Scriu acest post ca răspuns la comentariile ce s-au dezvoltat în postul anterior. Inițial voiam să scriu despre Valan, un film maghiar foarte bun a cărui acțiune se desfășoară în Transilvania, din perspectiva importanței minorității maghiară din România și ignoranța noastră, a românilor, față de această majoritară minoritate pe care în loc să o înțelegem, îmbrățișăm și acceptăm, o ignorăm și o respingem. Dar, asupra acestui aspect voi reveni. În Valan sunt foarte bine reflectate anumite elemente dureroase ale societății românești post comuniste prin prisma vieții oamenilor din orașele mici și izolate, unde sărăcia dezumanizează comunitate, distrugând orice valoare morală individuală.
Populația României a suferit o traumă morală profundă odată cu ieșirea din comunism. Asemenea unui copil restricționat, îngrădit și îndoctrinat ce odată ajuns la adolescență se eliberează de părinții excesiv de restrictivi și abuzatori luându-și lumea în cap, tot așa și societatea românească și-a luat lumea în cap odată ce a simțit gustul libertății după înlăturarea restricțiilor politice impuse de comunism. Pentru că, comunismul doar a impus brutal restricții și reguli, fără a construi valori și principii morale pe care societatea să se poată baza (imposibil de construit din moment ce s-a clădit cultul dictatorului suprem, tatăl poporului) cum ar fi umanitatea, iubirea de sine, respectul pentru alții, contribuția la comunitate, comportamentul adecvat în raport cu ceilalți etc., oamenii odată scăpați de sub tutela tăticului suprem, au început să facă împotrivă a tot ceea ce a fost impus, indiferent dacă era un lucru bun sau rău. Așa cum adolescentul aruncă hârtia pe lângă coș din rebeliune, tot așa și poporul român a început să o ia pe arătură, tocmai în punctele în care restricțiile erau cele mai puternice (vezi rata avorturilor din anii 90).
Una dintre direcțiile tragice în care societatea s-a degradat au fost în privința interacțiunilor dintre oameni, relațiile dintre bărbați și femei, sexul, respectul de sine, respectul și comportamentul față de ceilalți. Lumea a evoluat foarte mult de după război până în anii 90, când românii au scos capul la lumină, iar vechile norme sociale s-au schimbat, fiind bazate pe alte valori decât cele care erau valabile înainte de comunism. Românii nu și le-au însușit, de unde și degradarea profundă a condiției și rolului femeii în societate. O caracteristică a țărilor puternic marcate de comunism (vezi Cambodgia) și șterse de valori, prostituția în diferitele ei forme voluntare (sugar daddy, iubit cu bani, sex cu patronul, video chat) sau involuntare (trafic de femei, lover boy), a devenit în România o practică uzuală, ba chiar o normă socială și câteodată un țel. Această degradare a condiției umane foarte prezentă la noi în țară este excelent subliniată în film de tatăl ce-și vinde fiica traficanților.
În România oamenii nu au fost educați cum să se raporteze la sex, în contextul libertății și a valorii individuale. Dacă o persoană manifestă libertatea sexuală, deschidere și asumare este catalogată drept curvă, paria socială, dar o persoană care alege voluntar să-și vândă corpul în rol de iubită a unui bărbat ce-i cumpără bunuri și servicii, este văzută ca o fată isteață și pe interes, model de urmat. Acestă degradare a valorii femeii și demonizării dorințelor și alegerilor ei sexuale, dacă nu sunt transformate în profit, au întors cu fundul în sus valorile societății românești, distrugând respectul femeii pentru ea însăși. Nu este de mirarea că România, alături de Moldova, sunt pepinierele de prostituate ale Europei, când vedetele promovate în canale media românești sunt prostituate, ce apar bătute la televizor și în reviste alături de traficații care le bat, ca o realitate acceptată universal și promovată sub pretextul audienței. Când lumea luptă împotriva hărțuirii sexuale, românii arată la TV cum se împacă bătăușii cu victimele și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.
Căpşunăriţa 
Exemplu cu rata avoturilor din anii 90 nu este bun, chiar nepotrivit as zice.
Din trailer pare un film bun, cred ca merita vazut.
ApreciazăApreciază
@Cata – de ce să nu fie bun, când româncele au folosit avortul ca măsura contraceptivă în anii 90? Eu sunt pro avort, dar asta nu însemnă că sunt si pro abuz al avortului.
ApreciazăApreciază
1. In comunism nu aveai acces usor la metode de contraceptie (la cele care aveai acces erau de proasta calitate).
2. Atunci cand ne utitam la un numar intr-o statistica trebuie sa ne uitam cu ce numar comparam. Nu putem compara numarul de avorturi inainte de ‘89 cand era ilegal (majoritatea avoturilor nu se inregistrau) cu numarul de avoturi din ‘90 cand era legal.
3. In ‘90 cand s-a dat liber la avorturi nu a aparut brusc pe piata si la toate colturile metode contraceptive (nu mai zic de educatia contraceptiva).
4. Multe femei, desi isi doreau acei copii, nu au avut curaj sa-i aduca pe lume din cauza nesigurantei si haosului de dupa Revolutie, aici ma refer mai ales la anii 90-94.
5. Daca in ‘90 au fost inregistrate ~990.000 avorturi, in ’99 au fost inregistrate ~260.000 asta inseamna o scadere de 73%, pentru ca asa se intampla cand ai acces la metode contraceptive si educatie contraceptiva.
6. Nu vad un pro abuz avort doar ca asta este rezultatul atunci cand combini: saracia, lipsa de educatie si ingreunarea accesului la produse contraceptive.
ApreciazăApreciază
@Capsunarita, o tipa care se culca cu jumatate din cartier e catalogata corect drept curva chiar daca o face gratuit. In acelasi timp o tipa care se cupleaza cu un tip in principal pentru bani si alte avantaje nu e o prostituata. O relatie unica elimina prostitutia, relatiile multiple au fost istoric puternic respinse de societate din motive evident corecte – de la boli cu transmitere sexuala la neincrederea intr-o asemenea persoana.
De asemenea o diferenta uriasa intre barbati si femei e ca intotdeauna pentru o femeie copilul pe care il naste e al ei, in schimb pentru barbat nu e sigur, nu pana la aparitia testelor ADN (care sunt ilegale in tari precum Franta din cauza numarului urias de fraude de paternitate, estimat la peste 25% din populatie). Din cauza asta nimeni nu are o problema daca un tip reguleaza tot cartierul, in schimb are o problema daca o tipa face la fel: nimeni nu vrea sa plateasca pensie alimentara pentru un copil care nu e al lui. Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Cuckold. Si din cauza faptului ca societatea exista doar atata timp cat exista copii care sunt crescuti si educati corespunzator, daca unesti punctele o sa intelegi situatia.
ApreciazăApreciază
„Lumea a evoluat foarte mult de după război până în anii 90 […]” – lumea a fost un loc ciudat, dar s-au experimentat multe. Războiul rece, războaiele din Corea și Vietnam, Cortina de Fier, Zidul Berlinului etc., nu știu dacă a fost așa bine, au fost perioade grele până prin anii 70-80, chiar spre 90.
„[…] când românii au scos capul la lumină, iar vechile norme sociale s-au schimbat, fiind bazate pe alte valori decât cele care erau valabile înainte de comunism.” – nu știu la ce valori dinainte de comunism trebuia să revină; la ce era înainte de război? când încă nu era o țară unită? Românii au scos capul la lumină mult mai târziu, probabil prin 2000. Imediat după revoluție aveai oameni confuzi, obosiți și 2 generații care au trăit în comunism, una dintre ele și un război. Poate valorile din anii 70? când viața a fost totuși bună în România?
Toate astea sub mai multe feluri de comunism – simplist spus – pentru că a contat mult regimul de conducere, nu numai comunismul ideologic. Mă rog, sunt superficiale ideile astea care se vor ancorate în contextul istoric și lipsite de fundament.
Videochatul și modul degradant în care a evoluat showbiz-ul vine din vest, dar o țară săracă și cu o populație îndoctrinată prinde ușor ce e mai nociv.
Ciudat text, dar am înțeles, e nasol la România. Ferice de cei care au scăpat.
ApreciazăApreciază
@w – interesant cum plasezi întreaga responsabilitate a unui copil pe umerii femeii. Tatăl este fără responsabilitate, deși pentru acru sexual este nevoie de doi și ambii cunosc consecințele. Știu ca exista și bărbați ce-și abandonează copii odată ce s-au despărțit de femeile cu care i-au făcut. Niciodată nu am înțeles asta și nici nu am avut in jurul meu astfel de oameni, ca sa-i întreb ce au in cap. Poate îmi explici tu.
ApreciazăApreciază
@dam167 – în multe locuri din lume este nasol, iar dacă vrem să îndreptam situația la noi și nu la alții, hai sa vedem de ce-i nasol. Te ataci inutil când scriu despre problemele din România. La fel scriu și despre problemele din alte tari, mai ales din Polonia. Sunt diferite pentru ca este diferit aici. Nu trebuie sa te superi pentru ca pun România in contextul abuzurilor domestice, traficului de carne vie sau a prostituției. Acestea sunt realități de pe primele pagini ale ziarelor, de pe ecranele televizoarelor de la Pro TV și Măruță. Discutam recent cu cineva despre cea mai eficientă reclamă in România și mi s-a spus ca televizorul și atât, asta consuma societatea.
ApreciazăApreciază
Tu, Capsunarito, trebuie sa intelegi ca in bulele in care traim noi in Romania, nu ne intersectam cu abuzurile domestice, traficul de carne vie sau prostitutia, nici macar nu ne dam seama cat sunt de prevalente in randul romanilor saraci si fara scoala. Sunt ele realitati dar generalizarea absoluta la nivel de „valori ori mentalitate de romani” este hazardata si nedreapta. Emisiunile TV nu sunt surse de informare, nici pentru noi, nici pentru tine. Televiziunile exploateaza cu osardie tocmai subiectele la care pana si cei mai amarati sa se poata raporta cu placerea de a-si valida superioritatea fata de ceva/cineva cand normal ii bantuie profunde complexe de inferioritate, gen „uite-i pe ratatii sau nenorocitii astia cum sunt si ce fac, eu-s o lumina prin comparatie”. Nevoie tipic umana, am inteles-o de la zece ani, cand am citit „Sa nu ucizi o pasare cantatoare”. Copila avocatului nu pricepea de ce sunt „white trash” (albii cei mai saraci si mai fara sanse economice si sociale) cei mai entuziasti rasisti si activi membri ai Ku Klux Klan, cand ei ar fi trebuit sa fie de partea negrilor, fiind intr-o situatie similara. Tatal I-a explicat ca iesirea negrilor din statutul social de sub-oameni ar insemna automat ca white trash n-ar mai avea la cine sa se uite de sus in jos, singurul lucru care le face viata suportabila acum.
In orice caz, ar fi cazul sa te gandesti o secunda, macar, atunci cand un om foarte echilibrat ca Dam iti spune ca ceea ce enerveaza in abordarea ta nu-i „critica” pe care n-o suportam fiindca ne vizeaza direct cusururile oribile, pe care n-avem chef sa le recunoastem, ci atitudinea holier than you, de evoluata, care-a imbratisat si traieste dupa valorile morale corecte, intr-o lume occidentalizata. Care, apropos, iti spunea cineva aici, este marea beneficiara a traficului de persoane si prostitutiei practicate cu si de saracimea est-europeana (atata cata mai este). O fi fiind destule romance si moldovence on the supply-side, dar mi se pare ipocrit rau sa uitam cine este on the demand-side. Pana acum 15 ani, polonezele, cehoaicele si unguroaicele reprezentau stereotipul prostituatei/protagonistei de filme pentru adulti in tarile dezvoltate, dar cand au gasit alte tichete de iesire din saracie, vezi Melania, s-au orientat rapid in materie de aspiratii. Nici „instalatorul polonez” nu mai este ce-a fost.
In final, sa stii ca datorita tie m-am uitat saptamana asta la doua filme cu polonezi, pe Netflix (niciodata n-as fi fost tentata inainte, dar esti ambasadoare buna 🙂 ), un film polonez usor (Fierce) si un documentar american despre Szukalski. Primul nu m-a facut sa concluzionez, insa, ca toti adolescentii polonezi ii maimutaresc pe cei mai superficiali americani, ca barbatii polonezi isi abandoneaza iubitele si copiii ca sa vaneze „succese” iluzorii si sa traiasca cu gaini tunate si turbate dupa like-uri pe Instagram, ca femeile poloneze cu vieti normale tot pe astia iresponsabilii si gaunosii ii vor, iar pe barbatii normali care le-ar vrea pe ele ii ignora sau resping (profesorul de sport n-are nicio sansa cu profa poloneza de liceu de varsta mijlocie abandonata, ca-i imbracat in treling, nu in cioareci ecosez stransi pe pulpa si nici nu apare la TV). Adica, sa-ti spun drept, am vazut acolo niste tendinte, dar le-am inteles si m-am amuzat, nu le-am considerat adevaruri universal valabile de extrapolat la nivel de stampila universal aplicabila poporului polonez contemporan.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@autoarea: eu nu atac pe nimeni, cu atât mai puțin pe mine însumi. Eu nu mă supăr, doar că mi se pare că tratezi superficial problema și îmi spun punctul de vedere, cu care tu faci ce vrei. Încerc să-ți expun niște informații, nu neapărat să-ți schimb percepția, că nu dețin eu adevărul absolut.
De la tine mă aștept să citești o carte când vorbești despre societatea roânească sau comunism, nu ce citești în Libertatea sau vezi la Măruță. Măruță și Daniela Crudu nu sunt pentru oameni care au niște studii și niște pretenții de altceva. Presa scrie prost, uneori din interes, alteori pentru că atâta pot. Dacă în 20-30 de ani n-au învățat că autorizația e de contruire, nu de construcție (diferențele sunt semnificative, chiar dacă seamănă expresiile), cred că pot presupune că scriu multe prostii – confirmate și de cazurile izolate pe care le cunosc eu și unde nu e cum scrie presa. Așa că, dacă nu te documentezi aproape deloc și îmi spui că asta vezi tu, da, repet, e superficial și fals pe alocuri. Ca o mică paranteză, chiar și sexul și educația sexuală din România au suferit pentru în comunism au fost niște abordări nasoale – era mai interesant dacă vorbeai despre alea, nu despre viața la sat.
Pe mine nu mă deranjează în mod deosebit atitudinea ta, dar asta ai să primești la schimb de la alți superficiali – o să te taxeze taximetriștii și alți oameni din servicii când te citesc ca fiind arogantă și aia e, apoi o să scrii iarăși ce nașpa sunt românii. Cumva vei atrage lucrurile astea, dar eu n-am să-ți spun ce să faci cu viața ta. Ideea e că poate par înverșunat, dar nu sunt. România are multe probleme și lucrurile se mișcă greu, dar pentru a fi mai umani trebuie să avem grijă cum ne purtăm unii cu alții. Așa că, you do you.
Românii (și România ca țară) sunt într-un context socio-economic, nu într-o bulă în care dacă am fi dintr-odată toți într-un fel ar fi totul bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Marona – în bulele în care se învârt toți românii se intersectează cu abuzul, doar că ei nu realizează treaba asta. A-ți bate copilul este un abuz și se întâmplă și în familiile educate și frumos îmbrăcate în haine de marcă. A-ți înjosi și jigni partenerul sau al bate public este un abuz prezentat la televizor, la care se uită toată lumea indiferent de banii pe care îi primește lunar la salariu, dar nimeni nu se ridică să spună, hei, nu este în regula să prezinți victimele abuzului care-și apără abuzatorii. A-ți jigni și umili angajatul este un abuz, iar cele mai urâte astfel de situații le-am văzut în România, unde patronul crede că poate face orice. Nici în țările arabe, renumite pentru rasism, nu am văzut o asemenea lipsă de respect.
Probabil că atrag o anumită iritare pentru că vorbesc despre aceste lucruri neplăcute, înțeleg și îmi asum, dar cu siguranță nu vorbesc dintr-o poziție de ”holier than you, de evoluata, care-a îmbrățișat si trăiește după valorile morale corecte, într-o lume occidentalizata”. Am scris chiar eu aici de câteva ori despre cum am fost bătută în copilărie și intens criticată, iar treaba care m-a marcat. Am fost victimă a unei relații abuzive foarte serioase, poate chiar mai multe, dacă mă uit bine în urmă. Eu sunt din România, la fel ca și restul cititorilor acestei limbi, dintr-un orășel micuț din Transilvania unde m-am născut și am crescut. Nu pot să mă plâng, am avut ce mânca și condiții decente de viață, dar nu ceva deosebit sau extraordinar. Subiectele de abuz extrem despre care scriu nu mi s-au întâmplat mie, dar s-au întâmplat sub ochii mei, le-am văzut, m-au marcat, mă gândesc la ele și le disec, ca să le aflu originea, cauzele și rezolvarea. Am avut șansa asta să văd lumea (deși mai am încă foarte mult de văzut), să intru în contact mult cu alte culturi și să experimenteze alte stiluri de viață. Peste tot se întâmplă abuzul, violența, mita sau corupția, iar dacă eu scriu despre România, o fac pentru că asta mă doare, mă deranjează și sper că, aducând în prim plan această realitate, să o putem schimba, măcar până la standardul Poloniei. (Și nu doar scriu, ci și execut, de fiecare dată când sunt în România, atrăgând oamenilor atenția, explicând și ne acceptând nedreptăți sau măgării. Ceea ce mă face și mai ”ciudată” local, un fel de eveniment, pentru că nu stau suficient în România cât să-mi atrag antipatii.)
Nu spun că aici este excelent, nici măcar bine și recunosc că și eu trăiesc în bulă, în bulă foarte izolată și elitară, dar din bula mea trag aleg să privesc în jur.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@dam – Carte – Orbi, Petronela Rotar am scris despre ea. Descrie bine abuzul în bula selectă, ba chiar aș spune că este blândă cu el.
Cât despre aroganță, mi-ai mai spus că așa se vede. Nu este. Din copilărie mi s-a reproșat aroganța, de fiecare dată când am analizat ceva ce pe ceilalți i-a deranjat, când am gândit la rece unele situații și am pus pe tapet realități neașteptate, ignorate sau neștiute.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dear Capsu, tu esti inocenta, pe bune, imi dau seama tot mai mult. Spre exemplu, mi-e clar ca nu realizezi cat de arogant-insultatoare, chiar involuntar, sunt feluritele prezumtii din afirmatia ta ca, romanca de mine traitoare acum (de vreo 13 ani) in Romania, se intersecteaza cu abuzul tot timpul, chiar daca traieste intr-o bula elitista (ca si tine, acolo in Polonia, hahaho), doar ca nu-l percepe ca atare, fiindca in Romania asta primitiva este norma sociala acceptata orice porcarie, fiind practic oarba, iar daca-l percepe, oricum lasitatea si nepasarea civica o impiedica sa actioneze pentru a-l curma, ceea ce ar fi atitudinea corecta, ca uite eu. Capsunarita, fac si dreg cand vin in Romania in acest scop. Nici nu stiu cu ce sa incep ca-i „loaded”, gen „Have you stopped beating your wife?”.
O sa ma opresc acum la treaba cu elitismul bulei mele, de restul nu mai zic, fiindca zic degeaba. Nu stiu cum este a ta, dar a mea nu-i deloc elitista, ci rezultatul direct al unor pretentii rezonabile de la viata, de la mine insami si de la altii. Mor de ras cand aud notiunea de elite si nu ma inchin la niciun „chip cioplit”, m-am prins foarte devreme ca pentru niciun om ori grup de oameni, obtinerea sau existenta a ceva exceptional pe dimensiunea x (bani, averi, inteligenta, educatie, talent, notorietate, functii publice, putere, influenta sociala, fizic atragator sau capabil de performante iesite din comun, orice credem noi ca intra in categoria goodies), nu garanteaza absenta vreunui super kkt pe dimensiunea Y (cele sapte pacate capitale, lipsa sanatate psihica, psihopatii si sociopatii, ticalosie absolut ordinara cu cei apropiati/familie sau altii, labilitate emotionala devastatoare pentru sine si altii, vicii si comportament deviant cu victime colaterale, incapacitate de relationare rezonabila, agresivitate maladiva etc etc). Ba chiar dimpotriva, poti fi sigur ca „exceptionalul” si „selectul” o face mai lata decat mine si tine, fiindca poate ascunde, amana, scapa mai multa vreme de consecinte, iar lumea iluzionata, fascinata, aspiranta la acest exceptional se pune capra benevol. Natura umana, draga Capsunarita, nu ne lasa pe niciunul sa fim perfecti si minunati, nici separat, nici impreuna, mereu si in orice privinta. Ne civilizam/perfectionam/evoluam pe dreapta si o luam razna pe stanga, dupa colt. Trebuie sa vezi Borat 2, pentru un update (versiunea 2020) a corectitudinii politice si contrastul (inexistent pe fond) intre civilizatii vestici si primitivii estici astazi. Oh the irony…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Capsunarita: femeie, tu esti in stare sa citesti ceva si sa intelegi ce ai citit? Ma intreb asta de fiecare data cand intelegi totul pe dos si nu poti sa gasesti scuza ca nu intelegi deloc limba romana. Esti mai tare de cap decat un copil de 12 ani.
„televizor, la care se uită toată lumea indiferent de banii pe care îi primește lunar la salariu”
Cand s-a stricat ultimul televizor nu l-am inlocuit pentru ca mi-am dat seama ca erau ani de zile de cand nu ma uit. Cand imi mai pomeneste cumnata-mea de persoane cunoscute de la TV si o intreb cine sunt aia s-a obisnuit ca trebuie sa imi explice contextul, singurele chestii la care m-am uitat la televizor in ultimii 3-4 ani au fost filme din IMDB top 250 redate de pe laptop pe post de media player. Si am facut un inventar la vreo 20 de colegi din departament, doar 5 au televizoare in casa (inventarul era ca sa le cumpar monitoare de pe care sa lucreze, televizoarele actuale 4k sunt mai ieftine si mai mari decat un monitor 4k).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
1. Ca de obicei autoarea face varza de idei amestecand prostitutia cu educatia sexuala ca si cand lipsa celei de a doua o cauzeaza pe prima.
I s-a mai spus ca e o aberatie, a incercat sa argumenteze, nu a reusit, dar memoria e scurta.
Si hei, cine spui ca daca e o prostie, nu o putem repeta inca o data si inca o data si inca o data?
Daca spui o prostie de mai multe ori cine stie, poate se transforma in adevar.
Educatia sexuala nu este despre cum sa NU te prostituezi, educatia sexuala este despre cum sa te prostituezi eficient – sa nu ramai insarcinata cand muncesti, daca e sa ramai insarcinata sa o faci cu unul cu bani ca sa te ia de nevasta sau daca ii esti nevasta sa-ti inghita toate rahaturile ca deh, e mama copilului tau, daca nu te ia de nevasta macar sa ai de unde cere pensie alimentara, chestii din astea.
2. Responsabilitatea copilului este – vrea nu vrea – pe umerii femeii. Ca de acolo iese si doar daca vrea femeia. Asta e natura, ce sa-i faci.
3. Ca de obicei, iarasi hodoronc tronc, ca nuca in perete, trebuie sa ne aduca aminte ca ea e victima abuzului. Nu stiu ce incearca de fapt, sa stoarca o lacrima de la cititori?
Sa fluture o lozinca? Sa se convinga ca asa e, e victima, ea nu a gresit cu nimic in casnicie, a fost o sotie exemplara.
Hint: da pe google o cautare dupa „cultura abuzului”. Dar e doar pentru oameni lucizi, cu capacitate de introspectie, sinceritate, etc.
ApreciazăApreciază
corectie: google „cultura victimizarii”
ApreciazăApreciază
@dam, @w și @marona – parcă discutam anterior despre bula romanilor educați, spălați, frumoși și avuți, care nu văd găurile negre ale societății românești. Am și eu o întrebare, îl primiți și pe @vrajeală ăsta în cercul vostru? Uite ce idei pur românești emană, zici că poleit cu AUR 😲
ApreciazăApreciază
@vrajeala – comentează te rog cu un nickname, caci oricum te recunosc din stilul înfocat de patriarh al orânduirii sociale. Nu am ce sa-ți răspund la comentarii, decât sa te compătimesc cu simpatie. Este tare strâmtă peștera ta, dar te asigur că dacă ieși la lumină nu te mâncă leii occidentali.
ApreciazăApreciază
Mie îmi place că alege tot timpul un pseudonim cumva tematic, ca un cuvânt cheie al comentariului pe care-l scrie. E puțin obositor faptul că alege să întoarcă orice idee împotriva ta ca persoană în baza a ce e convins că știe despre tine – sau poate știe și eu/noi suntem ăia ignoranți.
E și el printre noi, face parte din grupul celor radicali în gândire, dar are educație și sursele lui de documentare – măcar le are. E o atitudine cu care mă lupt zi de zi – când oamenii și-au format niște păreri singuri și sunt convinși că ei au dreptate. N-aș băga mâna în foc totuși când vine vorba de leii occidentali 🙂
Indiferent unde-l primim noi, Vrăjeală te vrea pe tine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://reason.com/2017/03/01/moral-outrage-is-self-serving/
ApreciazăApreciază