il inteleg, si eu as fi facut la fel.

    In schimb fiica-mea e 5 zile cu mine si 2 cu maica-sa, fiu-meu e tot timpul cu mine (alegerea lui), am un scop in viata 🙂 Asta m-a cam incurcat un pic in a intemeia o alta relatie stabila, dar per total eu sunt multumit, am si sex suficient de des (dupa parerea mea, probabil autoarea ar considera ca e cam seceta) si am si copiii aproape. Me happy.

    Apreciază

  14. „Fenomenul „like father like son” e foarte raspandit, copiii sunt educati de parinti ”

    De acord in linii mari. Cu doua mentiuni.
    1. Nu doar de parinti dar parintii prin pasivitate sau ignoranta pot pasa sarcina educarii in seama altora. Prienteni, Internet, etc.
    2. Amendamentul cel mai mare ar fi de fapt acentul pe plural: parinti. Si ca si la punctul 1, pasivitatea unuia dintre ei fata de educarea copilui e o crima la fel de mare ca cea a celuilalt care ii baga prostii in cap.

    „Cand pe deasupra maica-sa i-a impuiat capul cu „ce nasoi sunt barbatii, ca te lasa” din experienta ei de cotoroanta, ramane ceva in subconstieint si lucrezi spre asta. Self fulfilling prophecy.”

    Yep, cunosc un caz din asta, a ratat o relatie – poate iubirea vietii ei si din cauza masii care era efectiv o curva – casatorita dar se combina cu diversi cu care inevitabil nu putea avea decat relatii de scurta durata, dar i-a bagat in cap fiicasei ca barbatii sunt problema.
    Dar ea nu a ajuns una.
    E drept, am impresia ca nu e casatorita nici acum dupa vreo 20 ani dar asta e alta problema.

    „Dar nu e cazul cand ajungi la 16 ani curva de cartier”

    Serios, care e diferenta. De cartier – ca atata putea atunci, ca de atata arata, poate.
    Combinat cu lipsa de resurse intelectuale, poate si financiare – care ele in sine nu te fac neaparat curva.

    Poate cel mai nasol a fost, cum zic studiile, lipsa unei figuri paterne din dezvoltarea ei psiho-emotionala, pe care a cautat-o sa o inlocuiasca cu atentia trecatoare a diversi barbati pe care nu a stiut sa-i atraga altfel decat fizic.

    Caz in care tatal care s-a spalat pe maini si a disparut din viata ei dupa divort e poate mai vinovat decat maicasa care n-a stiut cum sa o educe la capitolul relatii, barbati, sex, etc.

    Pai cum adica ai fi facut la fel, ca tu n-ai facut la fel, copii au ramas cu tine.

    Da, pot sa-l inteleg pe ala cum s-a simtit si ce l-a impins sa faca asta, dar nu inseamna ca a fost corect fata de copil si responsabilitatea pentru debusolarea lui apartine exclusiv maicasei.

    „am si sex suficient de des” – gee, sexul asta parca ar fi o gura de oxigen, peste tot unde te intalnesti in media, vai ca nu fac cuplurile destul sex, vai ca femeile nu au chef sa inventam si pentru ele o pastila sa le ridice libidoul, vai ca femeile nu au destule orgasme dar daca ii innozi picioarele dupa cap poate iese ceva, vai vai..

    Si daca nu ai avea deloc, ce?

    Oricum probabil e cu tipe de ocazie cu care n-ai vrea sa stai mai mult de cateva zile sub acelasi acoperis si in afara de sex nu prezinta mai nimic interesant – nimic de lauda in asta.

    Ca daca ar fi altceva, probabil ai fi re-casatorit sau cel putin te-ai lauda cu o (noua) relatie stabila mai degraba decat cu partide de sex (aproape) des.

    Sa futi ca masina de cusut nu e greu – nici macar nu trebuie sa arati cine stie, o masina, haine, ingrijit, spalat, ceva bani, papagal, ceva tupeu (dar nu nesimtire) si sa nu te intinzi mai sus decat liga ta.

    Sa gasesti o femeie normala, de incredere – asta e altceva, mai usor gasesti acul in carul cu fan.

    Apreciază

  15. „Cand pe deasupra maica-sa i-a impuiat capul cu „ce nasoi sunt barbatii, ca te lasa” din experienta ei de cotoroanta, ramane ceva in subconstieint si lucrezi spre asta. Self fulfilling prophecy.”
    Yep, cunosc un caz din asta…

    Triste cazurile în care mamele intervin la modul acesta în relațiile fiicelor, proiectându-și propriile frustrări în viețile altora. Trist e și când fiicele, nu-și trăiesc viața pe cont propriu și nu au curajul să se desprindă de părinți.

    sexul asta parca ar fi o gura de oxigen, peste tot unde te intalnesti in media, vai ca nu fac cuplurile destul sex, vai ca femeile nu au chef sa inventam si pentru ele o pastila sa le ridice libidoul, vai ca femeile nu au destule orgasme dar daca ii innozi picioarele dupa cap poate iese ceva, vai vai..
    Si daca nu ai avea deloc, ce?

    Mi-se pare foarte trist să nu ai sex deloc, cu un partener mă refer, că de masturbat, oricum toți ne masturbăm, (până și preoții catolici :)). Sexul e o nevoie naturală, iar inhibarea ei duce la consecințe grave, cum ar fi lipsa de echilibru personal. De ce e în media? Pentru că lumea citește despre asta, îi interesează, mai ales pe ascuns, deși evită să vorbească despre acest subiect și îl ascund sub preș. Sexul nu e un lucru rău și nici un păcat, e normal și e un drept. E dreptul la sănătate psihică și fizică.

    Oricum probabil e cu tipe de ocazie cu care n-ai vrea sa stai mai mult de cateva zile sub acelasi acoperis si in afara de sex nu prezinta mai nimic interesant – nimic de lauda in asta.
    Ca daca ar fi altceva, probabil ai fi re-casatorit sau cel putin te-ai lauda cu o (noua) relatie stabila mai degraba decat cu partide de sex (aproape) des.
    De ce crezi că un bărbat (sau o femeie), nu poate avea relații bazate pe sex sau de scurtă durată cu persoană mișto, interesante, educată sau frumoasă? Pot exista zeci de motive pentru care să nu poți să fii într-o relație sau să nu vrei să fii cu cineva, dar asta nu însemnă că persoana respectivă nu e interesantă sau că e nașpa. Poate să te despartă distanța sai pur și simplu să aveți alte priorități în viață.

    Sa futi ca masina de cusut nu e greu – nici macar nu trebuie sa arati cine stie, o masina …
    Și ce să fac dacă am uitat să-l întreb, dacă are sau nu mașină înainte să ne-o tragem? Mașina mea nu se pune? Lol!!!!

    Sa gasesti o femeie normala, de incredere – asta e altceva, mai usor gasesti acul in carul cu fan.
    Același lucru îl pot spune și femeile despre bărbați.

    Apreciază

  16. ” Sexul e o nevoie naturală, iar inhibarea ei duce la consecințe grave, cum ar fi lipsa de echilibru personal”

    Cum zice asi dl. W si eu repet: e mai degraba invers.

    Lipsa de echilibru personal duce la o nevoie acuta de compensare prin sex 🙂
    Sex la unii, la altii bautura, droguri, jocuri de noroc, etc. poate o combinatie intre toate.

    ” Pentru că lumea citește despre asta, îi interesează, mai ales pe ascuns, deși evită să vorbească despre acest subiect și îl ascund sub preș. ”

    Sau pentru ca e clickbait 🙂

    Normal ca este un subiect de evitat asa cum e si cel despre frumusetea naturala la femei.

    Societatea cere niste standarde la care nici un om mediu nu se ridica.
    Nici macar aia care flutura stindardele cu standardele :))

    Asa ca restul se ascund sub pres, eventual cumpara chestii care sa le diminueze frustrarile.
    Cosmetice, pornografie, tratamente si operatii estetice, sex chiar 🙂

    „De ce crezi că un bărbat (sau o femeie), nu poate avea relații bazate pe sex sau de scurtă durată cu persoană mișto, interesante, educată sau frumoasă? ”

    Misto sau educata sau frumoasa sau toate la un loc? :))
    Ca daca ar fi toate la un loc, probabil nu ar vrea doar sex.

    Glumesc, de fapt e nevoie si de altele pentru o relatie.

    „Pot exista zeci de motive pentru care să nu poți să fii într-o relație sau să nu vrei să fii cu cineva, dar asta nu însemnă că persoana respectivă nu e interesantă sau că e nașpa. Poate să te despartă distanța sai pur și simplu să aveți alte priorități în viață.”

    Atractia (nu sexul) intre un barbat si o femeie e mai puternica decat „alte prioritati in viata”.
    Ok, ne-a placut la toti „Bodyguard” cu Kevin Costner, dar aia e o fantezie, in realitate oamenii gasesc solutii atunci cand vor cu adevarat sa il aiba pe celalat alaturi.

    Asta e diferenta, linia fina daca vrei, intre o conexiune bazata strict pe sex (chiar si cu sentimente) si una pe afinitati de ordin sufletesc.
    E o chestie care unii probabil nu o realizeaza niciodata in viata.

    „Același lucru îl pot spune și femeile despre bărbați.”

    Paradoxal, nu? :))

    Ar fi mai multe de spus aici dar timpul…

    P.S.
    Ai o obsesie cu preotii catolici ..a fost vreo unul care nu te-a servit cum te asteptai? :))

    Apreciază

  17. „De ce crezi că un bărbat (sau o femeie), nu poate avea relații bazate pe sex sau de scurtă durată cu persoană mișto, interesante, educată sau frumoasă? Pot exista zeci de motive pentru care să nu poți să fii într-o relație sau să nu vrei să fii cu cineva, dar asta nu însemnă că persoana respectivă nu e interesantă sau că e nașpa. Poate să te despartă distanța sai pur și simplu să aveți alte priorități în viață.”

    Cred că trebuie să treci prin așa ceva ca să înțelegi. Cum spui tu, dintr-un motiv sau altul n-o să țină relația, dar ulterior îți dai seama că un om mișto e un om mișto și că ai avut de câștigat că ai trecut prin asta. Or fi oameni care vor numai relații absolute ca la manual și nu sunt interesați de așa ceva – eu cred că pierd, dar e viața lor. Poate la 20 de ani n-aș fi zis asta, deci de asta zic că poate cu anumite experiențe trebuie să te întâlnești ca să le crezi.

    „Același lucru îl pot spune și femeile despre bărbați.” – când m-am convins și eu de asta mi-am dat seama că mi-a crescut prețul. După 25 de ani înlocuiești papagalul cu personalitatea și o să găsești ceea ce cauți.

    Apreciază

  18. Sexul de unul singur e foarte plictisitor si aproape inutil, asa ca sexul cu o femeie e mai bun din start. Daca femeia aia nu e suficient de interesanta pentru mai mult, dar la randul ei si ea are nevoie de sex din cand in cand, se numeste fuck buddies si functioneaza. Si fiind una singura pot sa donez si sange linistit, ca stiu ca nici ea nu are alte relatii. E cam ca si cum ai avea mecanicul preferat si iti duci masina la el, dar nu vrei mai mult, gen sa mergi cu el la restaurant sau la un film.

    Cu varsta cresc pretentiile, cu 2 copii in casa scad sansele unei relatii, asa ca e mai complicat sa te recasatoresti in conditiile astea. Nu e imposibil, doar mai complicat si intrucat am familia langa mine si sex la distanta de un telefon si in partea cealalta a orasului, e ok. Daca aveam 30 de ani era alta poveste, la 40 gandesti mai mult cu capul de sus.

    Apreciază

  19. Inutil din ce punct de vedere?
    Pai o fi ea una singura, dar de unde stii tu ca esti singurul fuck buddy?
    Ca asa zice ea?

    Crezi ca frumoasa noastra ii povesteste poofesorului de sport cum fute englezul si vitziversa? 🙂

    Mecanicul nu-si baga p. in toate masinile care le repara ca atunci pe langa mecanic ti-ai lua si doctor la masina .. pentru STDs :))

    Cu varsta cresc pretentiile?
    Mie mi se pare ca scad, un fuckbuddy se pare ca tine loc de o intreaga relatie.
    Familia langa tine? Not for long.
    Copiii cresc, deja la liceu esti in plan secund, mai sunt 4 ani si pleaca la facultate si deja e relatie la distanta. Ocazionala.

    Iar la varsta la care o sa ti se intamplae asta, cine stie cum o sa arate pretentiile ca sa poti avea pe cineva alaturi, ca de futut nu stiu ce chef o sa mai ai sau ce o sa mai poti gasi pentru asta… 🙂

    Sigur exista si varianta ca mergi atunci pe spiritual – post, abstinenta, meditatie, rugaciune, nemurirea sufletului, etc. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s