Prietenii toxice

Photo by Guilherme Stecanella on Unsplash

Mi-am simțit piciorul greu de la semafor, am apăsat și acul a trecut de 80 km la oră. A urcat până la 100 și eu mi-am început coborârea printre serpentinele pădurii. Am redus viteza când am ajuns jos, în spatele farurile roșii ale altor mașini, începând un slalom delicat de stânga-drepta, grăbindu-mă parcă să ajung la destinația unde nu mă aștepta nimeni. Făcând drepta am simțit bubuitura, știind instant că am lovit. A fost în unghiul mort și întunecat de noaptea proaspătă de toamnă. Am oprit pe o stradă laterală, mi-am cerut scuze și i-am plătit omului cât mi-a cerut pentru pagubă. El a plecat mulțumit, strângându-mi mâna de noroc, iar eu m-am întors la mașină, ca s-o găsesc pălăvrăgind la telefon.

Nu i-am mai zis nimic, căci într-o explozie de frustrare, înainte să cobor din mașină, îi spusesem sumar tot ce simțeam legat de comportamentul ei. Inutil să-i mai repet, așa că am preferat să tac, decât să-mi răcesc gura degeaba. O relicvă tristă a vieții mele de dinainte de profundele schimbări prin care am trecut, ce se ține de mine cu tărie, tocmai când eu vreau să-i dau drumul. Prieteniile toxice, aceste flori otrăvitoare pe care le cultiv dintotdeauna în viața mea, trebuiesc în sfârșit stârpite.

M-am tot întrebat de ce cultiv prietenii toxice în grădina mea. Flori rare, dintotdeauna prezente în viața mea prin exemplare feminine, invidioase, geloase, frustrate cumva de atributele mele, mereu incomplete, realizările, regulat depreciate ori mai bine uitate, sau trăsăturile mele, privite printr-un filtru negativ.

Mi-a luat ani, după ce le-am conștientizat prezența în viața mea să înțeleg că totul pornește de la origini, de la primele momente din viața mea, când cea mai toxică persoană pe care am iubit-o a fost mama. M-am atașat de ea în ciuda toxicității cu care m-am îmbrățișat, rămânându-i loială indiferent de brutalitatea cu care m-a respins. Modelul l-am repetat cu ele, aceste nimfe feminine ce mi-au trecut prin viață, le-am deschis ușa și le-am cultivat în propria mea ogradă, otrăvindu-mă câte puțin cu veninul lor. Când toxicitatea era prea periculoasă, mă retrăgeam, alegând să uit de fiecare dată repriza de ură pe care mi-o administrau, doar ca să mă întorc în compania lor spășită, de parcă eu le-aș fi greșit și nu vice-versa.

Prin clasa a șasea m-am împrietenit cu colegă de bancă și ea nouă în clasa în care aterizasem deodată. Aveam încredere în ea și o credeam o confidentă onestă, până un an mai târziu, în clasa a șaptea, când a găsit într-un atlas de-al meu o scrisoare, pe care i-o scrisesem unei prietene și în care mă plângeam de hărțuielile băieților de la noua mea școală, ce mă atingeau în pauze, exprimându-mă în scrisoare că mă simțeam “aproape violată”. Loredana, căci așa era numele fetei de preot cu părul scurt, ochii cenușii și mulți pistrui pe nasul un pic cam lung, a luat scrisoare și le-a arătat-o băieților din clasă, care au citit-o cu voce tare și au distribuit-o între ei, râzând de mine că mă simt violată de pipăielile lor, în timp ce mă pipăiau mai în ciudă. Mai groaznică decât umilința de atunci a fost trădarea ei, răutatea profundă cu care a ales să mă rănească din invidie. Ne-am mai împrietenit cam un an, până la finalul clasei a 8-a, apoi am luat-o fiecare pe drumul ei, ca și cum nici măcar nu ne-am fi cunoscut. Am lăsat-o în urmă fără regret, bucuroasă că am scăpat de influența ei otrăvitoare. Am revăzut-o odată în curtea facultății, vreo patru ani mai târziu, dar am privit-o distantă.

Pe P. am adoptat-o pentru că mi s-a părut interesantă, o englezoaică excentrică într-o Polonie ordonată. Mi-a fost și de milă de ea, înțelegându-i singurătatea și tristețea de-a nu avea pe nimeni la 50 de ani, într-o țară străină. Nu-i cel mai plăcut trai și cu siguranță nici cel mai ușor. Am ajutat-o când a avut nevoie, iar când ea m-a susținut pe mine am avut grijă să o răsplătesc. Am încercat să fiu o prietenă bună în ciuda stilului ei acaparator, insistent, haotic, abuziv și extrem de răsfățat, trecând cu vederea perfida umilință la care se supunea voluntar, lingându-i amplu în cur pe cei pe care nu-i impresiona, din încercarea de-a se face plăcută, o înjosire pe care nu o apreciez la oameni. Am tolerat-o, încercând să-i înțeleg egoismul mai ales pentru că mi-au rămas alături după ce am divorțat, atunci când majoritatea prietenelor mele poloneze măritate m-au abandonat.

Înainte ca P. să-l cunoască, mi-a reproșat constant că nu mai am timp de alții, petrecându-l cu prietenul meu. Nu că ea m-ar fi vizitat prea des, dar cumva era nemulțumită că-i lipsește accesul la mine ca până atunci. După ce l-a cunoscut, i-a reproșat că-i timid, apoi că nu o place, că cică nu-i vorbise suficient. S-a făcut invitată la el și a folosit următoarele întrevederi ca momente oportune de-al menționa pe fostul meu soț în prezența lui, repetându-i numele mecanic, în contexte pe care numai ea reușea să le scormonească. I-am atras atenția să înceteze, pentru că-i de prost gust, iar ea mi-a răspuns prin a începe să facă glume pe seama mea în prezența lui. Miștoul acela adolescentin, bullying-ul, când cineva îl ia în derâdere ieftină celălalt de față cu alții, ca să se facă plăcută de public. Am mai fost ținta unor astfel de înțepături prin gimnaziu, când o colegă de clasă brunețică, mititică și plină de coșuri pe față, pe nume Corina, se lua de mine regulat în public, pe stradă sau în clasă, urlându-mi cu patimă răutăți și jigniri, într-un amestec de invidie și furie. Când eram singure sau într-un grup mic, fără de prietenele ei în fața cărora încerca să se impună, se comporta prietenește, ba chiar îmi făcea mărturii triste. În mod similar P. mă copleșește cu elogii despre realizările mele, de fiecare dată când suntem singure, ca în public să mă ia pe post de sac de box, pentru îmbunătățirea stimei de sine.

Am lovit din neatenție mașina din drepta. Eram deconcentrată, iritată și voiam să scap cât mai repede de prezența ei în mașina mea. Stătea pe bancheta din spate și pălăvrăgea inutil. I-aș fi închis gura cu un pumn în freză, dar m-am lăsat de violențe pe vremea adolescenței, când din milă i-am permis unei fete grase, pitice și cu o cicatrice pe ochiul stâng, să mă bată, Roxana. Nu știu de la ce am început să ne certăm, dar îmi amintesc exact momentul în care am realizat că o pot lovi și nu am făcut-o. M-am gândit să-i ofer măcar atâta satisfacție, căci dacă aș mai fi bătut-o, cu toate defectele care le purta, ar fi fost foarte trist atât pentru ea cât și pentru mine. Îmi era milă de ea. Îmi este o milă profundă de mulți oameni pe care-i văd în neputința lor. Vreau și chiar încerc să-i ajut, câteodată permițându-le să rupă bucăți din mine, doar ca să simtă că viața lor este mai suportabilă. Din păcate mă dor tot mai rău refacerea acestor părticele pe care ei le desfigurează din sufletul meu, ca niște lupi flămânzi după acceptare. Lucrez de ceva timp cu mine în încercarea de-a mă debarasa de acest voluntariat inutil de victimă a neajutoraților, care în ciuda aparenței lor de neputință, victimele sunt de obicei foarte potente când trebuie să calce peste alții.

După ce m-a bășcăluit cu stil, P. și-a exprimat dorința de-a se uita împreună cu noi la un film pe proiectorul de la prietenul meu de acasă. Cu pop corn adevărat, așa cum mai face ea cu un alt cuplu de prieteni din Poznań. Am lovit tocmai când îmi imaginam familia perfectă, cu mătușa excentrică adoptată pe post de copil matur, luând locul copiilor noștri pe canapea, de preferință între noi.

31 de gânduri despre „Prietenii toxice

  1. Ai fost maritata, ai divortat, ti-ai facut de cap cu toti golanii pe tinder si acum te-ai asezat in concubinaj cu un individ. Nu inteleg de ce te deranjeaza nomenclatura asta? Cum definesti tu relatia in care esti acum ? Familie nonconformista, senzatii exotice in 2 + bagaj ? E acelasi lucru insa mascat de cuvinte pentru a-ti satisface vanitatea.

    Apreciază

  2. Eu nu sunt vreun psiholog și nici nu am pretenția că înțeleg prieteniile între femei, așa că ia-o ca pe o simplă părere, a cuiva care nu te cunoaște personal.

    „Flori rare, dintotdeauna prezente în viața mea prin exemplare feminine, invidioase, geloase, frustrate cumva de atributele mele, mereu incomplete, realizările, regulat depreciate ori mai bine uitate, sau trăsăturile mele, privite printr-un filtru negativ.” – asta sună foaaaaarte ciudat. Eu am avut tot timpul prieteni, unii mai deștepți, alții mai puțin, majoritatea au gravitat ușor în jurul meu, n-a trebuit să-i caut eu. N-am simțit niciodată acea invidie exprimată negativ, chiar dacă ne doream ce avea celălalt. Am fost surprins să aud că la modul serios vorbeau frumos despre mine (pe la spate, cum se zice), iar dacă scoteau în evidență defectele mele mi se părea că era o chestie sinceră.

    Părerea mea e că tu cauți acea toxicitate, poate pentru că vrei prieteni în fața cărora să te simți superioară, iar asta e o cale alunecoasă. Zic asta pentru că în general în textele tale spui (direct sau indirect) ca îți cauți/alegi prietenii, nu te trezești cu ei în jurul tău. N-ar trebui să faci referire la prieteniile din adolescență pentru că alea erau altceva, atunci aveam toți alți hormoni și vedeam altfel viața.

    „Înainte ca P. să-l cunoască, mi-a reproșat constant că nu mai am timp de alții, petrecându-l cu prietenul meu.” – avea dreptate? și dacă avea, nu-i neapărat un lucru rău, așa se întâmplă uneori, prieteniile se mai răcesc sau ai mai puțin timp pentru ele.

    „Vreau și chiar încerc să-i ajut, câteodată permițându-le să rupă bucăți din mine, doar ca să simtă că viața lor este mai suportabilă.” De obicei prieteniile se leagă între oameni care au un comportament similar, nu există un samaritean care înghite orice pentru binele tuturor – există acum noțiunea de nice guy/nice girl care-și justifică un comportament abuziv emoțional cu justificarea că se sacrifică ei înșiși.

    Apreciază

  3. Dam167 nu se pricepe, dar stie 🙂

    Relatia cu P. v-a fost convenabila amandurora pana nu demult. Dar P. s-a apucat brusc de deradere ieftina, bullying, mistouri, apropuri la fostul sot….mai ales de fata cu iubitul tau actual, cu care performezi un nou „rol”, unul in care i-ar placea si ei sa fie distribuita, dar a tot picat la auditii ca nu i-a recunoscut nimeni „talentul” si sansele sa mai prinda vreodata unul de gen s-au redus la zero.

    Dap, pare un caz clar de oftica feminina, pusa pe sabotaj, fiindca oricare dintre si, de fapt, toate „rolurile” tale anterioare (carora le atribui, spre disperarea lui Sorin, valente arhetipale grandioase gen „prințesă bibelou, tânără și abuzată de fostul soț sinonim a lui Barbă Albastră, pe cel al Madamei de Pompadour modernă, călare pe motocicletă în jurul lumii, ori pe cel al Scheherazadei Dubaiului, mantia femeii de afaceri aprige, cutreiera cluburile de striptis cu directorii”), i s-au parut amicei mai degraba demne de compasiune (probsabil ca le-a incercat si ea pana la varsta asta si s-a lamurit cat sunt de glam vazute din interior), nicidecum vreun motiv de invidie.

    Anyway, good call, sper ca ai scapat de ea, ar fi pacat sa-ti saboteze dansa sansele la o viata chiar foarte buna, absolut dezirabila pentru orice femeie care accepta viata de adult, renuntand la gargaunii tipici adolescentelor sau femeilor foarte tinere. Nimic mai trist decat o femeie de varsta matura cu minte si comportament de gasculita. Banuiesc ca ai trimis-o acasa (asta sugereaza ultimul paragraf din povestea ta), dar ai si dus-o cu masina de-acolo, fiindca ai vrut sa-i administrezi un perdaf pe drum, la nervi, nu mai tarziu – de aici accidentul. Esti impulsiva, asta este :), bine ca nu i-ai tras si vreun cot in nas, air accidentul este minor.

    Acum mai trebuie doar sa fii vigilenta la auto-sabotaj. Sa nu inceapa sa ti se para ca noul „rol”, cand se mai invecheste, este prea marunt pentru potentialul tau nelimitat, de fosta printesa, Madame de Pomadour si Seherezada etc.. Vorba olandezilor, „act normal, that’s special enough”. La cat de grea si complicata-i viata oricum, ultimul lucru de care ai nevoie este sa-ti creezi drame si haos din nimic.

    Apreciază

  4. Idea asta de prietenie am vazut-o la oamenii fara frati si foarte rar la cei cu frati. Cand ai un frate/o sora de iti face bulling zilnic (valabila si viceversa) inveti repede ca si prietenii vor face acelasi lucru. Prietenii sunt pentru distractie si relaxare, daca mai sunt si alte plusuri in urma unei prietenii pe alea le poti trece la bonus.

    Apreciază

  5. „De obicei prieteniile se leagă între oameni care au un comportament similar,”
    Sau cum zice romanul: „spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti”.

    Adica sa pastrrezi prietenia cu cineva care iti face o faza urata inseamna ca pana la urma faza aia n-a fost atat de urata, poate si placuta pe undeva, ai capatat atentie, etc. sau ai simtit ca dincolo de faptul in sine esti compatibila cu individa si trebuie sa treci peste incident.

    Nu e nimeni atat de samaritean incat sa suporte tot felul de aiureli daca nu exista si o compensatie buna pe undeva.

    Barbatii de exemplu tolereaza f. bine c..e proaste cu care n-au nimic in comun, dar numai daca ft ff. bine.

    Iar unul ca Sorin care se vede ca nu e ftt nu tolereaza nimic si comenteaza aiurea fara nici o legatura cu postarea.

    Apreciază

  6. Ai prietenii pe care ii alegi si pe care ii meriti. Nu imi amintesc sa fi avut vreodata un prieten pe care sa regret sa il am, chiar si aia care au mai facut cate o traznaie ori au fost scuzati de mult ori au iesit scurt si definitiv din viata mea. In schimb tu esti permanent the drama queen, auto-victimizata si pusa pe propriul piedestal imaginar care ar fi normal daca ar avea vreo urma de justificare, doar ca nu exista. Pana acum singurele calitati pe care spui ca le ai ar fi o frumusete care e venita de la natura (pentru care nu ai nici un fel de merite) si cam atat; insa ai o imagine nejustificata despre tine si de acolo iese o soap opera infinita, in care o bunicuta inca incearca sa joace roluri de Julieta si la care pana si gospodinele plictisite au inceput sa schimbe canalul.

    Chiar mi-a placut citatul lui @dam167: „act normal, that’s special enough”. Schimba terapeuta si pastilele, nu functioneaza.

    Apreciază

  7. Offtopic: cum e un salariu de 20,000 de zloti (brut) pentru Varsovia? Vor sa imi angajeze oameni noi in echipa si din motive politice vor sa puna 2 din ei in Varsovia. In Bucuresti nu as gasi oameni suficient de calificati la banii astia, exista vreo sansa acolo?

    Apreciază

  8. Aham, intrebare aruncata la smecherie, fara un domeniu, fara cerinte, doar asa, vrei sa stii daca e saracie si disperare mai mare la Varsovia decat la Bucuresti.
    Si o intrebi tocmai pe cea care nu stie cum sa-ti mai zica ce bine e in Polonia fata de Romania.

    Dar uite ca s-a gasit romanul nostru sa-ti zica, care n-a calcat in viata lui in Polonia, nici macar pentru ca-i curg balele dupa @autoare si se lauda cat de bine castiga el la arabi..

    Apreciază

  9. @W – este ok in salariu de 20 000 PLN brut pentru Varșovia. La banii respectivi însă, trebuie să te gândești ce fel de contract vrei, căci nu se prea merită pe contract de muncă, ci mai degrabă pe B2B. Dacă se mai pune și mașină, este chiar foarte bine. Vorbim de middle management și nu de top.

    Apreciază

  10. @Cata – tocmai asta este idea, că nu suntem la vârsta la care se face bullying și eu personal simt că nu mai am chef să tolerez astfel de persoane în jurul meu, care încă mai comunică prin bullying.

    Apreciază

  11. @Prietenia – ”spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti” – nu cred în chestia asta, ba chiar o găsesc o zicală proastă și de prost gust. Precum nici nu cred că bărbații tolerează proaste pentru ca fut foarte bine. Hai să ieșim un pic din confortul mintal care se învârte în jurul primitivismului și să căutăm mai adânc motivele și pretextele.

    Apreciază

  12. @Aham/Prietenia – că ești aceeași persoană – la 20 000 PLN/lună nu mai contează domeniul și nici cerințele. Este un middle management cu responsabilități pentru capitală. Poate un top management într-o firmă mai mică, pe la periferie. Nu-i ceva deosebit, dar nici nu sunt bani puțini în Polonia.

    Apreciază

  13. @autoarea – ba conteaza foarte mult.
    Vezi youtube – Gavriliu Brothers kkt de maimuta :)))

    Sorin, cu ce te lauzi tu mai exact? Ca n-ai fost in stare sa iei la timp un avion si sa dai o fuga in Polonia desi te lauzi ca ai bani si acum arati pe aici cat de frustrat esti?

    Apreciază

  14. O astept pe domnisoara în Abu Dhabi . Vremea e superbă aici acum. Intamplator lucrez remote dintr-un hotel de 5 stele. Ce să caut în Polonia iarna, poate la vară si dupa ce mă vaccinez.

    Apreciază

  15. Multumesc de pareri. E vorba de 2 persoane tehnice (IT), dar care din motive financiare vor fi angajate ca entry-level manageri sau chiar ca manageri, ca altfel nu ar putea fi platiti suficient. In Bucuresti as gasi la 15.000 lei net, la 45% rata de impozitare inseamna cam 33.000 brut, adica 30.000 zloti. Din auzite Polonia e cu vreo 10-15% mai scumpa, deci m-as astepta la 33-35.000 zloti brut.

    Dar ai nostri de la resurse umane zic ca imi gasesc oameni cu 20.000 in Varsovia, chestie fata de care am dubii serioase. Am nevoie de ei intr-o luna sau doua, astia o lalaie deja de vreo 3 luni in care au gasit un singur candidat (pentru 2 posturi), nu suna bine.

    In Polonia care e obiceiul, se publica in anunturi si salariul? In unele tari e obligatoriu (UK), in unele deloc (Romania), cum e pe-acolo?

    Sorin, care ar fi un salariu obisnuit pentru cineva in IT de nivel mediu? Nu tehnician, dar nici rockstar.

    Apreciază

  16. „O astept pe domnisoara în Abu Dhabi”
    „poate la vară si dupa ce mă vaccinez.”

    2 litle & 2 late.
    chiar daca ar fi pe liber, slabe sanse sa fie interesata de persoana ta.
    castigi, dar nu sa rupi, esti zgarcit – asta e clar, instabil emotional, etc.

    @w sorin habar n-are ce e prin Polonia, de ce ii pui intrebari din astea?
    Ca daca ii pui o intrebare asa generica, fara legatura cu Polonia care zici ca te intereseaza, are si mai putin sens.

    Si sunt uimit cum cineva care spune ca e manager pe IT habar nu are ca IT -ul are N domenii, fiecare cu paygrade diferit. Nici macar in aceeasi ramura de IT nu e acelasi salariu peste tot, depinde care sunt cerintele concrete ale job -ului, ale profesionale si extra-profesionale.

    Vezi si tu Gavriliu Brothers aia cu interviul. Recomand.

    Apreciază

  17. @w – sunt joburi la care se publica, de obicei IT și la care nu. Depinde cât de repede vrei sa-ți gasesti și dacă e salariu bun pe poziția respectiva. In PL trepta doi de impozit este de 32%. La 20 000 pln se lucrează de obicei pe contract B2B și ai impozit liniar de 19%.

    Apreciază

  18. 32% e rata totala de impozitare sau impozitul pe venit? In Ro ai 43.75% total la orice venituri (stiam ca e 45, dar prin calculatoarele de impozit imi da 43.75), desi impozitul pe venit e „doar” de 10%, ai pensia si sanatatea cu 25% si 10%, iar impozitul pe venit e 10% din ce ramane. Mai sunt inca vreo cateva marunte, gen somak si alte chestii de pana in 1% fiecare.

    E vorba de pozitii de salariati full-time, nu se pune problema de aranjamente fiscale. Si salarizarea e decisa de HR din Polonia, nu de mine. Mie imi trebuie oamenii aia de un an si jumatate, dar melcul e rapid fata de viteza de reactie a corporatiilor, abia acum 3 luni au publicat anunturile de angajare si, dupa cum spuneam, nu am nici o incredere in HR si ma intereseaza doar daca am vreo sansa amarata sa gasesc ceva sau sunt cu totul pe langa, cum au fost si pana acum.

    Pe Sorin il intrebam despre salarii de Dubai, nu de Polonia, scuze daca nu am fost suficient de clar. Aveam o prietena in companie care lucra in filiala din Dubai si chiar si un fost sef, amandoi au intins-o din companie la maxim 1 an dupa ce s-au transferat acolo si lucreaza pentru alte companii acolo care probabil ii platesc mult mai bine. Sunt amandoi plecati de peste 5 ani,nu am mai tinut legatura, asa ca nu i-as contacta doar ca sa imi satisfac o curiozitate.

    Apreciat de 1 persoană

  19. @w deci nu stii mai nimic despre impozite si taxe pentru Romania.

    Ce functie de management ai tu, nu-mi dau seama ca trebuie sa cauti pe google si dai peste informatiile gresite in loc sa intrebi departamentul de contabilitate, juridic, etc.

    Procentul ala e pentru salariati.
    Pentru venituri ne-salariale, pensia si sanatatea sunt plafonate prin raportarea procentuala la la 12 salarii brute minime pe tara.
    Daca venitul tau e sub suma aia nici macar nu le platesti.

    Daca lucrezi cum zice @autoarea B2B si stii sa faci o optimizare fiscala scapi cu imppzit total pe SRL undeva in jur de 10-12%.

    Iar firmele din Dubai se pare ca nu lucreaza cu angajati locali care ori le lipsesc competentele ori sunt prea scumpi, ci dupa cum vezi angajeaza amarasteni ca Sorin din Europa de Est care altfel ar face foamea prin tara de bastina si le dau un ciolan in plus daca indura exilul, caldura si restrictiile.

    Deci daca vrei sa angajezi pentru Dubai simplu, te duci la Bucuresti si pui in schema postului ca o sa lucreze fulltime peste mari si tari si il pui sa-si faca SRL sa ramana cu mai multi bani in mana, ca deh, e angajat la firma mare, dar dupa bugetul salarial, mica.

    Si iarasi, ma amuza cat de generica e intrebarea..”gasim la IT unul pentru suma cutare”?

    Pai sigur ca gasesti daca vrei un baiet sa-ti traga cabluri si sa puna un router.
    Pentru ceva mai mult de atat, depinde ce vrei si un manager ar trebui sa stie deja treaba asta mai ales daca isi da aere de competente mai mari decat un intreg departament de HR de firma multinationala dar nu stie sa gaseasca pe google schema de impozitare din Romania macar.

    Apreciază

  20. „20 000 PLN/lună nu mai contează domeniul și nici cerințele”

    Ba cam conteaza cand spui ca in Bucuresti nu gasesti suficient de calificati la banii astia.

    ” ”spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti” – nu cred în chestia asta, ba chiar o găsesc o zicală proastă și de prost gust.”

    Sigur nu are gust bun cand o gandesti reflexiv, adica te uiti la aia care ii definesti ca prieteni si te gandesti ce spune asta despre tine.

    Adica eu cel putin, nu-mi imaginez cum ar fi sa definesc pe cineva ca „prieten” si totusi sa comentez acid despre persoana in cauza.

    De fapt se pare ca unii nu fac diferenta intre „persoane cu care socializez” si „prieteni”.

    Ca socializarea, mai ales la femei, e o nevoie intensa si greu de satisfacut incat de multe ori se lasa cu compromisuri grave.

    Adica na, in general au nevoie de o tovarasa usurica asa, de vorbit despre sex, moda, o barfa, nu cine stie ce filosofii de viata acum.
    Si surpriza, genul asta usuratic la IQ e la fel de usuratic si cand e vorba de EQ social, eticheta, bun simt etc.
    O coincidenta? Nu prea.

    ” Precum nici nu cred că bărbații tolerează proaste pentru ca fut foarte bine.”

    Vezi ca ai citit deandoaselea.
    Am zis ca tolereaza c**e proaste, nu proastele in general si DOAR daca fut foarte bine.

    Apreciază

  21. @Aham, am spus de mai multe ori ca e vorba de angajati, nu de PFA sau alte combinatii. E chiar asa greu de priceput?

    La contabilitate nu am ce sa intreb, salariile pentru Romania le calculeaza si vireaza filiala din UK care se ocupa de chestia asta pe toata Europa si ei doar ruleaza ceva in SAP care e actualizat doar cand se schimba legislatia, la cativa ani odata. Juridicul nu se ocupa de taxe pe salarii. Pana acum nu m-a interesat care e nivelul precis al taxelor pentru ca la corporatie pe plantatie salariile sunt dupa tara si nivel ierarhic, se calculeaza automat in sistem si imi trimite un fluturas de salariu pe care nu ma uit decat o data la cativa ani ca sa nu ma apuce depresia vazand cati bani imi ia statul.

    Pentru Dubai sunt doar curios, nimic altceva. Pentru cei 2 oameni aprobati pentru angajare in Europa (ca sunt mai multi in total, cate 2 pe fiecare regiune) e batut in cuie ca sunt in Polonia, nu pot sa ii iau nici in Bucuresti, nici in Londra, doar in Varsovia. In acest moment singurul contact pe care il mai am in Polonia sunt niste vaci cretine de la HR in care nu am incredere nici sa le intreb cat e ceasul, asa ca am zis ca nu strica sa arunc o intrebare si aici.

    Apreciază

  22. Domnisoara se pare ca a abandonat cauza si i-a dat liber pe tarla la oracolul din moldova sa spameze in voie. De ce mai intrebam , discutam cand avem informatii maxime din bacau in orice domeniu.
    Legat de IT Dubai desi nu lucrez in domeniu intamplator aproximativ un an in urma am vorbit cu un tip care lucra in IT ( tot roman ) si avea 20000 AED ( net ). Nu mi-aduc aminte daca separat avea si extra pentru cheltuieli ( in special chirie + utilitati etc ). In general aici pentru cheltuielile curente + chirie e nevoie de 10000 AED luna asa ca un 20000 AED total nu ar fi cine stie ce ( ca sa mai apuci sa si economisesti ceva ).

    Apreciază

  23. @W – în Polonia sunt diferite tipuri de contract și nu e vorba de aranjament financiar. Normal, la ce trece de 10 000 PLN se discuta deja pe brut și este de multe ori alegerea angajatului ce tip de contract preferă, in funcție de impozit și de ce este pentru el important. Concret 20 000 net pln, se traduc in 28 230 contract de munca standard, 26 469 contract de mandat, 23148 muncă contractuală și 24 105 contract B2B. După mine, dacă o firmă este de acord să-mi plătească 28 230 PLN lunar, aș prefera nu contract de muncă ci unul de B2B – daca tot este pe o perioada determinata munca si sa zicem ca plec de pe un contract de muncă standard si am scutirea de impozit. Diferența pe care o bag in buzunar este de 3425 PLN, ceea ce reprezinta un salariu mediu polonez, o chirie in centrul Varșoviei sau o rata. Depinde de obiective.

    Apreciază

  24. @Sorin – ignoră Moldova. Nu am timp să-l caut după IP de fiecare dată când debitează ceva cu alt nume.
    Scump Dubaiul, pentru trăit. Mai mult cred ca oamenii merg acolo pentru stilul de viață și nu neapărat economii, mai ales dacă sunt din Europe de Vest.

    Apreciază

  25. OK, multumesc, nu stiam de treaba cu posibilitatea alegerii tipului de contract, in Romania exista doar variantele angajat sau PFA (persoana fizica autorizata, un soi de mini-SRL cu un singur angajat). Varianta cu PFA e foarte avantajoasa financiar (taxele mult mai mici), dar nu exista ca optiune pentru un angajat, merge pentru liber-profesionisti (de la instalator la avocat) sau pentru anumite aranjamente financiare cand companiile isi trec angajatii pe PFA pentru a evita niste taxe, teoretic ii dau afara si fac cu ei contract de prestari servicii ca si cum ar face cu o alta companie.

    Apreciază

  26. Este avantajos în Polonia să ai contract de muncă, dacă speri la pensie, mai ales cu al treilea pilon (pensia privata). Daca ai doua joburi in paralele, cum mai am eu, de obicei al doilea job îl bag pe alt tip de contract, ca nu are sens pentru mine să plătesc pentru beneficiile pe care le primesc odată. Daca e vorba de bani mai multi atunci contractul standard își pierde sensul și tot la un fel de SRL se ajunge (B2B), ca sa poți plăti impozit liniar. Majoritatea managerilor de top au contracte B2B și nu este nimic rău în asta. E normal.

    Apreciază

  27. „an in urma am vorbit cu un tip care lucra in IT ( tot roman ) si avea 20000 AED ( net )”

    N-are nici o relevanta atat timp cat tipul era angajat sa taie codita la mere si presupusul nostru manager care e total neajutorat cand e vorba de legislatia fiscala din tara de bastina vrea un tip care sa modifice genetic samburi de la pere.

    Adica na, „managerul” vrea un programator Java cu 12 ani experienta si disponibilitate de lucru peste program care in Bucuresti nu-l gasesti cu 2500Euro (IT) si aia de prin Polonia sau Dubai iti zic cum ma tata sa nu gasesti, aici gasesti oricand un baiet gata sa-ti instaleze windozu in cadrul programului la 9 la 17 ( tot IT) pentru 2500Euro pe luna.

    Ca sa nu mai vorbim ca sunt si golaneli de genul ca astia din Dubai vin printr-o firma de recrutare care isi trage lunar o parte din salariul individului deci ala brut care il plateste firma e mult mai mare decat ala brut de pe contractul de munca al amarasteanului.

    Apreciază

  28. Acum trolul din bacău e supărat pe managerii care nu cunosc legislația și se informeza pe site-uri de povești erotice. Care-i problema, omul cât trăiește învăța.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s