Stilul si munca

La mine la muncă e parada modei, dar mai ales a modelelor. Ne îmbrăcăm cu stil, în mărci poloneze sau internaționale, cele cu salarii mai mari de la Simple sau Kazar, cele cu salarii mai modeste de la Zara, Monnari, Venezia sau Ryłko, presărate pe alocuri cu cate un Guess, Hermes, Michael Kors sau Vuitton. Ne aranjăm cu atenție, ne cocoțăm pe tocuri înalte și ne învelim în rochii elegante, fuste mulate, bluze colorate și ciorapi suavi, după ultimele trenduri date de Calzedonia. Afișăm machiaje cu gust, folosind tușuri negre, nuanțe de umbră și rujuri roșii cu gust de cireșe. Unghiile ni-le facem la manichiură și pedichiură, schimbând între noi contacte de la saloanele de cosmetică cele mai bune din oraș. Pe sub hainele noastre elegante și machiajele bine fixate, purtăm urmele tratamentelor cosmetice, vânătăile anti-celulitice, roșeața laserelor, ori foamea de la diete. Ne parfumăm cu mirosuri fine, ducând în taină un război al miresmelor, care mai de care mai rare și mai scumpe, ne împodobim cu bijuterii alese, tot după buget și ne complimentăm înfățișarea cu zgomote, adjective și exclamații. Ne inspirăm și urâm reciproc, recomandând, încercând și testând trenduri, stiluri și culori. Dacă ne-am iubi, ai zice că suntem surori într-ale frumuseții, dar ne invidiem cu spume, complimentând cu un scuipat de ură, pe care îl înghițim înainte de a da drumul cuvintelor pe gură. Culoarea de referință este albul, în care proprietarei îi place să fie îmbrăcată, că-i blondă și i-se potrivește, și pe care fiecare dintre noi o urmează cu strictețe, adaptând-o la stilul personal pe care îl afișează. Culorile închise sunt prost văzute și după ce primești o săpuneală sănătoasă cu privire la finețea prezenței tale, realizezi că, garderoba ta nu-i  destul de albă.

La mine la muncă aspectul dă tonul locului unei persoane, indiferent de poziția pe care o ocupă, într-un limbaj nescris al stilului și al așteptării de a fi la nivel. Pe scurt, dacă arați nașpa, ești tratat nașpa, iar proprietarii milionari nici măcar nu-ți vor întinde mâna, ca să nu mai spun că nici nu te vor observa, în timp ce, dacă te prezinți elegant, stilat și bine îmbrăcat, îți vor face chiar favoarea de-ați adresa câteva cuvinte. Și ca în feudalism, cuvintele milionarilor, te înalță în ochii restului plevei. Ca să fim conciși, dacă ești bine îmbrăcat și aranjat, ai șanse să faci carieră, că trebuie să fii și bun la ceva, în timp ce neglijenții în înfățișare, nu fac prea mulți purici, indiferent de capacitățile intelectuale. Într-o perioadă, chiar proprietarii ne-au pus la dispoziție haine, pe banii noștri desigur, dar cu un rabat considerabil de la ei, când au introdus câteva mărci franceze pe piața din Polonia, și ce nu se vindea pe străzile faimoase ale Varșoviei, venea după câteva sezoane la noi în magazinul improvizat cu 90% discont.

În firma asta, până și doamnele de serviciu parfumate sunt cele care se mențin pe statutul de plata, în detrimentul celor care miros a transpirație ori se prezintă distruse de la prea multe țigări, duhănite oriunde altundeva, dar în nici un caz NU în fața clădirilor firmei. Pentru că aici grădina este sfântă, de aceea mașinile se parchează întotdeauna cu fața la tufișuri, ca gazele de eșapament să nu gâdile direct boschetele. La noi, secretarele sunt întotdeauna îmbrăcate în rochii asortate, cu balerini în zilele obișnuite și cu tocuri cui când ne vizitează proprietarii, iar florile naturale tronează peste tot, indiferent de anotimp sau loc, până și pe mesele din bucătăria de la subsol a angajaților.

Pentru mine stilul acesta pretențios a venit ca o mănușă, crescută fiind în tradiție pur romanescă, in haine de casă și haine de duminică, accent pe eleganță și întotdeauna ciorapi în picioare la pantofi. Serviciul este un loc excelent pentru etalarea colecției mele bogate de rochii, asortate la  pantofii din garderoba, si un factor motivațional al ritualurilor stricte, scumpe si binevenite de frumsețe.  Este un element al muncii care îmi place, si pe care l-am mai întâlnit in Polonia.

Înainte, când am lucrat in moda,  proprietarul, zelos ca orice proaspăt milionar in zloți, avea așteptare ca toți angajații sa se îmbrace cu stil, ca altfel nu-i baga in seama, si sa nu comita greșeala capitala, adică sa folosească din greșeala,  accidental haine de la concurenta cea mai acerbă. Aici, ni-se cere doar sa arătam bine si într-adevăr, in branjă arătam cel mai bine.

7 gânduri despre „Stilul si munca

  1. Dar după program, după ce treceți cu grijă de tufele protejate de noxe, deveniți oameni normali (adică femei normale)? Că în domeniul ăla mi se pare normal să conteze toate astea în timpul programului/deplasări, dar în rest?

    Nu știu ce ai vrut să spui cu asta…
    „Pentru mine stilul acesta pretențios a venit ca o mănușă, crescută fiind în tradiție pur romanescă, in haine de casă și haine de duminică, accent pe eleganță și întotdeauna ciorapi în picioare la pantofi.”
    …dar mie mi se pare că așa zisa eleganță din România erau niște tipare est-europene. Abia acum începem și noi să înțelegem că eleganța nu ține neapărat de tipare sau trenduri și ăsta e un lucru bun.

    Am văzut niște șosete mișto la magazinul lui Botezatu – nu știu cât costă, dar trebuie să fie mai ieftin ca Guess. Tot ce-i american are prețuri măcar duble decât concurența.

    Apreciază

  2. Eu lucrez cu clienții, dar restul lucrează altceva. Ideea este sa ai stil in general, indiferent pe ce poziție ești. Si suntem niște oameni normali, doar mai bine îmbrăcați.
    Prin textul respectiv am descris stilul de eleganta est european: șosete la pantofi, haine de casa, haine de sărbătoare, etc.

    Apreciază

  3. Balerini? Jenant.
    Prim ministrul Japoniei a spus ca tocurile inalte sunt necesare la servici.
    Venind de la unul ca el, putem spune chiar absolut necesare.

    Apreciază

  4. Moda la corporatie.
    1. In birou exista niste oameni care lucreaza in marketing si vanzari si se intalnesc cu clientii des. In general sunt bine imbracati, in special tipele, dar nu exagerat.
    2. Restul, care sunt majoritari, care au munca de birou si nu se intalnesc cu oameni din exterior deloc sau foarte rar, vin la birou cum au chef. Unele tipe sunt foarte elegante (unele ar putea fi elegante chiar in blugi si tricou, probabil), altele se imbraca precum bunica lor, majoritatea undeva la mijloc, tipii sunt in general mai moderati, stilul „business casual” (pantaloni de stofa si camasa, fara sacou sau cravata) iar cei de nivel mai jos deseori in blugi – nu pentru ca nu isi permit altceva, ci pentru ca nu conteaza si nu le pasa.

    Partea misto e ca unele tipe sunt atat de dragute si elegante incat e o placere sa ajung prin birou ca sa le vad. Cam ca la muzeu, ca nu ma intereseaza, sau ca o masa la un restaurant foarte bun: pentru gust, nu pentru umplut burta. Sunt cel putin vreo 10-15 cu care sa iti clatesti ochii bine de tot, dar nu se imbraca foarte sofisticat, ci in general simplu si elegant. Imi amintesc o amica intr-o rochie care stiu ca se numeste sundress in engleza, nu stiu in romana, cred ca aia provoca erectii spontane cand trecea pe coridoare, are cam 1.75m, foarte supla si era o prezenta imposibil de ignorat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s