Eu sunt o persoană energică, veselă, genul ăla care întinde o mână de ajutor și când nu i-se cere. Eu sunt genul care vrea să ajute pe toată lumea mai ales când, nu are nevoie, pierzându-mi multă energie și vreme, inutil și neproductiv, cu alți oameni și problemele lor nerezolvabile. Indiferența este un atu, pe care nu-l am, și deși treaba asta sună frumos pe hârtie, este foarte dăunătoare, neproductivă și lipsită de perspectivă în practică.

În realitate lipsa de indiferență față de anumite întâmplări, opinii sau oameni duce la o pierdere inutilă a energiei, iar eu mă consum degeaba în multe chestiuni, pe care nu le pot schimba și care, chiar schimbate, nu-mi aduc nimic concret. Mi-e foarte greu să-mi controlez instinctele de a-mi da cu părerea, in ciuda faptului că, de multe ori părerile mele nu au valoare pentru interlocutor, de a ajuta, chiar si atunci când ajutorul nu mi-a fost cerut, ori de a continua conversații în speranța ajungerii la un numitor comun, cu oameni care cauta de fapt conflictul.

Pe lângă risipa de energie de care mă dispersez singură, aceste trăsături de caracter ale mele mă mai fac și victima ideală a vampirilor energetici. Sunt ca un magnet pentru astfel de oameni, o fântână nesecată, in care  vor găsi mereu energie de luat pentru ”problemele” pe care ei le creează, fără putere, gând sau voință din partea mea de a le da cu flit. Nu știu cum îi adun, dar în fiecare domeniu al vieții mele am câte un vampir din ăsta și toți au caracteristici similare. Fostul meu soț este un vampir energetic de top, iar despărțirea de el m-a întinerit la propriu. Am un client din ăsta vampir, care ma suge de viata si chef de munca, de care vreau să scap pasându-l altcuiva împreună cu tot Orientul Mijlociu, că acolo este o pepinieră de vampiri energetici. Până și un cititor/comentator de pe acest blog este vampir energetic.

Îi recunosc greu, de obicei în stadiul final,  probabil din cauza magnetului pe care îl simt pentru ei, căci îmi plac, mai ales la început, când acționează ca niște lipitori. Se lipesc de tine și te copleșesc cu atenția lor bruscă și pozitivă, îți confirmă și validează (fără să le-o ceri) anumite păreri, trăsături de caracter, moduri de gândire si ce mai găsesc ei ca te-ar impresiona. In stadiul acesta, lucrează la partea sensibilă a victimei. Unii chiar se victimizează, ca să-i măsoare empatia. Un exemplu în acest sens este clientul meu, care juca rol de cumpărător si atât, povestindu-mi mereu trist cum îl fute la cap departamentul financiar. L-am crezut, pana când m-am prins ca  lucra de fapt la firma lui taică-su, unde el făcea legea.

Odată ce faza de cunoaștere ia sfârșit începe realitatea. Atunci își dau arama pe față, foarte evidenta, pe care nu o vedeam la început, dar o simțeam, pentru că fiecare contact cu vampiri energetici este încă o rostogolire a pietrei lui Sisif. Te sleiesc de puteri și tot nu-ți dau nimic concret. Discuțiile pe care ei le creează sunt construite doar ca să-i umple timpul victimei, pentru că nu dau nimic pe termen lung. Orice aranjament, concluzie sau numitor comun este făcut doar pentru a fi ulterior rediscutat și schimbat de mii de ori, până revine la forma inițială. Vampirilor energetici le place să-și sufoce victima cu detalii inutile, orbind-o cu banalități, doar ca ea să nu observe situația pe ansamblu. De multe ori o derutează trecând alternativ de la un subiect la altul, fără legătură sau avertisment. Când își sug victima de energie, ei creează în jurul ei un fel de ceață, distrăgându-ți atenția înspre nimicuri, cu care o încâlcesc și-o leagă, scoțând din ea cele mai absurde reacții, fără legătură cu realitatea, sau problema discutată. Câteodată, după un atac din ăsta stăteam să mă întreb, cum naiba am reușit să scot din mine anumite reacții, care analizate chiar în contextul dat, erau total absurde, ba chiar jenante. Privind retrospectiv nu înțelegeam mecanismul prin care ajungeam în situația respectivă, de dezechilibru total, pentru că logic nu aveam ce căuta acolo. Această situație mi s-a întâmplat și aici pe blog de câteva ori în anumite schimburi de replici avute cu unul dintre cititori. La început a speculat dorința și afinitatea mea de a purta discuții și răspunde părerilor cititorilor mei, ca mai apoi nevoia lui de atenție să ducă la niște extreme fără nici o legătură cu subiectul conversației, la atacuri la persoană și filosofii ieftine, iar in lipsa argumentelor la comportament de tip ping-pong, uzual la abuzatori. Comportamentul de tip ping-pong este foarte simplu de executat și extrem de frustrant pentru oamenii onești, pentru că tu spui ceva, identifici o problemă sau faci unui reproș (pe care îl cântărești bine înainte), iar abuzatorul/vampirul energetic îți răspunde la fel, prin cuvintele tale. Nu încercă să se disculpe, să-și analizeze comportamentul sau să și-l schimbe, ci îți zice ție că tu ești așa. Orice identifici negativ la oameni ăștia ei îți spun că tu ești așa, că la tine e problema. Asta este ultima lor resursă, iar când ajung la comportament de tip ping-pong cu un vampir energetic ești în Catch 22. Singura modalitate de ieșire din acest joc bolnav este de fapt, sa nu  intri în joc.

Cu vampirii energetici nu vei ajunge niciodată nicăieri, pentru că la capătul tunelului se află un Catch 22. Ca sa ieși din tunel, trebuia de fapt să nu intri. Dacă ai intrat singura modalitate de scăpare este să te evaporezi de acolo, sa ieși brusc si sa întrerupi orice contacte cu oamenii respectivi. Cu siguranță ei nu te vor lăsa așa ușor să pleci, pentru că nici un prădător nu-și lasă victima sa scape. Este si foarte greu sa te desprinzi de un vampir energetic, pentru ca te va șicana mereu, te va momi regulat si căuta tot timpul să te atragă înspre el, înapoi in bârlogul lui, unde el se simte stăpân. Detașarea si eliberarea este un proces care se învăță și se exersează zilnic. Merge anevoios, pas cu pas, fiecare desprindere fiind o nouă lecție de multe ori repetată. Eu sunt in acest proces de învățare, unde încerc sa trec la nivelul următor, ce presupune să identific oamenii cu care nu vreau sa am de-a face, înainte să mă apropii de ei. Între timp încerc să exersez și indiferența universală, mai puțin despre alții si mai mult despre mine.