România și revoluția

Ca în fiecare an din ultimii 30, înainte de Crăciun românii își comemorează morții uciși la Revoluție. Vuiesc ziarele despre revoluția, lovitură de stat a României, adevărul îngropat de mult în morminte fără nume și liderii politici aleși sau mai degrabă impuși, unui popor ce nu înțelegea (și care din păcate, încă nu înțelege) libertatea de alegere. Mi-a plăcut cartea lui Grigore Cartianu despre Revoluție, știu că are o serie, eu am citit până acum Sfârșitul Ceaușeștilor. Mi-a plăcut și am găsit-o bine documentată.

Eram un copil de opt ani proaspăt împliniți la revoluție și mare lucru nu-mi amintesc, decât oamenii strânși în fața televizorului la vecini în plină iarnă și începutul semestrul al doilea la școală, când la îndemnul învățătorului am desenat coarne imaginii ”tatălui” nostru prezent pe prima pagină a cărților. Au trecut 30 de ani de atunci și în timp ce românii de ”acasă” se păruiesc cu demonii revoluției într-un stat sălbăticit de corupție, eu privesc cu detașare o înregistrare cu Iliescu de la TVR din `89. Vorbește pentru prima dată poporului, păzit de un securist cu un pistol, în limbaj de lemn, ce se vrea populist, dar în același timp și filosofic, amestecând cuvinte cu subînțelesuri cu sloganele de propagandă. Spune lucruri care auzite cu mintea de acum, îmi sună clar și răspicat a lovitură de stat comunist, cu popor îndoctrinat politic, dependent și needucat, dar care auzite în limba mamă păreau firești pe timpurile acelea. Ascultându-l mi-se pare că se adresează unor copii idioți, cirezii pe care tocmai si-a pus hamurile, îndreptând-o într-o nouă direcție, direcția lui. Până și loviturile de stat de prin America Latină păreau mai credibile decât Revoluția  Românilor.

Ce a fost, a fost și nu mai putem schimba. Din păcate însă, nici prezentul nu sună prea bine. Nu multe s-au schimbat în imaturitatea poporului român și locuind departe de el, în văd tot mai obiectiv. Doctrina a fost înlocuită cu haosul corupției, dependența a rămas, dar nu în forma lipsei de produse ci, a accesului la ele, sărăcie adică, iar lipsa educației este tot mai acută. Mi-e milă de România, am mai spus-o, dorindu-mi din suflet să se schimbe ceva, dar vor mai trece încă 30 de ani de la Revoluție până se va închega această țară, căci până atunci vom fi tot ocupați cu al pomeni pe Ceaușescu. Când vom înceta să ne mai amintim comunismul și Revoluția, poate vom începe să ne întrebăm ce vom face în continuare.

România are nevoie de o schimbare de generații, și onest mărturisesc că, și generația mea este coruptă. Mulți copii de atunci, oameni de vârsta mea, printre care și eu,  eu am pornit la drum cu ideile îndoctrinate ale părinților noștri, pe care acel sistem i-a format,  și până când nu m-am lovit de argumentele logice ale celor de dincolo de zid/graniță, nu m-am trezit la realitate. Îmi amintesc o discuție cu un coleg universitar din Polonia, la o vizită cu studenții în România, când eu am afirmat cu sinceritate, poezia de după Revoluție a celor ce au dus-o relativ bine în comunism, că ”Ceaușescu a lăsat în urmă și lucruri bune”. El m-a privit consternat și m-a întrebat serios cum ar fi arătat România azi, lăsată să se dezvolte în totalitate liber, fără limitele lui Ceaușescu? Oare nu ar fi realizat mult mai multe?

5 gânduri despre „România și revoluția

  1. Nu ai cum să privești România și/sau poporul obiectiv pentru simplul fapt că nu ai umblat recent prin țară – prin toată țara. În plus, încă nu te-ai uitat în profunzime să vezi ce e prost și ce poate fi schimbat în viitorul apropiat – mă refer la sistemul medical, infrastructură, administrație locală, în general lucrurile de care e nevoie ca o țară să se dezvolte. Cât de cât obiective sunt părerile străinilor, mai ales ale celor care se stabilesc sau lucrează în România, deși turiștii scot la iveală unele mentalități de care nu vrem încă să ne lecuim. Îți respect punctul de vedere, dar e un punct de vedere care poate fi demontat cu n argumente.

    România nu ar putea fi vreodată o oază care să fie lăsată să se dezvolte după cum vrea poporul. Trebuie să fii de-a dreptul îngust la minte să crezi asta. Nici măcar prea multă istorie nu trebuie să cunoști ca să înțelegi asta, e de ajuns să faci o mică simulare într-un joc pe calculator ca să vezi cum merg lucrurile. Cât despre limitele lui Ceaușescu (orice ar fi însemnând asta), dacă nu era el era altul, fie că era un individ sau o țară/organizație etc.

    E păcat în schimb că s-a pierdut unitatea oamenilor și modul în care sunt întărâtați unii împotriva celorlalți, indiferent de pretext. Asta îi obosește pe mulți și îi face pasivi. Așa că așteptăm, sigur vor fi mai mult de 30 de ani, poate chiar 100 sau 200, până poporul se va uni și va vrea să schimbe ceva. Până atunci lumea iese din țară și vede cum e în alte părți, om vedea noi ce luăm până la urmă de acolo.

    Apreciază

  2. Sorin, te califici de nevasta pentru un sot roman, zici? 😀

    @dam467

    Ar fi atatea de povestit pe tema asta ca ne-ar prinde Anul Nou si tot „fara consens” am fi. 🙂

    Doar un aspect vreau sa comentez:

    „E păcat în schimb că s-a pierdut unitatea oamenilor și modul în care sunt întărâtați unii împotriva celorlalți, indiferent de pretext”

    Unitatea asta nu a existat nicicand, e doar o legenda. Are un sambure de adevar, ca orice legenda, fiindca la momente de tataitul curului( gen vara lui 68, sau iarna lui 89) ura si desconsiderarea celorlalti a ocupat temporar locul din spate.
    Iti pot aminti cum si pe vremea lui Ceausescu, moldovenii erau desconsiderati, cum ardelenii si banatenii, in special, se uitau de sus la toti ceilalti si alte chestii care numai unitate nu aratau.
    Daca ajungeai „venetic” in locuri de unde nu apartineai, acceptarea dura aproape la fel de mult ca pentru emigrantii din tarile vestice.

    In afara de asta, mai era „ura de clasa”, lupta aia de clasa, care se tot ascutea nu avea cum sa nu lase urme. Atat doar, ca in loc de clase, ura era la liber intre categoriile sociale si intre nivelurile ierarhice. In general, varful ierarhiei era urat si temut, daca nu te aflai intr-o „relatie de simbioza” cu ea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s