Săptămâna trecută s-a încheiat unul dintre cele mai triste procese în care actorul faimos în anii 90, Johnny Depp și-a dat în judecată fosta soție, Amber pentru că a susținut într-un articol că a fost o victimă a violenței domestice, fără însă al numi pe Depp ca persoană responsabilă pentru violență. Am citit articolul scris de Amber și susțin părerea ei, că este dificil pentru femei în societatea curentă, dominată fizic, social și financiar de bărbați, să lupte împotriva violenței domestice. Pentru mai multe detalii găsiți articolul aici. De asemenea, am urmărit și procesul din Londra dintre Depp și ziarul The Sun, în care Depp a dat în judecată ziarul pentru că a susținut că-i un bătăuș de nevastă, proces pe care Depp l-a pierdut, curtea din Londra găsind că în 12 din cele 14 incidente de violență domestică raportate de către cei de la The Sun și pe baza cărora autorii articolelor l-au numit pe Depp wife beater au avut loc. Am urmărit și o parte din procesul din State, făcând slalom printre reclamele tendențioase din campania de defăimare a lui Amber, în căutarea unor surse solide și independente.
Cu tristețe am observat că societatea curentă nu este încă pregătită și nu vrea să accepte violența domestică, ca pe o realitate problematică, în nevoie de atenție și rezolvare, preferând să o ascundă sub preș, ca pe o pată urâtă sub covorul alb imaculat al fanteziilor ireale din basmele cu prinți și zâne. Nu doar că nu știm să gestionăm situațiile de violență domestică, dar alegem să le negăm, respingându-le prin ridiculizare victimei și minimalizarea incidențelor de violență. În ultimii ani am devenit mai conștienți de violența domestică împotriva copiilor, iar dacă bătăile aplicate celor mici sunt tot mai rar motiv de glume și amuzament între adulți, violența împotriva partenerilor de viață cu verighete pe deget sau fără, este în continuare puternic negată, în special atunci când ea se întâmplă în familiile ”avute”, faimoase, cu bani sau care dau bine împreună. Cu cât poziția socială este mai ridicată, cu atâta ne îngrozim mai tare, căci dacă în cazul unei femei needucate, fără loc de muncă și copii de crescut acasă, găsim motive pentru care ar putea accepta să trăiască în violență domestică, lângă un bărbat alcoolic de care depinde financiar, pentru o femeie educată, independentă financiar și fără copii, este greu să găsim scuze în experiența noastră limitată sau câteodată doar neprelucrată. Așa că ne este mai ușor să negăm abuzul, decât să-i pătrundem în straturile mai rafinate, dureroase și neplăcute.
Că ne place sau nu, studiile arată că violența domestică este o crimă de gen, cu majoritatea victimelor femei și majoritatea abuzatorilor bărbați. Desigur, există și situații opuse, în care femeile îi abuzează sau îi bat pe bărbați, și acest lucru nu ar trebui să fie neglijat, însă modelul standard cel mai întâlnit este a unui bărbat ”puternic” fizic și financiar, care își descarcă nervii pe nevasta de acasă, pe care o controlează, o umilește și-o lovește. Când ea pleacă, el o hărțuiește, o denigrează social și încercă prin toate modalitățile să o mai țină încă legată de el, mai ales prin răul pe care i-l provoacă. Abuzatorii se hrănesc cu durerea victimei, le place să o vadă umilită, plânsă, stoarsă de energie, căci atunci se simt ei în putere, simt controlul asupra ei și asupra situației, iar când victima se răzvrătește, reproșează și luptă înapoi, ei încep joaca de-a ping-pong-ul. Încep ei să se declare victime și răspund cu aceleași acuzații acuzațiilor victimei, doar ca să o destabilizeze mental și să o lase fără argumente. Secretul este să nu le joci jocul, să nu le răspunzi, să-i ignori, căci atunci nu mai au putere, se pierd. Doar, ca să ajungi la acest nivel de control și reținere este un drum lung, căci ei mușcă din tine, doar ca să te provoce, iar violența naște violență, și multe victime ale violenței domestice sunt și ele la rândul lor violente. Multe femei au probleme la locul de muncă, unde sunt de multe ori văzute ca și conflictuale, problematice ori închise în ele. Unele luptă imediat împotriva agresiunii și din asta se naște conflictul deschis cu urlete și devastări, în timp ce altele stau ani de zile bătute și lovite, până la un moment dat, când dintr-un nimic, iau cuțitul și-și ucid abuzatorul. Sunt și cele care trăiesc până la moartea lor sau a lui în acest tip de relație defectă, ducându-și zilnic povara în spate, ca și cum opțiunea de-a scăpa nu există. Violența domestică-i peste tot, doar că atât oamenii care nu o experimentează, cât și cei care o trăiesc refuză să o vadă pentru că doare, fiind mai prezentă în viața noastră decât ne place să credem.
Violența domestică lasă urme adânci și răni dureroase, greu de vindecat. Odată ieșită din ciclul de abuz, mintea intră în stare de alertă, trăind cu teama revenirii și orice episod ulterior de abuz, chiar retrăirea unor situații, este mai puternic resimțit, decât trăirile inițiale când abuzul însemna realitatea zilnică. Îmi amintesc cu tristețe cum ciocnirile finale cu abuzatorul meu m-au consumat mult mai puternic când m-am simțit cu un picior în libertate, decât în viața zilnică, dinainte de evadare.
Și dacă tot am început de la procesul dintre Jonny Depp și Amber Head, închei cu părerea mea modestă, a posteriori despre ceea ce am văzut, și anume un bărbat bătrân, nearticulat și arogant, ce se agață de faima și frumusețea pe care le-a avut cândva, investindu-și banii în avocați și campanii mediatice agresive, ca să denigreze și să umilească o femeie, care i-a fost cândva soție, pentru că l-a părăsit. Am văzut o femeie care încă nu și-a procesat abuzul, încă slabă, temătoare și instabilă emoțional. M-am uitat la ea și m-am văzut pe mine (din trecut) și pe multe alte victime, încă neeliberate, încă afectată de ceea ce li s-a întâmplat, încă retrăind momentele umilitoare ale abuzului. Acum am puterea să povestesc despre ele fără emoție, fără milă pentru mine sau firimitură de durere, le pot înșira la rece și pe cele mai umilitoare, ca și cum aș povesti din fabulele lui La Fontaine.
M-a întristat opinia publică, dincolo de comentariile troliilor de pe internet, am dat peste femei care o ironizau pe Amber pentru modul în care plângea, acuzând-o de actorie sau prefăcătorie. Eu nu m-am ghidat după lacrimile ei pentru a judeca dacă a avut loc abuzul, ci după faptele prezentate, după pozele cu camerele de hotel răvășite, ca să se ajungă acolo s-a consumat multă violență și dramă, filmulețele și pozele pe care ea le-a făcut. Și eu mi-am înregistrat abuzatorul și nu-i ușor nici mental și nici fizic, pentru că nu pornești cu idea de a înregistra din prima clipă, o faci ulterior, când violența se întețește, o faci cu teamă, teama că te prinde, și o faci cu vină, vina că îl iubești și vina ce vine când te împaci, că l-ai trădat. Și eu am fost părăsită, urâtă, bârfită și condamnată de către femei, care m-au cunoscut mai mult sau mai puțin, pentru că mi-am părăsit și expus abuzatorul, soțul, jumătatea. Mi-au întors spatele toate bucuroase și s-au descotorosit de mine, ca de o cârpă murdară și pentru asta acum le mulțumesc. M-a întristat faptul că oamenii nu judecă, că sunt atât de ușor manipulați în ciuda educației tot mai răspândit, dar asta nu-i o descoperire recentă, căci dintotdeauna gloata a avut dreptatea ei, mai ales când ea a fost în opoziție cu adevărul. Gloata nu-i încă pregătită ca să dezbată și să vindece violența domestică, nu când actorii frumoși în tinerețe ori bărbați de succes cu bani și case de vacanțe o comit, fiind mai degrabă dornică să o ascundă sub burca islamică, obligatorie de altfel în Afganistan.
Căpşunăriţa 
A republicat asta pe Blog de albina și a comentat:
Foarte bine si limpede descris un gen de situatie pe care uneori o judecam si expediem rapid cu formule sablon. Cum bine spune concluzia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In legatura cu acele studii…nu stiu cat sunt de valide, cat de obiectiv sunt prezentate. In anii 70 activista britanica feminista Erin Pizzey a fondat Refuge, primul adapost pentru femei batute din lume. Acolo ea a observat ca femeile erau foarte violente, se bateau intre ele si isi bateau copiii. A facut un studiu pe tema asta si a aflat ca 62% din violenta domestica e reciproca, lucru confirmat si de alte studii ulterioare facute de alti oameni. Si e la mintea cocosului ca e asa, vorbind la modul general ce tip de femeie se marita cu un bagabont? Raspuns: o bagaboanta. Dar cand ei se bat, femeia iese mai sifonata fiindca barbatul este mai bine inzestrat fizic de la natura.
Exemplu: Sa zicem ca o femeie il loveste cu un pumn in fata pe un barbat, el ii da un pumn inapoi dar fiind mai puternic ii sparge nasul. Vecinii cheama politia, acestia cand intra in apartament o vad pe ea cu sange pe fata plangand si pe el cu nici o urma sau o mica umflatura/zgarietura pe fata…cine va fii arestat? Daca amandoi dau vina unul pe altul pentru inceperea violentei cine va fii crezut, el sau ea?…mai probabil ea. In spatiul public daca un barbat bruscheaza o femeie, lumea din jur devine mai alerta si sunt sanse mari ca cineva sa intervina, dar daca o femeie ia la palme un barbat lumea rade.
Si in celelalte 38% din cazuri de violenta domestica o parte din ele sunt impotriva barbatilor, o parte sunt cele in care femeia e luata la bataie de un frustrat care isi descarca nervii de la munca pe ea(de care vorbeai tu) si mai sunt femeile batute care se complac in aceasta situatie. Adica sunt batute, vecinii suna la politie si cand vine politia ele incep sa strige:”Nu, nu lasati-l in pace ca il iubesc” si chiar daca politistii trec peste asta, trec si peste faptul ca ea nu vrea sa colaboreze prin a face o plangere si il aresteaza pe agresor ele incep sa ii atace pe politisti aruncand cu diverse obeicte in ei gen farfurii in timp ce ei incearca sa il incatuseze si sa il duca pe agresor la sectie.
Tin minte ca acum cativa ani am citit un interviu cu fostul arbitru Adrian Porumboiu care povestea ca o data o avut de arbitrat un meci in Craiova iar inaintea meciului o fost la o plimbare prin oras cu colegul sau, Ion Craciunescu. La un moment dat vad cum un barbat o batea pe una in ultimul hal cu pumni in cap, tarata pe jos, era plina de sange si se intampla in plina strada. Craciunescu vrea sa intervina, Porumboiu fiind mai trecut prin viata ii spune sa stea la locul lui. Craciunescu nu il asculta si da in ala si il indeparteaza de femeie. Femeia se ridica de jos, plina de sange si incepe sa dea in Craciunescu spunandu-i:”Baaaaaa cine esti tu sa te bagi cand ma cert eu cu barbata-miu maaaaaa!!!” si astfel Craciunescu a ajuns sa fie batut de respectivul cuplu nemaiajungand sa arbitreze respectivul meci.
Cat despre respectivul proces, vad ca Johnny Depp l-o castigat. Acuma eu nu cunosc detaliile procesului, nu stiu daca o existat violenta intre ei, camerele acelea de hotel ravasite puteau fii din mai multe cauze printre care Depp sa o fii batut-o pe ea sau cazuri de violenta reciproca, mai sunt oameni care cand se cearta foarte rau cu partenerul isi descarca nervii pe obiectele din camera dar fara a-si lovii partenerul.
Totusi alte lucruri as vrea sa le spun:
1.Nu sunt de acord cu amenzi pentru defaimare. Doar pentru ca nu am dovezi cand acuz pe cineva de un lucru nu inseamna ca nu e adevarat, hotul neprins nu e negustor cinstit. Daca mie imi fura cineva portofelul, eu il dau in judecata, dar daca nu am dovezi si el isi creeaza un alibi bun, poate sa scape, dar eu tot spun la cei din comunitatea mea:”Aveti grija, Popescu Ion e un hot” cine ma crede bine, cine nu, nu…dar de spus mi se pare normal sa amdreptul sa spun chiar daca nu pot dovedi.
2.Nu sunt de acord cu ideea asta ca ar trebui sa credem femeile care vorbesc de violenta domestica fara dovezi. Cum am spus mai sus, daca cineva imi fura portofelul eu le spun oamenilor din comunitatea mea ca el e un hot DAR nu am pretentia sa fiu crezut, poate doar de familie si de prietenii apropiati, restul mi se pare normal sa fie sceptici in legatura cu a ma crede.
3.Mi se pare foarte tare cum feministele acuma vorbesc de exprimare libera din cauza ca Amber Heard a fost amendata pentru defaimare. Ele care ani de zile vor sa fie interzisi comedianti ca Bill Burr pentru ca spun glume despre femei, sunt unele care spun ca cuvantul „curva” ar trebui interzis(imi aminteste de filmul 1984 in care se vorbeste de a face cuvinte care deranjeaza sa dispara din limbaj). Pana sa vina Elon Musk la Twitter ele reuseau sa obtina cenzurarea unor oameni care spuneau lucruri care le deranjau pe ele despre femei si feminism, asta in timp ce ele promovau la maxim hashtag-ul #KillAll Men…Cum o zis Ira Glasser, un activist al exprimarii libere:”unii oameni ma intreaba daca nu imi este greu sa apar exprimarea libera cand sunt atatia oameni care sunt impotriva ei, Eu le spun ca nu easa, ba dimpotriva toata lumea apara exprimarea libera,toti spun:”Eu sunt de acord cu exprimarea libera dar”, intotdeauna exista acel „dar””
P.S.:Erin Pizzey dupa ce a facut publice concluzille studiului ei despre violenta domestica si a spus ca 62% din cazuri sunt reciproce a primit mesaje de amenintari de la feministe si nu mai poate sa viziteze centrul de femei batute creat de ea pentru ca daca afla feministele ca merge acolo o sa vina in fata centrului sa o injure si sa nu ii permita sa intre. Asta cu toate ca Pizzey este o femeie care o revolutionat lumea creand primul centru de femei batute din lume in vreme ce ele sunt niste grase, urate, neepilate care la un moment dat se plangeau ca patriarhatul le opreseaza pentru ca in magazinele de haine, manechinele toate sunt slabe si ca ar trebui sa fie si manechine grase…sigur si manechinele barbatesti sunt slabe cu patratele pe abdomen dar nu vezi barbati grasi plangandu-se de asta
ApreciazăApreciază
@Big Smoke: Erin Pizzey a concluzionat că în majoritatea cazurilor de abuz domestic întâlnit de ea exista reciprocitate, 62% fiind procentul de cazuri de predispoziție la violență – nu e același lucru.
Privești simplist violența, ca într-un joc video unde 2 personaje își dau pumni unul altuia. În primul rând nu contează cine dă mai tare (bărbatul sau femeia), poate ăla mai slab fizic pune mâna pe un cuțit și s-a schimbat treaba. Zic simplist pentru că e clar că violența există la oameni, dar contează modul în care o manifești și sănătatea mintală. O femeie poate fi lovită o dată, dar controlul și frica pe care le percepe o pot marca, iar amândoi au nevoie de ajutor specializat. Gândește-te că abuzurile în general au consecințe și în societate, poate o femeie abuzată e învățătoare sau responsabilă de echipe de oameni, cu alte cuvinte poate strica multe.
Legat de ultima frază, nu vrei să-i vezi pe bărbații care se plâng, dar ei sunt tot mai mulți. Și nu e numai că se plâng, ajung să fie atât de afectați încât dezvoltă personalități toxice.
ApreciazăApreciază
„Erin Pizzey a concluzionat că în majoritatea cazurilor de abuz domestic întâlnit de ea exista reciprocitate, 62% fiind procentul de cazuri de predispoziție la violență – nu e același lucru.” – Ok, dar ma gandesc ca tot pe acolo trebuie sa fie si procentul de reciprocitate. Majoritate inseamna minim 51%, si de la 51 la 62 e o diferenta de 11%
„Privești simplist violența, ca într-un joc video unde 2 personaje își dau pumni unul altuia. În primul rând nu contează cine dă mai tare (bărbatul sau femeia), poate ăla mai slab fizic pune mâna pe un cuțit și s-a schimbat treaba. Zic simplist pentru că e clar că violența există la oameni, dar contează modul în care o manifești și sănătatea mintală.” – Eu am dat un exemplu mai simplist ca sa subliniez faptul ca barbatul e mai puternic decat femeia sisi de asta femeile ies mai rau dintr-o bataie cu un barbat. Daca fortele dintre sexe ar fii egale nu cred ca femeile s-ar mai plange atat de mult de acest subiect. Stiu ca exista multe variabile/detalii care conteaza intr-o confruntare fizica, dar subiectul de care vorbeam nu era confruntarea fizica in sine, eu vroiam sa sublinez alte lucruri si am ales acel exemplu simplist pentru asta.
„O femeie poate fi lovită o dată, dar controlul și frica pe care le percepe o pot marca, iar amândoi au nevoie de ajutor specializat. Gândește-te că abuzurile în general au consecințe și în societate, poate o femeie abuzată e învățătoare sau responsabilă de echipe de oameni, cu alte cuvinte poate strica multe.” – Sunt total de acord cu ce ai scris aici, dar eu nu am spus ca nu e asa, eu in textul pe care l-am scris doar analizam alte lucruri, alte aspecte ale violentei domestice decat acestea, dar nu inseamna ca nu le stiu sau le ignor pe cele de care vorbesti tu.
„Legat de ultima frază, nu vrei să-i vezi pe bărbații care se plâng, dar ei sunt tot mai mulți. Și nu e numai că se plâng, ajung să fie atât de afectați încât dezvoltă personalități toxice.” – Mda, cred ca vorbesti de aia inceli. Totusi diferenta e ca presa mainstream nu ii glorifica pe aia, ba dimpotriva ii critica si ii cenzureaza(si prin cenzura le face filosofia de gandire mai populara in randul tinerilor, fiindca ceea ce e interzis atrage). Asta in vreme ce toate tampeniile spuse si facute de feministe cum ar fii exemplele cu manechinele si #KillAllMen pe care le-am dat sunt glorificate, prezentate ca „empowering”. Asa-zisa toxicitate a barbatilor e criticata, cea a femeilor nu e… cel putin nu in mainstream.
ApreciazăApreciază
Am să scriu mai elaborat despre abuzul domestic, este un subiect care trebuie adus pe tapet, după cum am menționat în postul de mai sus. Din păcate eu educația în acest domeniu mi-am făcut-o pe propria piele câțiva ani buni din viață și după o luptă foarte îndelungată și dificilă am reușit să ies din ciclul de abuz. Ce am scris și mai sus, dar prea puțin și s-a trecut cu vederea, este că femeile supuse abuzului au la rândul lor probleme de integrare și comportament în societate pentru ca ori sunt agresive și violente, ori cad în depresie și devin legume.
Nu există victimă perfectă, doar în filme, după cum nu există nici situație perfectă în care victima se trezește din abuz și pur și simplu pleacă, fără scandal. Este normal ca femeile abuzate să fie violente, ba chiar să devină abuzatori la rândul lor. Mă bucur că Erin Pizzey a descoperit și a scris despre violența femeilor abuzate, și noi am fost avertizate la terapie că ne paste trecerea în extrema cealaltă, ca să reflectăm asupra comportamentului nostru, să ne înțeleg mai bine mecanismele și să începem să ne controlăm reacțiile. Si eu am fost extrem de violentă, agresivă și mai ales critică față de cei din jur în perioada în care am trăit în abuz. Am copiat acest comportament și l-am aplicat celorlalți, purtându-l mândră ca pe un stil de viață.
Cât despre intervenția celorlalți, chiar s-a pus această întrebare la terapia în grup, deoarece este clar că victima este prima care se apără, apărând-si agresorul, dintre-o mulțime de motive – voi elabora intr-un post. Răspunsul a fost că aveam datoria morală să încercăm, să atragem atenția, să spunem. Victima poate fi ajutată doar prin conștientizare, restul depinde doar de ea. Din abuz ieși singura, prin alegerea proprie, caci trebuie să faci schimbări majore pe care nu fiecare este dispus să le facă.
ApreciazăApreciază
Vorbeste cu terapista ta sa iti citeasca articolele, s-ar putea sa o surprinda. Nu doar din cauza perspectivei de victima profesionista, ci si pentru perspectiva distorsionata asupra lumii: cine nu e cu noi e impotriva noastra pare a fi motto-ul tau in viata. Din cauza asta minti cu nerusinare cand iti e de ajutor, distorsionezi si prezinti unilateral orice argument. Cu greu se poate mai jos.
Btw, nu sunt fan Johny Depp, nu ma uit la filmele lui; nici filme cu Amber Turd nu am vazut, subiectul imi e indiferent, singurul motiv pentru care am comentat e ca incepi sa dai in sindromul Munchausen si poate inca nu stii.
ApreciazăApreciază
@w – habar nu am de unde ai agresivitatea asta, dar poate ar trebui să lucrezi la ea. Violența domestică atât asupra partenerului cât și asupra copiilor este o realitate în România. Eu sunt din grupa celor bătuți de părinți, dar care au ales să nu-și lovească niciodată copilul. Am avut un soț abuziv și înaintea lui am cultivat relații abuzive, în care a existat violentă. Scriu despre asta nu pentru cei ca tine, care neagă totul pentru că, a reflecta asupra acestor lucruri nu-i ușor, ci pentru alții, care citesc și vor să schimbe ceva în viața lor.
ApreciazăApreciază
nu esti cam batrana sa ai nelamuriri, dubii si temeri d-astea, pe subiecte d-ASTEA? adica, a rascolit ceva in tine, o femeie trecuta binisor de varsta a doua, ca un EL = mega vedeta internationala, mega faimos, cu o viata libertina, betiv si cu droguri, si o ea, o curvulita dornica de afirmare, care e disperata dupa atentie si vrea si ea sa fie vedeta, CU ORICE MIJLOACE, se bat pe niste milioane?
a rascolit ceva in tine tarasenia asta, iar aste e atat de dubios incat trebuie sa-ti induca o introspectie serioasa. e cel putin la fel de dubios ca faptul ca Amber Heard s-a cacat in patul lui Depp, la nervi, dupa o cearta. iar asta e cu marturie si cu poze. cam cum vine asta?
ApreciazăApreciază
@Akhenaton – acesta este genul de comentariu pe care în mod normal l-aș șterge, pentru că e format din jigniri și ipoteze nedemonstrate (nu ai fost tu prezent la oamenii aceea în pat, ca să știi cine s-a căcat în el). Ce însemnă pentru tine vedetă? Pentru mine doar o persoană cunoscută de mai mulți. Am și eu prieteni și cunoștințe vedete, care au reușit în artă prin performață și îi cunoaște mai multă lume. Asta nu însemnă că sunt sfinți sau zei pe pământ, ba chiar pot fi persoane foarte antipatice, răutăcioase sau pline de frustrări. Am scris despre bloggerița faimoasă din Kuwait și tantrumurile ei pe care a trebuit să le suport (și da, a fost ghicită în comentarii). Probabil o să scriu și despre noii mei vecinii faimoși local (și pe Wikipedia) foarte dereglați la mansardă.
Toată fascinația pentru vedete din adolescență pe care am cultivat-o în România, mi s-a dat peste cap în momentul în care m-am mutat în altă țară și am realizat că are vedetele ei pe care eu nu le cunosc, nu mă impresionează și nu mă mișcă, pentru că nu le înțeleg. Atunci m-am lecuit de vedetism. Acum nu mă mai impresionează.
Am privit prin ochii propriei experiențe acest caz de abuz domestic și observ că deranjează, mai ales bărbații.
ApreciazăApreciază
Capsunarita, dupa parerea ta, sa te caci in patul conjugal pentru ca te-ai certat cu partenerul, este sau nu violenta domestica?
Si cam ce crezi ca spune asta despre sanatatea mentala a persoanei care a facut asta?
ApreciazăApreciază
@Johny – stii tu ca s-a cacat ea in patul conjugal?
ApreciazăApreciază
Juratii au fost de parere ca da. Printre multe altele.
Eu, oricat m-as chinui, nu reusesc sa imi imaginez un barbat cu o astfel de idee.
ApreciazăApreciază
Las si eu asta aici – marturia unui specialist. Care este si femeie.
Dr Shannon Curry Perfectly Predicted Amber Heard’s Testimony! Will The Jury Believe Amber Heard?
ApreciazăApreciază
Faptul că femeile se află de părți diferite ale baricadei, nu-i nimic deosebit. Mi-se pare doar comic cum bărbații scot des asta în evidentă, în timp ce conflictele dintre bărbați sunt văzute ca onorabile. Dacă vrei să îți arați susținerea pentru Johnny Deep prin filmulețe de pe net nu te oprește nimeni, dar pe mine nu mă convingi. Eu deja mi-am scris părerea și am și motivat-o.
ApreciazăApreciază
Nici macar nu ai avut curriozitatea sa te uiti sa vezi despre ce e vorba.
Nu e „filmulet de pe net” este o filmare de la proces, o proba, mai exact marturia unui specialist.
Specialistul e de parere ca individa are grave probleme de ordin psihic ceea ce explica actiunile ei deviante. Dar nu le si scuza, motiv pentru care boala netratata la timp a ostat-o 8 milioane de dolari.
ApreciazăApreciază
@Johnny – psihologul respectiv nu a cunoscut-o pe Amber, doar pe Johnny. Este într-adevăr o tipa coerenta și interesantă, dar asta nu schimbă faptul ca Deep și-a bătut nevasta și a abuzat-o psihic.
ApreciazăApreciază
Raportul era despre Amber. Nu poti face un raport pentru tribunal fara sa cunosti persoana respectiva.
Tipa a dat niste teste si a iesit ca e bolnava psihic.
La ea totul e teatru si manipulare.
E coerenta cat si cum poate fi cineva care are problemele ei psihice.
Interesanta este probabil dpdv stiintific,nu ti-ai dori o femeie ca asta drept partenera.
Tu poti sa crezi ce vrei, dar juratii si justitia au fost de alta parere decat tine.
Sigur e o mare lovitura pentru femeile care nu vor sa-si asume partea de responsabilitate pentru esecul relatiei si cred ca se pot ascunde in spatele teatrului si minciunii si invoca compasiunea celor din jur pentru a-si ascunde propriile mizerii si a pasa vina exclusiv pe partener.
La baza e un fel de narcisism si se spune ca are radacinile in copilarie. Si nu se vindeca niciodata.
Din perspectiva asta da, Amber merita toata compasiunea.
ApreciazăApreciază
@Johnny – intri în detalii pentru care nu ești documentat. A fost un proces civil, iar jurații sunt oameni simpli, poate mai tăntălăi decât noi, probabil mai puțin educați și în majoritare bărbați.
Faci niște corelații aiurea, denigrând o femeie pe care nu o cunoști, și pe care poate tu nu ți-o dorești ca parteneră, dar Deep a luat-o de nevasta și s-a și supărat pe ea când a divorțat de el.
ApreciazăApreciază
@Căpșunărița: dacă e un raport pentru tribunal, ăla nu e făcut de oameni mai puțini educați, ci de cineva care are o patalama recunoscută de stat (poate chiar o experință specifică recunoscută). Jurații trebuie să fie oameni normali, iar informația trebuie prezentată ca să înțeleagă oamenii normali – ăsta e unul dintre lucrurile bune ale justiției de acolo.
Poți să nu fii de acord cu sentința sau corectitudinea verdictului, dar tot de la probele acceptate pleci pentru a construi o argumentație pro/contra – asta fac oamenii educați. Ultimul tău comentariu e copilăresc.
ApreciazăApreciază