Etichetă: Tinder

Filisofia puțelor masculine urâte și însurate

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

img_7200

Are pseudonimul Mari pe Tinder și o poză de profil din ringul de box. De obicei nu dau like celor cu poze false, dar mă gândeam că poate prin ceva miracol este a lui. Mi-a scris imediat și după un schimb ușor de replici m-a întrebat, dacă nu am pe cineva? Logic: nu, căci la ce mi-ar trebui Tinder-ul dacă sunt deja ocupată?

Întrebarea cu libertatea amoroasă nu se cam pune pe Tinder, căci din principu lumea pe acolo este liberă și disponibilă, asta dacă nu-i ca Mari, însurat și nefericit.
„Dar poate nu e așa rău”, se consolează singur, mai ales că „de obicei e destul de ok”, completează el, ca apoi să adauge cireașa de pe tort „sunt mulțumit, dacă nu ar fi sexul” lipsă.
”Și atunci, ce cauți pe Tinder?” mi-am permis să-l întreb. ”Amantă” mi-a răspuns spășit, la care eu am pulsat întrebându-l, dacă-i conștient că amanta costă. ”Știu” mi-a răspuns, ba chiar s-a declarat dornic s-o întrețină, deși se crede interesant și frumos, doar că nu e (din poza reală pe care mi-a trimis-o). La cum arată probabil va trebui să decarteze frumușel, ca să-și găsească o doritoare acceptabilă, căci bănuiesc că nu se va mulțumi cu prima disperată.

De ce nu-și lasă nevasta din dotare, pentru o femeie complexă, frumoasă, deșteaptă și doritoare de sex, fix așa cum își dorește? Din cauza banilor!

Nu cred că-i o surpriză pentru doamne înșelate de ce nu le lasă soțul, căci lovelele au fost sunt și au for dintotdeauna la putere. I-a scăpat să-mi spună că au firmă împreună, dar mai apoi a dat vina pe copil, căci sună mai frumos pretextul uman, decât material.

I-am comunicat înainte să-l elimin că, nu mă interesează însurații și i-am urat succes.

De obicei, tipii  ce se ascund în spatele unei poze false pe Tinder își caută amante, feriți de ochii indiscreți ai cunoștințelor și motivați de fizionomia lor nu neapărat atrăgătoare, fiind mai degrabă urâți fără speranță, pe care nu i-a băgat nimeni în seamă în tinerețe, iar acum pe la 35 – 40 de ani cu ceva bani în buzunar, mai speră într-o ultimă lovitură înainte de moarte, futând în sfârșit ceva mai de Doamne ajută de pe Tinder.

Încă o întalnire – zgărcomanul

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

markus-spiske-IWG2lp7tKBw-unsplash

Photo by Markus Spiske on Unsplash

Întâlnirile mele de pe Tinder seamănă tot mai mult cu interviurile pentru un loc de muncă, doar că se desfășoară într-un cadru mai colorat și mai puțin restrictiv. În loc de apa plată se servește Aperol Spritz, iar poziția jobului care-i negociată este luată de poziția corpului, dedesubt sau deasupra, dacă negocierea se încheie pozitiv. De la prima întâlnire, când am probat vreo trei rochii înainte să mă decid cum mă îmbrac, am evoluat de la rolul de aplicant, la cel de angajator. Un angajator atât de ocupat, încă la ultima întâlnire nici nu m-am obosit să mă schimb din uniforma de la serviciu, mergând direct de la jobul plătit, la jobul voluntar, unde-mi pierd vremea cu toți ciudații.

Pe Tinder se numea Future, în realitate am uitat cum îl chema, deși s-a prezentat, dar memoria foarte selectiva a ales să nu-l rețină. Când l-am întrebat despre el, mi-a răspuns că erau scrise pe Tinder la profil detaliile lui. Mi-am amintit că într-adevăr avea o poză cu un text lung și care părea plictisitor, așa că m-am abținut de la a-l citi, ignorându-l, cum fac de obicei cu textele lungi în poloneză. Ulterior, după întâlnire, am văzut că textul începea cu „Despre mine” și se termina cu „…dacă ai un intelect peste medie, aș fi bucuros sa te cunosc:)”. Lol! Am improvizat pe moment și i-am răspuns că mi-ar face mare plăcere să-mi spună despre alte lucruri care-l caracterizează și pe care nu le-a scris la profil. S-a legat conversația și am ajuns repede la punctul în care eu i-am spus că nu sunt poloneză:

El: ”Știu deja.”

Eu: ”Probabil ți-ai dat seama după felul în care vorbesc…” (cu greșeli de conjugare)

El: ”Cu câți tipi vorbești în același timp pe Tinder?”

Eu: ”Păi, cu doi. De ce mă întrebi?”

El: ”Pentru că mi-ai spus pe Tinder că nu ești poloneză.”

Eu: am râs, căci ce era să fac, când am fost prinsă cu mâța în sac. M-am amuzat singură de ironia situației, găsind foarte nostimă ironia, când un tip cu fața de țăran onest polonez, ușor complexat de propriul intelect și proprietar de fabrică producătoare de folie cu bule de aer, m-a prins când îl abuream la greu, ușor pilită. Mi-a câștigat respectul și am continuat conversația cu el, încercând să-mi rețin aroganța și să-l tratez mai cu seriozitate. Am rezistat în companie lui cu brio o ora și jumătate. Am numărat minutele pe ceasul la care mă uitam regulat, căci era plasat pe peretele restaurantului, fix deasupra capului lui.

Tipul și-a dat calificativul singur la doua faze și deși, am trecut peste faptul că era scorpion, o zodie nepotrivită mie, nu am putut trece peste alt fapt, și anume că-i mega zgârcoman. Prima fază s-a întâmplat după ce ne-am terminat consumația, iar când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai dorim ceva, el i-a răspuns rapid că „nu mai dorim nimic”, după care s-a uitat boticos la mine în ochi și m-a întrebat dacă mai doresc ceva. A doua fază a fost când mi-a spus că el plătește, deși eu intenționam să-mi plătesc singură consumația, ca mai apoi să caute lung în portofel după cash, cu o durere acută la inimă.

Alt artist

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

brooke-lark-4J059aGa5s4-unsplash

Photo by Brooke Lark on Unsplash

Jordan este artist. Desenează frumos și-i disperat după sex. În profilul lui de Tinder a scris că oferă sex pentru cazare, un fel de prostituție în natură adresată clientelor nevoiașe și cu portofelele goale. După un schimb scurt de replici mi-a povestit dezinvolt fanteziile lui cu mine, cu m-ar linge cu patimă și m-ar fute în toate pozițiile pe care mi-le doresc și nu neapărat. I-am mulțumit de ofertă, urându-i succes la altele, iar el  a început să mă bombardeze cu cereri de poze, preferabil goală, promițându-mi solemn că mă desena cu mâna lui de artist înfometat. Mi-a cerut în schimb doar o masă caldă, nici măcar sex, probabil mânat de scârțâitul mațelor pe stomacul gol. În speranța că mă va convinge, a început să-mi aducă elogii frumuseții mele misterioase de sub masca de motocicletă, la care nu avea de fel acces vizual, dar complet acces creativ, dezvoltat de mintea lui talentată și în mare trebuință de acoperire a nevoilor primare: sex, mâncare, colibă. Obosită de vulgaritatea cuvintelor am decis să pun capăt scurtei noastre întâlniri virtuale.

Sper să-și fi găsit o ocrotitoare, acest exemplar talentat și pierdut în lumea flămândă a artiștilor.

Săgetători în Timișoara

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

sagittarius-36395_1280

Image by Clker-Free-Vector-Images from Pixabay

Într-o noapte de august pe la trei dimineața dansam pe melodia lui Mihail într-un parc din Timișoara. Era întuneric bezna și eu mâncam pufuleți la întâlnirea cu un Săgetător.

Era ultima mea seară în oraș, când m-am decis să intru pe Tinder împreună cu prietena la care eram în vizită. Câteodată îmi mai împart Tinderul cu amicele, lăsându-le să like-uiasca după pofta nebună a inimii, cu libertate și umor diverși gagii, pe care după ce mă like-uiesc și ei pe mine trebuie să-i elimin manual, căci mie nu-mi plac ;). Dar, mă bucur că le pot satisface acest mic capriciu și pofta înfrânată de aventură, ceea ce am făcut și în seara respectivă.

M-a cuplat tipa cu câțiva la întâmplare, iar cu doi dintre ei am început să vorbesc pe  Whatsaap. Cu primul, IT-st, născut și crescut în Timișoara după cum se recomanda, discuțiile s-au împotmolit la poze. După ce i-am trimis două poze cu mine, a început cu insistențele, că vrea în costum de baie (de-o labă) și alte porcării, ca să se convingă cică, dacă să mă scoată la o cafea a doua zi dimineața. Obosită de insistențe, i-am scris că dacă nu-i convins că arat bine, ghinion, căci merg la somn. În timp ce stingeam lumina, l-am adăugat pe Whatsaap pe următorul. M-am băgat în pat lângă prietena mea și telefonul a început sa vibreze cu mesaje de la un Săgetător simpatic care îmi scria la greu și în mai puțin de o oră s-a urcat într-un taxi și s-a prezentat la scara blocului în care eram eu.

Am ieșit tiptil din casa pe la 1:30, ca pe vremea adolescenței, blocând în drum ușa de la intrarea blocului cu preșul vecinilor de la parter, căci uitasem codul de intrare și nu doream să-mi trezesc prietena în mijlocul dimineții.

Săgetătorul m-a scos la o plimbare în miez de noapte, ca în filmele romantice, pe străzile pustii ale Timișoarei. După ce ne-am săturat de mers, a cumpărat apă și pufuleți și ne-am așezat într-un parc la un picnic nocturn. Am vorbit și am râs, povestindu-ne întâmplări din viață și aventuri de la întâlnirile noastre amoroase, ca doi necunoscuți ce se știau de o viata și nu avea nimic de ascuns. Am dansat pe banca din parc, ca pe vremea liceului, sub lună plină și am alergat cu picioarele goale prin iarba udă.

Ne-am despărțit pe la cinci și jumătate dimineața, când Săgetătorul simpatic și nedormit m-a condus acasă la prietena mea. Nu a uitat să insiste, fără succes, în a mă conduce la el acasă, promițându-mi un masaj ”blăniță” al pielii mele fine, în timp ce el va fi băiat cuminte.

La 9:15 mă invita la o cafea, la 500 de metrii de apartamentul prietenei mele, unde el începuse munca, în timp ce eu părăseam orașul.

Cum mi-a plătit singură cafeaua la a treia întalnire, din portofelul individului

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

drew-coffman-Dt9kdskj6ek-unsplash

Photo by Drew Coffman on Unsplash

În Polonia era în urmă cu câțiva ani o lege ce le dădea dreptul fericiților funcționari publici din instituțiile cu risc la locul de muncă, să se poată pensiona după 15 ani de activitate. Lista includea poliția, armata, pompierii și încă, câteva categorii de funcționar, beneficiile extinzându-se atât pentru muncitorii în acțiune, ce teoretic puteau încasa vreun glonț pe undeva, cât și pentru colegii lor, ce-și frecau curul de scaunul de la birou zilnic. Între timp a venit criza și s-au tăiat beneficiile acestea frumoase, dar  pensionarii au rămas cu lozul norocos.

La a treia întâlnire de pe Tinder am dat peste un astfel de pensionar. Din poze, nu părea pe gustul meu, dar cum îmi trebuia și material proaspăt pentru blog, m-am gândit că mă pot jertfi de un ceai cu lapte de dragul artei. Subiectul meu de interes avea 42 de ani, trei copii din două căsătorii, fiind nefericit divorțat recent, deci candidatul perfect. Dar, cum nu sunt eu cea care sa dea prima cu piatra, m-am abținut să judec omul după realizările amoroase și l-am chestionat în legătură cu alte sfere de viața lui. Filosof, mi-a explicat că reușise performanta de a nu face nimic esențial până la vârsta curentă, în afară de faptul că era pensionar pe taxele mele, lucrând 10 ani în ceva birou al armatei și beneficiind de ceva calcule sofisticate ale funcționarilor, care vor să se care mai repede în pensie. Nici vorbă de luptă pentru patria mumă, îndemânare în folosirea armei sau vreun apetit pentru pericole. Nici măcar de fițe, ca să pară și el mai bărbat sau ceva. L-am întrebat exact chestia asta, în speranța mea naivă că a fost măcar rănit ușor în poligon. Și cum trăia el frumos din pensie, am fost curioasă să aflu cu ce se ocupă, adică ce face, în afară de a sta întins pe plajă toată ziua, lângă un cort, căci pe la concerte mi-am dat seama că umblă, după brățara din șnur pe care o purta mândru la mână, cu intrarea de o zi la Opener. La curiozitățile mele, gagiul viguros a dat-o pe lamentări despre femei, în general, și despre cele din viața lui în particular, pe care el le-a iubit cu patimă, dar care nu au știut, și nu au vrut, să-l susțină în visurile lui erotice de artist, poate pictor, poate sculptor, carieră indecisă cum ar veni. Mi-a povestit că, chiar și-a cumpărat odată acuarele, dar l-a certat nevasta că risipește banii pe prostii, demoralizându-l și inhibându-l, de nu a mai apucat să picteze nimic. Și cine știe, s-a întrebat el retoric, poate chiar ar fi avut talent? Doar că, nu a verificat chestia asta, deocamdată. Desigur, ca orice visător măreț, m-a informat că își dorește să călătorească prin lume, i-ar place Georgia (pe care i-am recomandat-o cu căldură) sau poate Balcanii (da, și acolo e frumos, i-am confirmat) și de ce nu România (bingo). Am auzit repede dar-ul, cu niciodată, urmat de ocazia, șansa și curajul. Sârguința, am vrut să-i spun, ca fiind opus la lene, dar mi-a fost jenă.

Că el este tragic e jumătate din sărăcie (zice o expresie poloneză), dar mai tragice sunt gagicile care se încurcă, cu un astfel de exemplar. Gagici care, după spusele lui, sfârșesc întotdeauna părăsite de el, bărbatul echilibrat, pentru că sunt extrem de geloase și posesive, iar el nu le poate face față. Mai să-l cred, când mi-am amintit subit că o colegă de muncă imaginară trebuie să mă viziteze chiar acum acasă, așa că, dacă nu te superi, trebuie sa plec urgent, i-am comunicat. M-a condus până la bicicleta parcată în fața centrului comercial în care ne-am întâlnit, m-am urcat pe ea bucuroasă și dusă am fost. Am pedalat vreo 400 de metrii, căci i-am dat întâlnire lângă casă, de lene.

Discuție romantică pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Tinder e locul ideal de manifestare pentru toți idioții și ratații, pe care in mod normal îi selectezi dintr-o aruncătură de ochi pe stradă. Pentru că, nu-i vezi. Mi s-a spus dinainte să instalez aplicația cum stă treaba, dar cum mie îmi place să mă conduc după principul „cercetează și vei afla singură”, nu am putut rata șansa de a ajunge la concluzia asta pe pielea mea.

Obstacole în calea cercetării au fost la tot pasul, la început fiind greu rău să găsesc tipi acceptabili, care să arate cât de cât acceptabil fizic, iar mai apoi dintre ei, să-i selectez pe cei cu care chiar pot să întrețin o conversație acceptabilă gramatical și din punct de vedere al conținutului.  Dacă, a priori Tinder aveam o anumită jenă față de gramatica mea în limba poloneză, a posteriori mă simt integrată lingvistic cu toate greșelile mele.

Observ că cele mai interesante sunt de departe discuțiile cu buraki (sfeclele, cum lise spune în poloneză țăranilor) frumușei, nesimțiți și răutăcioși. Adevărul e că-mi mai place și mie să le-o dau, fiind mai arțăgoasă din fire și ne refuzând câte ceartă online câteodată.

El „…. motocicleta …” (căci majoritatea discuțiilor mele pe Tinder încep cu treaba asta și sunt deja pregătită, știm GS Adventures 1200)
Eu „Nu e a mea, dar am alte calități :)”
El „Care?”
Eu „Trebuie să le afli singur.”
El  „Eu nu trebui sa fac nimic; le zici bine, dacă nu treaba ta.”
Eu „ Desigur că nu trebuie sa faci nimic, dar care unde ar fi fun-ul dacă ți le-aș spune eu”
El „Fun?? Nu știu ce însemna. Nu folosi cuvinte inventate care nu există și sunt schimbate … eu nu am nevoie de niciun fel de fun sau altceva. Tu îți faci reclamă, deci mai de grabă ar trebui să nu contezi pe nici o descoperire … ridicol.”
Eu „Fun = amuzant. Nu folosesc cuvinte inventate. Pur și simplu vorbesc în 3 limbi zilnic și câteodată mai amestec”
El „Știu ce însemna din engleza, dar suntem in Polonia și se vorbește în poloneză, oricum mă doare în cot. Văd deja ca nu ai nimic de oferit. Ciao”
„Pentru tine absolut nimic. Cred că, nivelurile noastre intelectuale nu se potrivesc. În plus, eu nu mă fut cu Pis-owcy*. Și nici după AWF**, că știu nivelul studenților de acolo, dar tu ai o moacă frumoasă și am crezut că poate și ceva în cap.
El „Vaca proasta. Și precis doar ai auzit de AWF …”
Eu ”Știu din experientă, că le-am predat tâmpiților ca tine.

*Pis-owcy = susținători partidului PiS – Dreptate și Justiție, la guvernare din Polonia, naționaliști înrăiți, care se adresează persoanelor cu venituri mici, fiind împotriva străinilor, a avortului sau a firmelor private.

**AWF – Academia de Educație Fizica si Sport.

Când ei mă elimină pe mine de pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Și, a venit și vremea să fiu și eu eliminată de gagii de pe Tinder. Nu prea știam cum arată eliminarea, până am observat că mi-au dispărut oamenii și conversațiile din lista de like-uiți.

Prima eliminare am primit-o de la un slovac ce mă tot invita la one-night stand, și cum eu nu mă puteam decide dacă să trec la astfel de atracții sau nu încă, l-am tot amânat. Potențialul armăsar, în nevoie urgentă și sătul de indecise, mi-a dat evacuarea din lista de Tinder.

A doua eliminare am primit-o de la un tip frumușel, ce se recomanda ca fotograf, deși de când sunt pe Tinder, nu mai cred mare lucru din ce scrie lumea pe acolo, că până și eu 26 de ani. M-am angajat cu el în câteva discuții despre cum funcționează portalul, mi-a dat câteva sfaturi utile despre oamenii care se învârt pe acolo și mi-a povestit câteva detalii despre el. A insistat în schimb că nu mi-se vede fața în poza de profil, rugându-mă perseverent să-i dau contul de Facebook, ca să ne conectăm. La început n-am prea vrut, îndrugându-i verzi și uscate, dar după dup insistențe lui repetate m-am lăsat convinsă. I-am trimis invitația, ba chiar și un link cu un video cu mine (de pe vremea când eram măritată). Și, mi-a spus că, nu-i interesat, după ce a aflat tot ce a dorit și poate și mai mult mine. Văzându-l plecat, am realizat că dezvăluirea rapidă și completă a tuturor informațiilor necesare și nu prea, nu-i cea mai deșteptă politică.

A treia eliminarea a venit de la gagiul de două nopți consecutive, cu care sexul a fost mișto și atât. Printre momentele de sex și somn, în care eu nu am putut să adorm, pe care le-am împărțit împreună, s-au strecurat câteva cuvinte, per total mai puține decât la prima întâlnire, când omul era determinat să mă bage în pat. Odată băgată, a întors fără jenă foaia, dându-și caracterul grosolan pe față cu remarci pedante de prost gust, după ce i-am pus din greșeală telecomanda pe jos de la 50 de cm (vinul!), râgâit gălăgios după cola sau scobit în nas încununat de succes. Cel mai mult mi-a displăcut însă liniștea de după, când tăcerea lui a devenit pentru mine iritantă. Pe cât de glumeț și amuzant încercase să se prezinte la prima întâlnire, pe atât de tăcut a fost după sex. În a doua seară, având mașina parcată în fața apartamentului lui am vrut să mă întorc acasă, obosită de holbatul lui la televizor înainte de somn, un fel de cântec de leagăn al bărbaților (i)maturi. A insistat să rămân, deși nu am putut dormi bine toată noaptea. Peste două zile am observat că mă eliminase de pe Tinder.

A doua întâlnire de pe Tinder – ridicarea si coborârea

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Mă pregăteam de a doua întâlnire de pe Tinder total fără chef. Eram într-o pasă proastă și nu aveam răbdare pentru cineva nou. În timp ce mă îmbrăcam și-mi puneam machiajul, mi-am pus să ascult un video despre prima întâlnire, ce ar trebui făcut, respectiv evitat, și cum video-ul era amuzant, mi-am schimbat puțin perspectiva, cheful instalându-se pas cu pas.

Am ajuns la locul întâlnirii pe o ploaie torențială. M-am așezat la o masă liberă și în secunda următoare am primit un mesaj de la persoana cu care urma să mă întâlnesc: ”ai ajuns?”. Nu am apucat bine să-mi ridic ochii din telefon după ce tastasem un ”tak” modest, și am observat în parcare un tip ieșind dintr-un Volkswagen alb. A alergat prin ploaie și s-a așezat zâmbăreț la masa mea.

Am început să vorbim, prezentându-ne cu numele noastre, iar întâlnirea a decurs pe ansamblu bine. Omul a fost amuzant, interesant, necăsătorit (l-am întrebat exact treaba asta), cu o fiică măricică în dotare dintr-o relație anterioară. Mi-a povestit că se ocupă de maică-sa, căreia i-a deschis o mică afacere și de un frate cu handicap, ce locuia cu maică-sa, tatăl fiind decedat. M-a surprins pozitiv ușurința și normalitatea cu care a decurs întâlnirea, eu bucurându-mă de faptul că-i disponibil și interesant, iar el de faptul că sunt delicată, frumoasă și că fac chestii normale, cum ar fi mersul pe bicicletă.

Au fost câteva chestii care mi-au dat de gândit: când mi-a zis că-l vizitează fiică-sa împreună cu maică-sa, fosta iubită de care s-a despărțit de mult; faptul că-i scorpion, care știu din experință că au tendința de a fi secretoși si perfizi; poveștile despre drogurile pe care le-a încercat.

M-am întors pe la 11:00 noaptea acasă, cu hainele cam șifonate de la frecarea seacă, destul de mulțumită de întâlnire și cu ceva planuri și perspective pentru următoarea. M-am așezat în pat, adormind instantaneu, doar ca să mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap la patru dimineața. L-am visat toată noaptea foarte zbuciumat, ne putându-mă odihni de fel. Am realizat că m-a deocheat, dar am ales să-mi ignor instinctul și am sms-esat cu el toată ziua, stabilind să ne vedem peste două zile. După o zi de euforie, odată cu reducerea adrenalinei, i-am dat o căutare pe google cu tot ce știam despre el. Nu am găsit nimic care să se lege (cam slab pentru cercetătoarea avidă din mine), când am realizat că i-am reținut exact numele, dându-mi de fapt o prescurtare. Printre planuri pentru următoarea și discuții despre fantezii erotice, i-am scris:
– Și care e numele tău de familie?
– Pentru ce iți trebuie numele meu?
– Ca sa te trec corect in telefon.
– Eu nu am nici măcar prenume. Poți sa ma treci cum vrei.

Dezamăgitor, pentru că-mi chiar plăcea tipul. Țin minte că la întrebarea mea despre defectele lui, mi-a răspuns că-i prea încrezător (în oameni cum ar veni).

Interesant cum, după întâlnirea cu el pe mine au început să mă caute neuronii conștiinței pentru că-mi făcusem blog despre aventurile mele pe Tinder, gândindu-mă cu conștiința mustrătoare, că nu-i prea frumos din partea mea să scriu povești adevărate despre oamenii ăștia de treabă, ca el cum ar veni, pentru publicul larg.

Sunt ei de treabă până te fut, căci părțile nașpa, și-le păstrează pentru faza de după.

Prima întalnire de pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

karim-manjra-2HRz4UycHp4-unsplash

Photo by Karim MANJRA on Unsplash

Câteva precizări: am recitit acest post cu ocazia reeditării și am realizat că am intrat pe Tinder cu multe judecăți și concepții greșite, create pe baza unor informații incomplete, din auzite și cu o abordare de pizdă proastă recent dată jos din copac. Las postul aici în forma lui, doar editat un pic mai frumos, pentru alți oameni care cred sau au auzit că portalurile online sunt dracu întruchipat și toți care intră pe acolo primesc un pașaport pentru iad.

Prima întâlnire de pe Tinder a fost ca dezvirginarea, nici nașpa rău, dar nici foarte plăcută. Mai degrabă o chestie neutră, care și-a atins scopul, adică să văd cum e din nou în lumea întâlnirilor. Putea sa fie mult mai mișto, însa eu am făcut eu câteva greșeli elementare, tipice începătorilor.
În primul rand abordarea mea a fost greșită, oscilând intre: vai ce tânăr e băiatul 😱, cu tipul e de pe Tinder! 😅 și eu chiar joc tenis cu el? 🤔 hai că pot câștiga meciul, joacă omul cam prost 🙃, ah, cam aiurea că-i de pe Tinder… 🎃, iar set el! 😢, ce pușca mea, pierd aici??? 😬😬😬 trebuie sa-mi schimb vârsta pe Tinder ca altfel o să prind numai  copii 🤣, nu e urat 🤔, punct eu 💪, hai că nu joaca mai bine ca mine, chiar pot câștigă! 💪💪💪 nu prea zâmbește… 😐, e de pe Tinder! 😋 nu e chiar așa tânăr, ce făceam eu oare pe la 26 de ani? 🤔joc tenis cu un tip de pe Tinder, lol!, setul meu 😬, chiar mi-aș pune-o cu asta? hm, 🤔🤔🤔 nu prea cred… 😔 sunt îndrăgostită 😍oricum de altcineva, ce rău servesc! 😰 are sunt toți de pe Tinder ca el…. și am continuat tot așa, până când am pierdut cu 6-3, 6-2. Pot mereu sa zic ca a fost ploaia de vină, dar am jucat prost, cu mintea în vânt și filme proaste în cap.

În al doilea rând am asociat prea mult omul cu aplicația (despre care clar aveam concepții de Radio Șanț), și în loc să mă concentrez pe el ca persoana or pe joc, mă gândeam mereu că-i de pe Tinder (asociat în capul meu foarte negativ), deși și eu eram de pe Tinder! Dacă l-aș fi întâlnit într-o cafenea, nu s-ar fi întâmplat același lucru. Interesant cum am prejudecați legate de aplicația pe care tocmai am instalat-o.

A mai fost și emoția primei întâlniri, cu fluturi în stomac, râs prostesc și aiureală inutilă. Când am început să jucam, zburau mingile din racheta mea în sus de mama focului, iar alte ori nu le vedeam și treceam cu racheta pe lângă ele, eu fiind cu capul in nori. Doar că ramolirea mea nu se datora tipului din fața mea, ci ideei că am o întâlnire de pe Tinder, portal pentru futai.

Și acum părțile bune: omul a fost de treaba, simpatic, cultural, iar eu am mai făcut un pic de sport, căci oricum nu jucasem de mult. Am și câștigat câteva seturi, puține, dar bune, îmi revine backhand-ul și de săptămâna viitoare plănuiesc să reiau jocul regulat.

Concluzii: nu mă pot decide dacă un joc de tenis este sau nu o idee bună la prima întâlnire. Pe de o parte este greu să te concentrezi la jocul propriu zis, având emoții legate de faptul că tocmai cunoști pe cineva nou, pe de alta dacă întâlnirea se dovedește nașpa, măcar faci un pic de sport, deci nu ieși în minus total :).

Pe motocicleta

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

El: Fain GS
Eu: ce?
El: e faina motocicleta
Eu: a … da …

El: GS 1200 a cui este?
Eu: ?
El: a cui e motocicleta
Eu: aha … motocicleta … a unui vechi amic

La mine în cap: ce naiba, toți gagiii mă întreabă de motocicleta, iar eu habar nu am pe ce îmi stă curul în poză. Decid să mă educ un pic, ca să nu par picată din gimnaziu. Dau pe google: GS 1200 … și aflu că stăteam cu fundul pe GS 1200 Adventures, fabricată la Berlin de BMW, lansată în 2004 și vândută până acuma în mai mult de 100 de mii de exemplare.

El: GS 1200
Eu: Adventures, dar nu e a mea, doar pasagera

Acuma încep să mă întreb la modul serios dacă tipii îmi dau like de fapt pentru motocicletă. Ca să mai piperez atmosfera, am inventat și un text, când mă mai întreabă cate unul cum arat sub cască: ca un GL 1200 Adventures în cea mai nouă ediție – sexy, rapidă, unică, bine lucrată, comodă și scumpă.