Câteva cuvinte despre război

Locuind în România eu am fost puțin conștientă despre război. Știam doar că bunicul din partea tatălui a luptat în cel de-al doilea război mondial, dar nu vorbea niciodată despre asta. Bunica mai povestea câteodată despre rușii ce au locuit la ei în casă în timpul ocupației. În România se vorbea în general puțin despre război, doar la lecțiile de istorie, privat oamenii ”uitând” sau preferând să nu discute. Am aflat mult mai multe despre război după ce m-am mutat în Polonia. Poporul polonez a păstrat vie  suferința războiului, transmițând-o  de la o generație la alta, privat prin memoria familiei, și public prin artă. Oamenii amintesc mereu atrocitățile care au avut loc în această zonă a lumii. Toți bărbații polonezi importanți din viața mea provin din familii refugiate, ce și-au lăsat în urmă munca și avuția pe teritoriile curente ale Lituaniei, Ucrainei sau Belarusiei, fugind înspre vest ca să-și salveze viața și copii. Jumătate de familia fostului soț, de partea tatălui, se trage din Lituania. Provin din două case învecinate dintr-un sat din apropiere de Siauliai pe care l-am vizitat cu mulți ani în urmă, mergând cu fostul soț la casa străbunicilor săi. Jumătate din familia fostului iubit se trage din Ucraina, de dincolo de Lviv, iar jumătatea din partea mamei a actualului partener se trage din Belarus, de lângă Minsk, unde străbunici lui au avut o afacere de măcelărie. De sărbători, el ne gătește după rețetele vechi ale mamei lui feluri de mâncare tradiționale ce provin din zona Bielorusiei. În vreme ce în România, comunismul practicat de Ceaușescu a șters memoria colectivă a războiului, în Polonia istoria lui a fost mereu amintită prin cărți și filme: Pianistul, Katyń, Wołyń, În întuneric, Roża (văzute și recomandate).

Prima discuție mai serioasă despre război am avut-o acum vreo trei săptămâni cu un amic ce lucrează pentru o instituție strategică poloneză. El ne-a informat că se pregătesc pentru ce-i mai rău, inspectând două buncăre și a trimițând decizii unor afaceri private (restaurate și hoteluri) că, în cazul stării de război au obligația să asigure mâncarea și cazarea angajaților instituției la care lucrează el. Atunci încă totul părea ireal, așa cum mi-se pare încă și acum. Mă trezesc dimineața și merg la muncă, mă așez la birou și citesc aparent liniștită emailurilor clienților din alte colțuri ale lumii, ce se plâng de ambalaje și prețul instabil al transportului, ce în ultimul timp crește imprevizibil. Printre cafe și telefoane legate de renovare ascult secretarele plictisite dând ordine de eliminare a unor cartoane instalate pe mobilă sau mutatul florilor, ce i-ar putea deranja vizual pe proprietarii milionari cu fițe de Franța. Nu arata ca la Cannes și asta-i marea problemă locală, în timp ce la o mie de kilometrii de aici oamenii luptă corp la corp pentru viață, iar la 700 de km stau în cozi la graniță ca să fugă din calea rachetelor rusești. Totul pare ireal, dar adevărul este că suntem sub o amenințare permanentă.

Sunt mulți ucrainieni în Polonia, fiind forța de muncă principală pentru muncile necalificate. Bărbații lucrează de obicei în construcții (la noi la apartament au lucrat echipe de ucrainieni) sau logistică, iar femeile în fabrici, la curățenie, ca manichiuriste sau vânzătoare. Toți oamenii aceștia susțin economia Poloniei, care în ultimii ani s-a dezvoltat accelerat. Polonezii sunt îngrijorați, dar își continuă viața zilnică. Spiritul este de luptă, majoritatea bărbaților cu care am vorbit gândindu-se serios să rămână și să lupte împotriva lui Putin în cazul în care ar ataca Polonia. Se trimit ajutoare în Ucraina și se organizează adăposturi pentru refugiați, mai mulți amici polonezi ce locuiesc la casă sau au proprietăți, declarându-și suportul pentru imigranți și oferindu-le adăpost. Pe grupurile de  Facebook se strâng colete pentru a fi trimise ca ajutoare și se face mobilizarea voluntarilor ucrainieni ce vor să se întoarcă să lupte. Din magazinele poloneze se retrag de la vânzare produsele rusești, Rossmann, Netto, Stokrotka, Polomarket și Topaz anunțând delistarea în masă a bunurilor produse în Rusia, ne dorind în nici un fel să sprijine producătorii din Rusia, care prin taxele lor ar hrăni bugetul rus. Una după alta, firmele poloneze anunță pe canalele sociale că refuză să mai exporte produse în Rusia (într-un fel nici nu mai are sens exportul, din moment ce rușii nu prea au cum și cu ce să le plătească) ori încetarea colaborării cu partenerii ruși. Sunt voci care spun că boicotarea Rusiei îi va înrăi și mai tare pe ruși, sunt alții care apără ca țara să se revolte împotriva lui Putin, după ce le cade economia.

Personal, mi-e frică de nebunul care are acces la arme nucleare și chimice, iar eu locuiesc într-o țară vecină cu el și vecină cu țara pe care o invadează. Mă gândesc serios ce să fac, iar între timp mi-am transferat banii din Revolut (și de frică și de susținere). Am prieteni ucrainieni ce suferă pentru că familia le-a rămas în urmă, și prieteni ruși, ce se tem pentru ceea ce urmează.

11 gânduri despre „Câteva cuvinte despre război

  1. La moment, ucrainenii luptă pentru toată Europa, nu doar pentru pământul lor.
    Rușii nu mai sunt cei care au fost odată. Propaganda doar a creat un mit bine băgat în urechile oamenilor. Ce pot să zic, eu am încredere în ucraineni. Iubirea lor pentru patrie este imensă, de necuprins și de nedescris. Mă rog pentru ei.
    Slavă Eroilor!

    Apreciază

  2. Hai sa fim seriosi, rusii n-au pretins niciodata sa controleze Europa, doar sa nu le stea NATO in coaste.
    Ceea ce NATO a ignorat cu buna stiinta, stiind unde va duce pana la urma.
    Ca e justificat sau nu gestul de a invada o tara pentru a crea o zona de securitate, e o alta discutie.
    Oricum ucrainienii nu au cum sa castige meciul asta, intarzierile se traduc in mai multe victime de partea lor.
    Occidentul se uita multumit scotand (si bagand) cartofii in foc cu mana altuia.
    Alternativa la pasivitatea occidentala ar fi al treilea razboi mondial care probabil va veni oricum mai devreme sau mai tarziu.
    Vor mai functiona vechile metode de propaganda astfel incat cetateanul de rand sa fie dispus sa moara in transee pentru calculele geo-strategice a elitelor?
    Ramane de vazut.

    Apreciază

  3. In Romania se vorbea despre razboi, dar nu in generatia celor care stau mai mult pe telefoane si tablete decat de vorba. Cand eram copil nu mi-au povestit prea mult bunicii, dar am aflat mai tarziu, cand aveam vreo 20 de ani, o gramada de chestii de la o gramada de oameni care au fost implicati in diverse moduri. Acum cateva saptamani un armean cu parintii refugiati din Turcia povestea la randul lui chestii de pe vremuri, acum vreo saptamana un var al tatalui meu imi povestea drumul lui in Ucraina prin 1988 ca sa caute o matusa ramasa in urma cand ucrainienii au evacuat satele romanesti din Bucovina in 1944. Cred ca stii ca Romania avea granita directa cu Polonia pana in 1939, zona care e acum ocupata de Ucraina si in mare parte epurata etnic.

    Apreciază

  4. @w – iar începem cu granițele istorice? Am mai văzut comentarii din astea in România. Ce a fost a fost, și polonezii au pierdut orașe și teritorii, nu văd sensul de-a mai agita lucrurile. Așa ar putea avea și ungurii pretenții in Transilvania. Cândva trebuie să lăsăm trecutul și violența în urmă și să nu mai sprijinim tacit ori pe față războaie. Omenirea a ajuns la un nivel superior de dezvoltare intelectuală și din păcate și armată, care cere o schimbare a lucrurilor și o negare a agresiunii.

    Apreciază

  5. Omenirea va ajunge la un nivel superior de dezvoltare intelectuala atunci cand se vor desfiinta instantele de judecata. Ion l-a omorat pe Vasile? Treci peste asta. Gheo a tuflit-o pe Ileana? Ce a fost a fost.

    Sau nu e asa si suntem doar ipocriti?

    Nu ma intereseaza granitele, doar ti-am mentionat niste istorie. Sigur nu pornesc tancul pe vremea asta ca sa ma duc sa imi iau livada de pruni din Ucraina, nu s-a pus problema. Oricum nu am loc unde sa o pun in Bucuresti, ca nu vrea Mucusor.

    Apreciază

  6. De ce nu vorbeste nimeni despre propaganda care se face in Europa si care prezinta o Rusie, alta decât este de fapt? Pot sa va trimit cateva articole in care sunt menționate situații si surse care nu provin din războiul care se intampla acum in Ucraina? Majoritatea oamenilor cred ce spune mass media (stiu, de-aia se numeste asa) si nici nu se gandesc sa verifice.
    Dar hai s-o luam asa: de ce SUA au facut ce au vrut ei in Iraq, Afganistan, Furia samd? Adică războiul lor e mai curat sau cum? Sau pt ca tarile astea nu se află în Europa și conteaza mai putin?
    Nu sunt pro război, dimpotrivă, însă hai sa mai gandim si singuri cu capetele noastre si sa verificăm sursele, ca altfel propaganda nu ar funcționa.

    Apreciază

  7. Aaa si stii de faptul că uniunea Polonezo-Litiuaniana a cucerit ceea ce e Ucraina azi si ca ucrainienii nu i-au prea iubit pe polonezi?
    Si au avut ocazia să ne dea inapoi teritorii pe care hai sa zicem ca URSS le-au făcut cadou, însă, ce sa vezi? Nici gand, ba dimpotrivă!…

    Apreciază

  8. Trebuie să fie evident că tot boicotul contra rușilor va fi plătit de cei care îl fac. Rusul va crește prețurile la gaze, să-și acopere pierderile. Nu are absolut nici o logică să facă altfel – vinde gaze, are pierderi, crește prețul. Mai ales că doar el vinde, nu e ca și cum există alternative. Vorbim de a alimenta cu gaze cel puțin un continent, nu e o sarcină pe care o rezolvi cu un căruț de butelii și trei curse la peco. Fără ce furnizează rușii acum ne întoarcem la căruțe și pirostrii. O sa plătim dublu sau triplu, dar vom avea apă caldă fără să spargem lemne. Credeți că o să fie vreunul care va spune că gazele sunt prea scumpe, și renunță la ele? Toți vor plăti cât li se va cere. Ală care vinde, nu are nici o vină, nu poate să producă cu 10 lei și să vândă cu 4.

    Chiar recent au fost știri de facturi la gaze, cu sume ridicol de mari, de zeci de milioane (n-au mai fost compensate, n-au mai intrat sub plafon). Stai să vedem peste 8 luni ce o sa fie, când se răcește vremea, și până atunci cheltuielile rusului cu conflictul cresc până la cer.

    Abordarea corectă era ca ucrainenii să fie prieteni cu rușii, pentru că sunt vecini în primul rând, altfel te ajuți cu ăia de lângă tine, și să nu încerce să fie slugi credincioase ălora de peste ocean, care nu vor face nimic bun pentru ei, cum nu au făcut pentru nimeni. Au pierdut 20 de ani in Vietnam (și au mai și distrus tara aia, vedeți ce stricăciuni au făcut pe acolo, au otrăvit pământurile), au pierdut 20 in Afganistan. Și când au plecat, au lăsat și echipamentul la teroriștii cu care luptau. Nu sunt băieți nici prea serioși, nici prea capabili, că umblă din poartă în poartă după bătaie, și mai și pierd pe deasupra. Ca să nu mai zic că pentru țara lor n-au făcut nimic, a devenit resursa zilnică de râs a planetei, cu furturile din magazine, cu drogații, cu „minoritățile oprimate” care conduc tot ce mișcă, doar pentru că țipă cel mai tare.

    Chestiunea Ucrainei se va potoli, când agitatorii vor realiza că pierd. Din fericire rușii sunt răbdători și nu sar la bătaie ca americanii, din anii 50 până încoace – americanii au dat două nucleare la niște prăpădiți mari cât un cartier de la ei, rușii au oprit două războaie mondiale pentru toată lumea. Ar trebui să le pupăm mâinile, că fără ei eram in lagăre cu toții, că nu avem părul blond si ochii culoarea albastru 630. Reacția normală la îngrămădit armate lângă granița țării, era să le radă cu totul (armate+teren). Eu personal dacă aș lua la cunoștință că lângă gardul meu 20 de băieți cu bâte staționează, nu aș mai sta la discuții că „e dreptul lor să staționeze unde doresc”. Aș ieși să-i rezolv, brusc, năpraznic, înainte să mi-o facă ei mie. Cu metode care să-mi garanteze că câștig eu. Pentru ce să-mi asum riscul că ăia mă încolțesc, prind teren sau se adună și mai mulți, și nu mai pot câștiga mai târziu? Venind cu arme, lângă terenul meu, pentru mine, se constituie în amenințare, răspunsul corect este eliminarea acesteia. De ce să mă risc (să nu fac nimic și să le dau putere, avantaj), ce câștig? Când te vinzi pe tine, pierzi, nu încasezi.

    De asta zic că rușii sunt oamenii chibzuiți și nu au răspuns la provocare. Și nu vor răspunde, nu este nevoie, au mâna superioară dpdv economic – dependența tuturor de gaze, mai devreme sau mai târziu cei ce li se opun vor bate în retragere și vor plăti evident și cheltuielile, căci iarăși zic, nici un singur om nu o să zică că decât sa mai plătească gaze, se apucă să facă focul cu lemne. Toți or să plătească, dacă cumva nu va fi către Putin, va fi către Rusia oricum. Ce se întâmplă acum e un tantru al Europei către ultimul adult rămas în preajmă.

    In altă ordine de idei, nu doar America cu minoritățile, dar și draga noastră Europa dorește materiale sexuale obligatorii (in școli) către minori. In frunte cu Ursula, care culmea, are și copii. Nu e de mirare că toți îl urăsc pe Putin, că lu’ ăsta nu-i plac chestiile cu minori și le strică dispoziția.

    Materiale sexuale includ predominant partea deviantă, nu vorbim de prevenția bolilor. Cine nu cunoaște subiectul, ăia devianți au agenda expusă peste tot, e ușor de găsit.
    Un singur exemplu las https://youtu.be/sJr-OLYtSq0 – miting pentru copii, să fie transexuali, tipul care se opunea e huiduit de toți. Aia vine dinspre Vest, de aia îmi place Putin, e ultimul bastion al normalitatii.

    Dacă lăsați comentarii, nu așteptați răspuns (curând), trec rar, netul e mare.

    Apreciază

  9. @Alin Paladin – nu știu pe bune de ce citești pe aici. Nu se potrivesc ideile tale cu ceea ce exprim eu pe blogul acesta așa că nici nu are rost să deschid un culoar de discuții, pentru că sunt imposibile.
    Lipsa educației este încăpățânare prin care omenirea vrea să-și țină vulnerabilitatea activă.
    @Daniela – Am scris despre conflictele polonezo-ucrainiene, am și recomandat Wołyń pe tema asta. Au existat, dar faptul că s-au bătut strămoșii polonezi cu cei ucrainieni, nu însemnă că este în regulă ceea ce face Putin în Ucraina.
    Haide-ți să lăsăm istoriile strămoșilor și să privim la cum ne-ar place nouă să arate lumea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s